1,193 matches
-
maică-sa Îi inculcase ura pentru tot ce era Kersaint. Cum putea admite acum că ea, Gwen, făcea parte dintre ei? La fel ca Într-un joc de domino, consecințele acestei mărturisiri cădeau unele după altele, trezind În ea buimăceală, repulsie, mînie. Ronan, sub forța șocului, se apropiase de mama lui, care se rezemă de el. Yvonne Îi privi o clipă, o crispare de suferință trecu fugar peste chipul ei, se răsuci apoi pe călcîie și se Întoarse În prag. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dori să-și schimbe identitatea. - Ryan și Erwan să fie una și aceeași persoană? - Asta ne deschide niște perspective. Schimbaseră Între ei o privire care cuprindea aceeași Întrebare: cine era Îngropat În cavoul familiei Kersaint? Procurorul autorizase deshumarea. Nu fără repulsie. Ultimul șurub sări, iar funcționarul de la pompe funebre ridică acum capacul. Lemnul suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
îmi sparge timpanul. Cât timp aveai de gând să lași să treacă până să-mi spui de parascovenia pe care ai făcut-o ? A trebuit să aflu de pățania propriei mele fiice dintr-o glumă de pe internet. Articulează cuvintele cu repulsie. — O glumă de pe internet ? o îngân pierită. Ce vrei să spui ? — Nu știai ? Se pare că în anumite cercuri juridice noul termen pentru cincizeci de milioane de lire este „o Samantha”. Crede-mă, nu m-am amuzat deloc. — Mamă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
domnule... ARTUR: Vezi? Și eu de ce să mor aici? GARDIANUL (Reintrând în prerogative.): N-avem alt loc... Răzuind ceva cu bocancul.) Trebuie să ne înțelegeți și pe noi... ARTUR (Explorând încăperea.): Nu... Nu cred c-am să pot... (Cutremurat de repulsie.) Ce mizerie s-a adunat... GARDIANUL: E normal. Știți, noi, în ultimii zece ani, n-am mai avut condamnați la moarte. ARTUR: Vrei să spui că... eu sunt primul care... GARDIANUL (Fierbinte.): Da! ARTUR:...primul osândit... în ultimii zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu zice ceva! Dar vă garantez, pe cuvânt, dacă trecem povestea vieții dumneavoastre în plan mitologic și mistic cu specific local, nimeni nu mai are ce să zică ceva. Sunt doar specialist!“ Goncea nu prea era de acord. Avea instinctiv repulsie de tot ce era abscons, ciudat, nefiresc. Știa și el că există încă moroi, mai ales la țară, că strigoii mai umblau și prin oraș, uneori și în ziua mare, dar parcă nu-i venea să-i lase să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în schimb am început să mă uit prin cameră, să-i găsesc insecta și să i-o stric în față, uite așa, ca să vadă că mi-e silă de el și că nu-l mai vreau aici. Cu toate că simțeam numai repulsie, o repulsie autentică, pură, nu puteam să-i spun lucrurile astea în cuvinte, m-aș fi bâlbâit și s-ar fi dus dracului încercarea, voiam numai să-i demonstrez că nu e acceptat. Dar oricât am căutat, n-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am început să mă uit prin cameră, să-i găsesc insecta și să i-o stric în față, uite așa, ca să vadă că mi-e silă de el și că nu-l mai vreau aici. Cu toate că simțeam numai repulsie, o repulsie autentică, pură, nu puteam să-i spun lucrurile astea în cuvinte, m-aș fi bâlbâit și s-ar fi dus dracului încercarea, voiam numai să-i demonstrez că nu e acceptat. Dar oricât am căutat, n-am găsit nimic, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-și facă griji. MM cu siguranță că nu și-ar fi făcut. Totuși, asta avea să-l țină în alertă, lucru deloc rău pentru un iubit. M-am gândit imediat la Hugo și am împins cornul din fața mea, cu repulsie, de parcă ar fi fost cumva vreo legătură între cele două situații. Nimeni nu adusese vorba de Hugo; știau cu toții că ne certasem. — Dar cine a pus lacătul pe cablul Tabithei dacă n-a fost Violet? insistă Fisher. Nu știu, minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
netedă. O piele aproape vâscoasă, cu o nuanță nedefinită, ciudată, indescriptibilă. Fu uimit să descopere că se simțea rasist. Albe, negre, cu părul roșcat, chinezoaice, vietnameze, japoneze... Se culcase cu toate și n-a simțit niciodată nici cea mai mică repulsie; nu i-a trecut niciodată prin cap gândul că ar fi diferite. Țara lui era plină de rasiști. El însuși era în ceea ce privește relațiile dintre albe și negri, dar n-a fost niciodată în legătură cu albii și oricare altă rasă. Un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
