707 matches
-
a preoților. Pe o treaptă inferioară înțelegerii căsătoriei se află popoarele canaaniților și fenicienilor care datorită nivelului de religiozitate scăzut, prin aceea că practicau prostituția sacra, bărbatul se putea căsători cu orcâte femei ar fi voit și iarăși le putea repudia oricând, de aceia și căsătoria era privită că un simplu act civil fără nici o implicație religioasă. În bazinul Mării Mediterane, la popoarele care au făurit o cultură și o civilizație remarcabilă, la greci și la români căsătoria era la mare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
țigance tinere și frumușele erau Însărcinate a turna prin pahare [...] vin și rachiu” <endnote id="(657, p. 99)"/>. Frumusețe și eleganță Documentele spun că, pe la mijlocul secolului al XIV-lea, la Târnovo, țarul bulgar din dinastia Șișmanizilor Ivan Alexandru (1331-1371) a repudiat-o pe țarina Theodora (fiica domnului Țării Românești Basarab I) și a trimis-o la mănăstire, pentru a lua de nevastă o preafrumoasă evreică sefardă <endnote id="(776, p. 35)"/>. Și domnitorul Moldovei Petru Șchiopul s-a căsătorit În 1591
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau la alt viitor, pe când geloasa româncă, azi se mărită, mâine se desparte : «Azi popa ne leagă, mâine ne dezleagă»” <endnote id="(735)"/>. Conform preceptelor talmudice, prostituția era condamnată ca o mare rușine, iar un bărbat avea „dreptul să-și repudieze soția doar dacă a descoperit că-i este necredincioasă” <endnote id="" (481, pp. 241-246)/>. O pedeapsă relativ ușoară, având În vedere faptul că adulterul și desfrânarea sexuală erau pedepsite cu moartea atât În epoca veterotestamentară (Leviticul 20, 10), cât și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o mătușa (probabil Aristita sau Vergina)? De ce le-o fi scos Ion Iliescu din biografia oficială pe cele două biete femei, surorile propriului tata, mătușile Aristita și Vergina? Cu ce-or fi greșit oare sârmanele, încât Ion Iliescu le-a repudiat din biografie? Faptul că soțul uneia lucrase la Abator, în anii războiului, ca mățar? Singură ipoteza plauzibilă ar putea fi legată de unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la începutul anilor patruzeci. și care, după 1948, dădeau prost la dosar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cartea mea Vorbește, memorie! Au fost examinate detalii de date și Împrejurări și s-a descoperit că În multe cazuri m-am Înșelat sau că n-am cercetat Îndeajuns de profund o amintire vagă, dar verificabilă. Anumite chestiuni au fost repudiate de sfătuitorii mei, considerându-le legende sau zvonuri, sau, dacă erau autentice, s-au dovedit a fi legate de alte evenimente sau perioade decât cele stabilite de o memorie fragilă. Vărul meu Serghei Sergheevici Nabokov mi-a dat informații prețioase
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tânărul de 22 de ani care eram pe atunci și care se trezise, pe neașteptate, într-o cu totul altă situație, complet nouă, critică, de fost student și de probabil viitor recrut, mustrat de familie (ce-ai făcut!) și chiar repudiat de unii dintre membrii ei, singura soluție de liniștire, de împăcare cu sine, de mobilizare și concentrare a forțelor de care aveam absolută nevoie ca să rezist. Așa am văzut-o, tot plimbându-mă pe bulevardul Mărășești, pe fata aceea, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de sistematizare a satelor care ni s-a părut tuturor - și a fost - monstruos. E o eroare însă a propune drept ideal ceea ce e doar strict necesar; proprietatea privată e necesară, e, dacă vrem, sfântă, cu amendamentul că sfinții au repudiat-o preferându-i privațiunile. Proprietatea privată, privatizare... Ei da, se pare că fără ele nu se poate. Cu toate acestea, dacă a fost o eroare a considera bogăția o culpă, ar fi o absurditate să vrei să proclami îmbogățirea drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
șaptezeci de ori câte șapte”. Răbdarea și toleranța aceasta sunt cu putință atâta timp cât, în ciuda abaterilor sale, prietenul continuă să accepte în principiu legislația morală și criteriile comune pe care s-a întemeiat prietenia. Dacă și-a schimbat principiile, dacă a repudiat acea legislație și acele criterii, e limpede că a rupt comunitatea esențială a prieteniei și că aceasta nu mai poate dăinui. Încetarea ei, explicit sau implicit declarată, are un caracter expres și inflexibil. Nu însă și ireversibil în mod absolut
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Gorbaciov a exclamat : „să nu lunecăm pe panta isteriei anti-comuniste !” și când a mai declarat și că el nu e o giruetă și nu-și reneagă convingerile socialiste. Ca și cum a voi, după trei sferturi de secol de teroare comunistă, să repudiezi orice urmă de socialism ar fi o isterie, și nu ar fi fost isterie pro comunismul delirant al intelectualilor occidentali de la Romain Rolland la Sartre. Evident, Gorbaciov a fost o mare figură, dar o figură care a fost. Binomul Sartre-Beauvoir
