5,064 matches
-
cum e în comerț! Tatăl dădu din cap gânditor. Ștefan era vânzător la un aprozar. Deși nu se prea dădea în vânt după asemenea oameni el trebuia în schimb să accepte că bunăstarea Elenei era asigurată. Se descurcă Ștefănel, se repezi cuscrul, știți vorba aia românească: De unde nu-i, pică! Râse puternic. Oamenii ăștia din comerț îs dați dracului, domnule, au o iuțeală de minte și de mână, că n-ai timp să zici nici pâs. Acu aruncă ridichea în tingire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tavă și plăcintă cu brânză dulce coaptă în ulei încins, ori tarte cu vișine. Se ridicau de la masă ghiftuiți și căutau câte un colțișor singuratic. Calmul aparent din casa lor se datora și colegilor de birou ai tatălui care se repeziseră să-i demonstreze că nu era prudent să se joace cu sufletul fetei, la vârsta ei tinerii trec cu intensitate de la o stare la alta, este necesar mult tact, multă răbdare, suferința poate lua forme grotești și de aici până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dușul luminos al veiozei și încerca să-și stimuleze gândirea, se concentra, i se dilatau ochii, uneori credea că o idee interesantă îi dă târcoale, ședea la pândă, gata s-o apuce, își mijea pleoapele, încerca s-o prindă, se repezea și, dintr-odată se trezea tot cu mâinile goale bâjbâind în vid. I se pleoșteau umerii, respira sacadat ca după un urcuș greu, fetele cu greu reușeau să-l facă să râdă la masă. Pe urmă observa, ca trezit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
serviciu, se întorc, se învârt prin casă, mai fac una, alta și seara abia așteaptă să apese pe comutator, gata, am terminat și ziua asta, alta la rând. Eu nu vreau să ajung aici, să închid lumina și să mă reped orbește în așternut, ca într-o lume mai bună, mai promițătoare și deocamdată pentru mine e suficient. Atâta timp cât sunt conștientă, nemulțumită de mine, atunci când trece o zi degeaba și vreau să schimb ceva, ei, bine, cred că nu-i totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcută Fanei, aflând de la Ovidiu de propunerea de căsătorie rostită, în sfârșit de Ovidiu, și lăsată în suspensie de Carmina, știind bine că felul de a fi al lui Ovidiu, flegmatic, plictisit, contribuise la acest nou, posibil eșec, Sidonia se repezi cu elan, cu efervescență, să completeze golurile create de fiul ei. Începu prin a aduce vorba de căsătoria lor, ca și cum aceasta era un fapt deja stabilit, la o dată foarte apropiată. Telefoanele și multiplele ei relații erau reînviate, voia să obțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
golit plămânul de aer. În drum către casă a presărat pe cărăruie unul câte unul macii roșii. Atunci a avut pentru prima oară sentimentul inutilității, atunci i-au încolțit primele gânduri funeste. Vizita în casa părinților fusese ca un val repezit de mare, parcă spălase tot și-ți era greu să te dezmeticești, să-ți regăsești firul gândurilor. Plecând, Carmina își aminti că nu întrebase nimic de Elena, măcar formal să se fi interesat de sora ei, nici măcar atunci când îl adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
abulie, le vorbi tinerilor despre importanța momentului în care se aflau, cu un fel de emoție, ce semăna mai mult a surescitare. Acesta-i un eveniment ce merită sărbătorit, a declarat el, terminând stocul de cuvinte frumoase și s-a repezit la frigider unde pusese la rece o sticlă de șampanie. Știți cum se urează unor tineri care se căsătoresc? i-a întrebat el. Ei, bine, casă de piatră, casă de piatră, piatra înseamnă trăinicie. Se învârtea agitat în jurul sticlei, Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi ofereau vrând nevrând un sentiment de siguranță și tăcerea, da, tăcerea însemna liniște, dorita liniște. Nu se gândea ca altădată, cât de jenantă o să-i fie retragerea, că tăcerea lor însemna expulzare, că fiecare secundă și minut scurse se repezeau la ea, o luau la rost și o batjocoreau și-o goneau de acolo, pleacă, pleacă, pleacă, nu meriți să respiri din aerul nostru, timpul e prețios aici, mai prețios decât aurul, mișcă-te, fă