2,221 matches
-
semn de tristețe. Vor plânge, poate, cu lacrimi de ploaie. Și vor da sevă pământului, care va scoate la iveală buruieni și flori. De-acolo culeg eu câteva narcise, să i le pun la căpătâi. Cu durere, cu revoltă, cu resemnare. Vedeți? Până la urmă n-a rămas decât poezia... Iar piatra lui tombală va fi o carte. Scriam, prin urmare: Marea Doamnă a poetului Shaul Carmel, îngerul lui ocrotitor, îmi răspunde cu durere că Shaul e un pic mai bine, că
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
de o mare sete de viață și zbateri esențiale, pendulatoare între două noțiuni de bază: vață și moarte; echivalente, poate, și cu iubire și orgoliu, dăruire și dorință, întrebare și frică; volum luminat și de resuscitarea dramelor neamului său, de resemnare și de vrerea de așezare mai bună a lucrurilor lumii. Shaul Carmel se ilustrează ca poet național evreu-român, cu sufletul adânc legat de existența milenară a neamului său, și la fel de conexat organic de plaiurile mioritice ale munților Carpați. Aceasta este
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
mai amintești. Alta este Tinerețea senectuții, alta îmbătrânirea devreme. Altul este Adevărul adevărat decât cel cuibărit în mintea ta. Altul este Binele care-l faci decât cel pe care-l primești. Altul este Destinul jertfei sfinte decât umila soartă a resemnării. Altul este Sensul trăirii depline decât trecutul gol al existenței. Altul este Zborul înaripat decât saltul cu aripile frânte. Altul este glasul inimii decât gâlceava rațiunii mândre. Altul este Dorul pentru cel Drag, decât cel drag dorului tău. TUTUROR FECIOARELOR
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
alintă și-acum ochii tăi Și ce dacă anii-au trecut Mai spune-mi...mi-e dor să te-ascult... De ce ți-e inma pustie? De ce ți-e inima pustie Și ochii tăi sunt triști și goi? De ce suspini cu resemnare Și inima o simți cum doare Când te oprești privind 'napoi? Ce taină oare te frământă Și-ți poartă gândul călător Spre timpuri ce-au trecut demult Pierdute-n veșnicul tumult De dragoste, suspin și dor? E oare-un vis
POEMELE IUBIRII 15 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350037_a_351366]
-
n-o va cerne nici veacul ce-o să vină. Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au trecut, Sărutul meu alinta suspin de ne-ntâmplare, În nopți cu stele mute din dorul nost’ durut Plătim impozit zilnic pe-abis de resemnare. De norii își strecoară stihiile de sare Și umbre colorează zenitul dintre noi, De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi! Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv, Ne-ncercănăm voit și-aprindem
REFREN ÎMPĂTIMIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350123_a_351452]
-
faci, doctor de rahat, fă-o să trăiască... Nu fiica meaaaa... urlă în timp ce ieșea din cabinet. * Săptămânile care au urmat au fost de coșmar, atât pentru micuța Louise, cât și pentru părinții ei. După zile întregi de rugăciune, a urmat resemnarea. Moartea, sinistră, rece, calculată, deși nu își făcuse simțită prezența, își anunța sosirea, își cerea tributul. - Louise, draga mea, îngerul meu, lumina ochilor mei, spune ceva, îți voi oferi tot ce vrei, orice poți să-i ceri lui tata, dar
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
-te, Vas albastru de lumină și de har, Bucură-te, Floare albă pe al apelor altar, Bucură-te, Poezia slăvilor nemărginite, Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite II Poveri peste măsură pe umeri ți s-au pus, Le-ai dus cu resemnare, nici clipei nu te-ai plâns, Gândind mereu la Domnul în nobilul Urcuș, Din inimă făcându-ți îndestulat căuș, Auzi cum vin din ceruri cumplitele porunci Și prinzi în toți dușmanii, cu inima s-arunci; Poverile de-o viață se
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