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
întâlnire”, care a însemnat un moment hotărâtor în existența mea. Nu mai eram demult „agnosticul” de odinioară, experiențele vieții mele, meditația m-au apropiat progresiv (nu fulgerător, nu printr o abruptă revelație) de reprezentarea unei instanțe transcendentale. Fără a-mi repudia câtuși de puțin reperele fundamentale ale formației mele, Montaigne, Nietzsche, Voltaire (nu atât Voltaire, cât Candide), am înțeles lucruri care-mi erau înainte mai mult ori mai puțin îndepărtate sau chiar indiferente. Nu aici e locul să evoc etapele acestei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fără exces (excesul fiind totdeauna resursa cea mai facilă). Concizia, sobrietatea, chiar parcimonia manifestărilor sufletului sunt pentru Robescu normă poetică, în sensul extrem-oriental, adică stil, ceea ce înseamnă garanție în ordinea autentic umană, deci garanție morală (contrar „autenticității” anilor ’30, care repudia „stilul”). Două observații severe în privința aceasta. „Curios lucru : când artistul ajunge să nu mai iubească pe nimeni devine o mașinărie a sentimentului universal” (p. 36) și : „Sentimentalii ! Iată-i pe cei cărora de fapt nu le pasă” (p. 66). Aceste
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
artă din familia unui Eugenio d’Ors. Ca și acesta, el se mișcă cu libertate și siguranță în diversitatea marilor repere ale gândirii și culturii, desființând etanșeitatea zonelor lor de manifestare. Ca și acesta, se declară profesionist, dar nicidecum „specialist”. Repudiază tipul specialistului pedant, mărginit și grav, care nu avansează nici o ipoteză fără o mie de precauții „științifice” sau circumstanțiale („so strong a propto sustain so weak a burden”, cum spune Shakespeare) ; întocmai cum se delimitează Eugenio d’Ors de acest
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
introduce și-l declină la toate cazurile ce pot aduce neînțelegere, suspiciune, conflict. Apropierea dintre naționalism și șovinism este tendențioasă și forțată tocmai pentru a elimina un factor creativ și stabilizator al societății. Un nationalist nu rămâne indiferent când este repudiată istoria sau cultura unui neam pentru ca spațiul rămas gol să fie ocupat de o altă cultură. Să fii lingvist la un Institut de cercetări Filologice și să eviți să combați existența a două limbi și națiuni - română și moldovenească este
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Îl recunoaștem oriunde, în producțiile occidentale de gen, în cărți, filme, benzi desenate, animații, reclame, costumații de carnaval. Mixtura vestimentară divers colo rată a piraților e atât semnul indiferenței la eticheta socială (în special la cea aristocratică, disprețuită profund și repudiată prin opțiunea pentru piraterie), cât și al epatării revoltate, cu mijloace transnaționale, la îndemână și la întâmplare. În realitate, piratul a fost un marinar care a dezertat din establishment-ul timpului său, asumându-și consecințele, uneori puțin plăcute, adesea dureroase
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
împlini planurile dumnezeiești». Unui suflet care își dezvăluia propriile mizerii și își mărturisea nevrednicia în practicarea ministerului sacerdotal, îi spuse: «Chiar de ești convins că ești „zero și mizerie“ și un mare păcătos, fii liniștit că Domnul nu te va repudia. El te acceptă așa cum ești, ba chiar e fericit să te facă să simți bucuria de a fi iertat, iubit și ales, ca să-și realizeze planul de mântuire pentru tine și pentru lumea întreagă». PARTEA ÎNTÂI Capitolul I Anul Domnului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
marele E. Lovinescu cultiva, în bună credință, această falsă imagine. Într-un articol, în fond elogios pentru critic, dar care n-a fost publicat spre a nu se mâhni cu o polemică oricât de amabilă un om pe pragul morții, repudiam judecata de mai sus: " Dar acum - ziceam - să destăinui domnului E. Lovinescu de unde vine supărarea dincolo de orice limită rezonabilă a celor despre care scriu, deși textele trebuie să pară celui în afară de chestiune extrem de inofensive. Vine din ruperea mea de orice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