persoana poate să opereze în mod etic după o ordine ierarhică de valori conform căreia actele pot avea o atitudine de conformitate sau de refuz. În cadrul acestei ordini ierarhice de valori, iubirea se configurează ca principiu de atracție sau de repulsie, motiv pentru care se vorbește de o „ordine a iubirii”, cu un dublu aspect: descriptiv (preferințele) și normativ (a trebui să fie). Opusul ordinii iubirii este „dezordinea inimii”, a cărei cauză este identificată în resentiment. Scheler face apel la teoria
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
experiență a transcendenței. În evaluarea morală a ființei umane (omul este bun sau rău), noi proiectăm asupra celuilalt experiența noastră personală de unitate și de legătură cu alegerile noastre, unitatea istoriei noastre morale și experiența atitudinii de acceptare sau de repulsie față de o măsură absolută, cu care confruntăm alegerile noastre. În acest sens se explică faptul că semnificația vieții oricărei ființe umane este legată de atitudinea sa în raport cu o măsură absolută, indicată ca o chemare transcendentă. Considerată în această cheie de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pe care Îi considerăm că ne-ar fi dușmani. Trăind Între oameni, simțim și ne comportăm mai bine sau mai rău, mai corect sau mai puțin corect și primim din partea celorlalți exact ceea ce și noi le oferim. Răutatea față de cineva, repulsia, dorința de a i se Întîmpla ceva rău, dorința de răzbunare, sînt gînduri negative care se transmit celor despre care gîndim astfel și indirect vom suporta mai devreme sau mai tîrziu, consecințele răutății noastre, dar despre cum se poate Întîmpla
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
și se apără bolborosind: - N-n-n-n-am! Pascalopol puse în evidență un gros portmoneu de marochin roșu, din care luă patru piese mari de argint de câte cinci lei. - Cocoană Aglae, îmi pare rău! Aglae păru a fi muncită de o scurtă repulsie, apoi se dădu învinsă. - Bine, ne socotim noi la sfârșit. În vreme ce Aglae împărțea cărțile celor patru jucători (ea, Aurica, Costache și Pascalopol), Pascalopol scosese o țigare și o înfipsese cu un capăt într-un țigaret de chihlimbar gros. Otilia trase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar încerca s-o citească. Felix îi făgădui una. Aurica lămuri lui Titi scopul venirii lui Felix: - Titi, domnul Felix s-a oferit să-ți ajute să te prepari pentru corigență. Titi aprobă supus din cap, fără să arate nici o repulsie de a primi îndrumări de la cineva mai tânăr decât el, însă când Felix se arătă gata să înceapă prepararea, îl rugă să amâne pentru după-amiază ședința, acum nesimțindu-se bine dispus. Aurica privea cu mare afecțiune pe acest vlăjgan molatic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi și ei lângă tine, îngeraș scump! Trista solemnitate a înmormîntării va avea loc etc., etc. Toți cei care l-au cunoscut și prețuit sunt implorați să asiste. Otilia zâmbi puțin, apoi, devenind serioasă, zise: - De Stănică ăsta am avut repulsie chiar de la început. Îlcred capabil de orice și mă tem de el. Papa e slab, cum îl știi, n-ar trebui să-l primească în casă prea des. - Împărtășesc în totul impresia dumitale, domnișoarăOtilia, și am făcut ce am putut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și începu să-și crispeze obrazul ca un chinuit de o durere mare care caută prin simularea plânsului să-și descarce nervii iritați. O frică nebună îl cuprinse. Temător de opinia altora și mai ales de a Aglaei, cu o repulsie bolnăvicioasă pentru orice contact cu autoritățile publice, se vedea arestat, dus la poliție, arătat cu degetul de lume. Scrisoarea i se părea un document teribil, de o autenticitate indiscutabilă. Moș Costache avusese totdeauna cultul lucrului scris de altul, ca unul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