pași, valea! I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carminei. Miezul de taină creat o incita la culme, nu voia să insiste, să pară nepoliticoasă, dar ar fi dat orice să afle adevărul. Ela scăpase pe jos un strugure și sărise de pe scaun să adune bobițele risipite. Fana se repezise și ea s-o ajute. Acolo, sub masă s-au privit o clipă, au chicotit, femeia i-a mângâiat obrăjorul și a depus boabele adunate în pumn într-o farfurie. În cameră mirosea încă a pește. Se simțeau sătui, relaxați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ia zi, nu el are un Range Rover verde, cu numărul de înmatriculare ȘAM 1? o întreba Adrian. Eleanor sări că arsă și fugi la fereastra să se convingă cu ochii ei. — Doamne sfinte, e chiar Șam! zise ea. Se repezi spre ușa, se opri, se-ntoarse și-i dădu lui Adrian suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ia-l și ascunde-l undeva, apucă ea să-i mai spună. — De ce? replică Adrian. Se auzi soneria de la intrare. — Poate că el n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dacă o mai ții mult pe tonul asta aristocratic, jur pe Dumnezeu că-ți dau în cap cu cafetiera asta! zise Eleanor. — Nu știu ce vrei să spui, draga mea. — Șam, ieși puțin, îl ruga Eleanor. — Poftim? — Fă ce-am zis! îl repezi ea. Ieși în vestibul și-așteaptă acolo! — Ce să aștept? Ieși odată! Șam ieși spăsit din cameră, închise ușa în urma lui și rămase în hol. — Sau începi să vorbești cu mine că un om normal sau plec de-aici acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cuteze unul să miște brațele”, îl amenință pe Tudor că-l va bate peste fălci cu buzduganul, așa cum l-a bătut pe tatăl lui, Șoimaru trage sabia și, turbat ,,ca fiara, cu ochii crunți și obrazul ca de var”, se repede ,,ca scăpat dintr-un arc” și-l lovește în creștet pe boier, răcnind așa de cumplit încât mazurii, înfricoșați, smuciră frâele și se năpustiră pe poartă, urmăriți de flăcăii Șoimăreștilor care, ascunși, așteptau semnul căpitanului. Atunci îl văzură neamurile pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai ieșise și receptorul care spânzura la capătul cordonului la o palmă de podeaua Îmbibată cu motorină, se repezi Înăuntru ca și cum ar fi avut ceva important să mai comunice, sau să restabilească În ultima clipă un dialog compromis. Ascultă Încordat vrând parcă să audă mai mult decât vocea și respirația celuilalt. Sabina, mă auzi? Sabina, fata mea dragă... Vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa Gheretă? N-ai mai văzut morți? Îl repezi Tâmplan. Ba da, să trăiți, bâigui el. Îl usturau ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și ochii Înlăcrimați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
proteză de sticlă, gata să cadă și să se facă nevăzută În zăpada Înaltă de aproape un metru. Atunci, Eleonora Își puse Snickersul Între buze și Îl netezi preț de câteva secunde apoi, cu o mișcare grăbită și sigură, Îl repezi În floarea de gheață pe care Macavei o ținea Între dinți. Acesta, mirat peste măsură, făcu ochii mari și așa rămase. Se rezemă de sanie. Simțindu-i greutatea, calul o luă cuminte din loc, dar cu părere de rău, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
descurca grozav. "Doar n-o să speli pe jos într-o librărie. Vino aici, Iordana". L-am refuzat. M-au pasionat orizonturile cele mai depărtate, dar nu le-am atins. După '89, am avut naivitatea să cred c-o să mă pot repezi la Paris ca la Tîrgu-Frumos. Nu s-a putut. Continuu să-mi beau cafeaua în grădina mea, cu gîndul la Café de Flore, asta se poate. Casa e singura mea certitudine și, prin extensie, țara asta. Mă tem că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la infinire însurat cu muzica. Muzica Marievici. La fel și tata. Nu cred că mama i-a reproșat ceva. Sigur nu. Dar a lăsat-o cu tot cu copil în scutece, într-un București sub bombe și sub camuflaj și s-a repezit să ia urma Conservatorului refugiat. Gara de Nord era, în 4 aprilie, '44, iadul pe pămînt. Nu știu cum a reușit Etta să-l oprească să nu alerge la trenul de Lugoj. Poate cînd a văzut că, panicată, înnebunită de aglomerație, de strigăte, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un