admite ca poetul să privească la roata cea de foc a soarelui, asta fiind o "stranie îndeletnicire și periculoasă" pentru sănătatea ochilor. În felul acesta absurdul semnificativ, temelie a poeziei, ilogicul organic ce formează esența visului și a mitului sunt repudiate. Maiorescu e întîi de toate un mare polemist care știe să tragă profit din împrejurarea de a trăi într-o lume inferioară nivelului său, punând în valoare arta de a corecta și de a admonesta. Instrumentul stilistic al acestei arte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lărgiri a conștiinței estetice. Acesta înțelegea arta ca un exercițiu pur, pe deasupra oricărei direcții practice și ca o îndeletnicire a unei elite, specializate în întruparea idealurilor înalte de cultură, nicidecum a simplei țărănimi sănătoase. Avea noțiunea de poezie pură de vreme ce repudia sentimentul. "Sentimentalismul e haina de teatru - s-o lăsăm actorilor vieței." Densușianu a scris, în sprijinul "decadentismului", numeroase articole, despre Remy de Gourmont, Henry de Régnier, Émile Verhaeren. Ca poet, sub pseudonimul Ervin, a compus poezii reci și echivoce. ȘTEFAN
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
orice ciment intelectual. Promiteau versurile pastorale: Alăturea de capre Sion încearcă plante, Ciobani închid tăcerea cu mugetul în țarc, Orbii s-au dus cu bățul și Tine, ca să caute Răspântia sosirii vreunui patriarc. Cicerone Theodorescu e încă prea dificultos, însă repudiază acum "turnul de fildeș", pregătind o nouă lirică, Horia Stamatu asocia, în spiritul lui Jean Cocteau, cotidianul cu solemnul în improvizații ce "fac să roșească pe poeți", Dragoș Vrînceanu cultiva același mod al creionului aventuros cu ceva "crepuscular", Ion Pogan
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
văzut mai sus. Lipsind una din aceste condiții, literatura e lipsită de unul din cei doi factori indispensabili. Lipsind influența străină, lipsește școala, fermentul, elementul cultural și progresist; lipsind influența națională, lipsește originalitatea - materialul subiectiv și obiectiv al literaturii. Decadentismul repudia tradiția noastră literară, literatura anterioară, spiritul național, și se inspira numai de la literatura străină și (vom vedea) de la o literatură care ni se potrivea mult mai puțin decât s-ar fi potrivit Alfred de Vigny în vremea lui Alecsandri și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
literatura anterioară, spiritul național, și se inspira numai de la literatura străină și (vom vedea) de la o literatură care ni se potrivea mult mai puțin decât s-ar fi potrivit Alfred de Vigny în vremea lui Alecsandri și Bolintineanu. Țărănismul literar repudia influența străină și se mărginea la imitarea poporului (vom vedea în ce chip). Așadar, și una și alta din aceste două literaturi în luptă erau exclusiviste; se lipseau de un factor esențial al literaturii normale, rupeau cu tradiția noastră, alcătuită
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a dat dreptate: astăzi dl Sadoveanu este primul scriitor român necontestat aproape de nimene. În fața țărănismuli literar, care parodia și caricaturiza țărănia, bădărăniza literatura și arăta dispreț culturii și literaturii străine, stătea "poezia nouă", care parodia și caricaturiza artificialismul parizian și repudia elementul național. Această poezie era veche, căci începuse cu Macedonski încă de pe la 1880. Cuvântul acesta: "nou" nu e o noțiune cronologică, de aceea Macedonski, mort la vârsta de șaptezeci de ani, e numit "nou", iar dnii Goga și Topîr-ceanu sunt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
este numele unui personaj din Caracterele lui La Bruyère, iar în primul volum, În genul tinerilor..., publicat în 1934 și semnat astfel, este vorba de un număr de pastișe, parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica. Autorul le va repudia mai târziu, socotindu-le neserioase. Participarea lui la cenaclu este marcată de Lovinescu și în anii următori, până în 1940-1941. Tânărul îl vizitează și în afara ședințelor de duminică, de pildă la 18 martie 1937, când vine „cu niște poezii a unuia
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
rectificată. Buddha însuși proclama că el „a găsit și a urmat vechea cale” (Saṃyutta-Nikăya, II, 106). „Vechea cale”, atemporală (akaliko), era aceea a eliberării, a Nemuririi, și era calea yogăi. După cum scria deja Émile Senart în anul 1900, Buddha nu repudiază în bloc tradițiile ascetice și contemplative indiene; el le completează. „Buddha s-a ridicat de pe solul yogăi; oricâte noutăți ar fi adus el, yoga a fost tiparul în care i s-a format gândirea”. Iluminatul se opune atât ritualismului brahmanic
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
numai nopți albe... Trebuie să-mi atrag atenția mie însumi...” Gestul turnării cenușii în cap îl irită pe Galben, care, vădit polemic, spune despre sine că el nu-i dintre „cei ce dau mărunt din buze cînd au remușcări” și repudiază încercarea „antevorbitorului” de a proiecta asupra lui însuși „o lumină proaspătă”. Dialogul se iuțește. Atunci, parcă împins de un resort, sare în sus Gavrilovici, care, după obișnuitele „mărturisiri” convenționale, trece la ceea ce crede că e cu adevărat important și pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]