invenție a ei, spre a se măguli că iese cu un bărbat. Titi consimțea să se abată de la sedentaritatea lui obișnuită, fiind din nou în criză erotică și sperând o altă Ană, mai izbutită. Felix trebui să sufere, cu destulă repulsie, brațul domnișoarei, care își continuă mândră plimbarea între doi bărbați. Dar pe Felix îl supără mai mult conversația fetei. - Știi, zise ea, că Titi a fost lăudat de profesori. Titi are să fie un pictor mare. Aurica spunea asta cu un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Una îl aduse până acasă și avu pretenția de a se sui sus la el, să vadă cum stă. Lui Felix i se păru că aduce o jignire Otiliei și refuză, spre indignarea domnișoarei, care-l acuză, abia acoperit, de repulsii bolnăvicioase. Începu să-și evite atunci colegii de petreceri și să se hazardeze singur în localuri, în fiece zi altul. Acest chip de a descoperi mereu noi înfățișări ale vieții, noi oameni neprevăzuți îl distră o vreme și se lăsă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de, să arăt familiei ce rude am căpătat prin alianță! G. Călinescu Dacă nu m-oi mândri cu dumneata, cu cine vrei să mă mîndresc? Când poți să mergi, ori mai bine s-aduc fata aici? Felix n-avea nici o repulsie principială față de necunoscuta Lili, dar se temea de gafele lui Stănică și de atmosfera de vizită pentru pețit. Aducerea fetei acum, când Otilia era acasă, nu o găsea nimerită. Îl rugă pe Stănică să lase asta pentru mai târziu, fiindcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vină mereu la bătrân, sa-l întrebe de sănătate, sa-i povestească întîmplări de bolnavi sculați de pe patul de moarte și alte baliverne de astea. Îl supăra însă prezența Otiliei, care îngrijea de moș Costache cu o lipsă de repulsie care stârni admirația lui Felix. Otilia era socotită ușuratică și se dovedea devotată. Moș Costache privea pe Stănică cu multă dușmănie și se înțepenea și mai bine în pat, când îl vedea, urmărindu-l strâns cu privirile. G. Călinescu Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
urmând ca să recurgem la despărțirea legală. Motivul este imposibilitatea în care mă aflu de a avea copii, care să-mi păstreze numele, imposibilitatea, probabil fiziologică, întrucît un copil s-a născut neviabil, agravată și de rea-voință și dovezi jignitoare de repulsie față de mine. De altfel, vă aflați și în culpa de neurmare a soțului în domiciliul conjugal, întrucît acest domiciliu se află de mult în strada... etc. Este în interesul dumitale să tranșăm această chestiune, fără zgomot, prin consimțământul ambelor părți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sub lumina ostilității. Dacă ar putea, l-ar ucide. L-ar putea astfel înlocui "chiar pe lîngă mama lui". Încă de la începutul nesigur al existenței noastre, relațiile cu părinții poartă marca ambivalenței. Ele sînt un amestec de atracție și de repulsie, de iubire și ură. Nici un sentiment nu este vreodată singur. El ascunde mereu un altul, cel opus lui, umbra lui. Dar dacă băiețelul, și asemenea lui, alte milioane, se dezvoltă în mod normal, este pentru că descoperă mijloacele de a ieși
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
loc în psihologia mulțimilor. Nu mai avem ce face cu marionetele hipnotizate ale lui Tarde și Liébeault. Le trimitem alături de sugestie, tovarășa lor de debara. În locul lor, țîșnesc, după cum vom vedea, hoardele pasionate, personajele tragediilor antice și eroii lui Shakespeare. Repulsia contemporană mai precis americană pentru afectiv și subiectiv 451 ne-a ascuns aceste mutații. Și totuși, impactul lor asupra realității este mult mai profund decît orice calcule pseudoraționale. Pornind pe urmele acestei mutații, ecuația politicii, formă de exploatare rațională a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
magică absolută. Toate aceste semne au o trăsătură comună: sînt în același timp atrăgătoare și amenințătoare, ocrotesc și provoacă teama. Scăpînd rațiunii, carisma declanșează, precum toate puterile pe care tocmai le-am enumerat, pasiuni contradictorii, dragostea și ura, imboldul și repulsia. Din cele mai vechi timpuri, ea provoacă o izbucnire de afecte. Ea smulge mulțimile din toropeala lor pentru a le galvaniza și a le pune în mișcare. Voi reveni asupra ambivalenței sentimentelor care o privesc întrucît aspectul este esențial. III
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
așadar, de angoasa de posedare. Ca și angoasa, erosul este echivocul prin excelență. Și de unde vine prestigiul echivocului dacă nu din plăcerea ascunsă în gustul așteptării și în promisiunile noutății? În cazul întâlnirii erotice genuine, „un amestec de atracție și repulsie în fața necunoscutului” generează vertijul anxietății 1, pe care nici o ideologie subiectivă nu-l poate atenua. Cum se explică acest lucru? În primul rând, „sinele” resimte o „capacitate de a putea” (singura capacitate reală) care dezvoltă abilitatea trupului de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]