articol cu anticomuniștii și corectura scăpase un r în loc de c. "Trăsăturile esențiale ale eroului negativ, viclenia și rapacitatea" suferiseră o modificare: în loc de rapacitate, apăruse capacitate. "Vreau erată la loc vizibil. Sînteți iresponsabili din punct de vedere politic", s-a repezit Andru. Cornel Șoitu l-a dat afară. De indignare, Andru a greșit ușa și s-a năpustit în debaraua pentru mături și găleți. Unde-i era și locul. Căzătura, mai anul trecut, în privata poliției, cu prilejul "Zilelor Sadoveanu", i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cînd vorbesc mai mult decît binecitesc (ori, mai rar, binescriu) nu-i a bine. L-am părăsit din nou pe Russ, cum am mai facut-o pe timpuri apuse, dar amăgindu-mă cu scena finală din Jane Eyre. Tano se repede la poartă, despicîndu-mi urechile cu lătratul. Zăresc basmaua trențăroasă, capul îmbodolit al cerșetoarei care mă blestemă cînd n-am nimic să-i dau: "Muri-ți-ar morții!" Păstrez la îndemînă ceva bani, să nu mă mai ocărască așa. Cînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
găsi și un biscuit pe-acolo, prin sertar. I-o arăt pe adolescenta cu buclele strînse într-o bentiță albă: știu ce va face la 20, la 30, la 40, la 50 de ani... Abia venită de la Dorobanț, m-am repezit să tai fără milă, să corectez ce scrisesem pînă atunci. Finalul l-am dat gata incredibil de repede. Voiam să-mi închei romanul pe 14 februarie, cînd împlineam 59 de ani ("Ei, 59 nu-s chiar 60", se aude rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mângâierea lui nu mai e ca înainte. Printr-o elaborată operație de concentrare și compunere, eu pot să-l refac pe Philip, așa cum a fost, să mi-l reprezint pe Philip al meu de odinioară. (Sinele Mic dă să se repeadă spre ea cu furie. Mâneca comună îl trage înapoi.) Sinele Mic: Ia te uită, altă vacă!! De ce oare o fi venind să spună toate astea în fața instanței? Numai cu vaci am avut de-a face toată viața. De aceea ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
altă vacă!! De ce oare o fi venind să spună toate astea în fața instanței? Numai cu vaci am avut de-a face toată viața. De aceea ne merităm soarta. Acum umblăm ca vitele legate la același jug. (Încearcă iar să se repeadă spre ea cu violență. Sinele Mare și Masca îl rețin.) Spuneți-i să tacă, altfel o trosnesc. Vaca dracului! Masca face un pas înainte.) Masca: Iertați-l, domnule judecător, dar într-un fel are dreptate. Philomena nu are dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe băncile de așteptare, alții manipulează bagaje, cei mai mulți stau pe loc și privesc și ei aiurea, așa ca mine, să le treacă timpul. Am păstrat acest obicei din copilărie, când trenurile erau ticsite de pasageri și mirosuri amestecate și mă repezeam pe culoar în fiecare gară, pentru că doar atunci mi se dădea voie să deschid geamul, când pericolul de curent, eterna boală a românului, era diminuat. Prin urmare, continui să fac același gest mecanic, iar gările și lumea îmi par aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tot așa... Scrie încet, nu te grăbi, altfel creionul se tocește mai repede decât poate să crească. Lasă un timp! Gândește-te la mersul țestoasei, ce lasă să se scurgă o eternitate între doi pași. Mă trezesc brusc și mă reped la pantalonii scurți de pe marginea scaunului și dibui creionul în buzunar. Mă așez pe terasă la masă și scriu pe caietul de matematică, singurul pe care l-am luat cu mine la insistențele mamei. Ce scrii acolo, așa de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prea puțin legate de ea, care să mă împiedice. Din cauza formei ademenitoare și a culorilor, asemenea unei ciuperci otrăvitoare, dar mai ales a renumitului autor de basme și povestiri, părea de la distanță o carte pentru copii, spre care s-ar repezi orice părinte dornic să îmbunătățească colecția odraslei cu un exemplar nou și arătos al marelui scriitor. Totuși, la o privire mai atentă, pare că basmul se adresează mai degrabă cititorului adult decât copilului ce se străduiește să adoarmă. Nici aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]