a cerut la spital. Știa că e bolnavă, ulterior ne-a povestit că i se mai făcuse rău la o excursie anterioară, în Israel. Cu o plajă mare de sentimente, de la compasiune până la indignare și cu stări la fel de diferite, de la resemnare la isterie, am pierdut vremea în jurul unui spital de urgență câteva ore, până i-au făcut un set de analize, o injecție întăritoare și i-au recomandat să plece acasă. Recomandare inutilă, doamna a rămas cu noi și un întreg
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
și Madonă“, „Epigonii“ sau „Departe sunt de tine“ au fost readuse la viață, povestite și, mai ales, simțite, atât de recitator, cât și de public. Romantismul și iubirea („Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț“) au plecat spre resemnare („Nu-mi trebuie flamuri,/ Nu voi sicriu bogat“) și s-au transformat, în doar câteva minute, în refulare și mânie („Proști și genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină, / Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem
OMAGIU LUCEAFARULUI POEZIEI RAMANESTI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362064_a_363393]
-
Dar istoria se repetă, fără tertipuri moralizatoare, situația se rezolvă cu aceeași stăpânire de sine, același echilibru, aparent, din partea lui Tinică. Aici asistăm la punctul culminant. Un suflet puternic este salvat la timp de iubire. Iubirea nu-l lasă în resemnarea vârstei, forțându-l să o privească în față. Jeni vine după el. Așteaptă încă un an, o dovadă de iubire colosală. În Robul zarului, Dumitru Dănăilă ne prezintă subtil un album cu vederi din Buzăul de altădată: „Palatul comunal”, „bătrânul
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
este zeul la care - cu smerenie- ar trebui să ne-nclinăm pentru că El ne poate dărui corabia cu vise care poate pluti pe miresme de albi trandafiri... VIAȚA MEA... Un vis și-un dor viata mea - toată, așteptare în fior, resemnare niciodată, doar speranță și iubire de care mereu se agață un vis... ȘI VINE O VREME... Și vine o vreme când cerul din noi nu-și mai găsește seninul și roua petalei din crângul cu foi. Și vine o vreme
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
a vârstei, ce trebuie transformată în victorie a luptei cu sinele - lucru pe deplin demonstrat de octogenarul poet ieșean. (august 2014). SUNT ROMÂN de Lucaci Năzărel Sunt fălos că sunt român. Acestea o știu și-o spun fără pic de resemnare, cu mândrie celui care vrea să știe cine sunt pe acest imens pământ. Țara mea-i grădină vie: munți semeți, mare, câmpie, râuri mult bogate-n pești, holde, codri ca-n povești, iar în nopțile cu lună, ciute, la izvor
82 DE ANI DE LA NAȘTEREA SA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365906_a_367235]
-
francezii și germanii zilelor noastre au dreptul la vacanțe ale spiritului, petrecute în tabere ale scepticismului și plictiselii. Nu și românii, cu toate că Emil Cioran vede destinul acestora ca pe unul à rebours, marii vinovați pentru neîmplinirile lor fiind după el resemnarea și scepticismul. Resemnarea, da! Pentru că resemnarea, spre deosebire de renunțare, are vocația orizontalei și împinge conștiința la sacrificii prin asumarea indolenței. Dar de unde scepticism la un popor cu vigoare biologică și spirit de copil somnolent, când tot Cioran ne înștiințează că el
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
zilelor noastre au dreptul la vacanțe ale spiritului, petrecute în tabere ale scepticismului și plictiselii. Nu și românii, cu toate că Emil Cioran vede destinul acestora ca pe unul à rebours, marii vinovați pentru neîmplinirile lor fiind după el resemnarea și scepticismul. Resemnarea, da! Pentru că resemnarea, spre deosebire de renunțare, are vocația orizontalei și împinge conștiința la sacrificii prin asumarea indolenței. Dar de unde scepticism la un popor cu vigoare biologică și spirit de copil somnolent, când tot Cioran ne înștiințează că el (scepticismul) este „țesătura
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
dreptul la vacanțe ale spiritului, petrecute în tabere ale scepticismului și plictiselii. Nu și românii, cu toate că Emil Cioran vede destinul acestora ca pe unul à rebours, marii vinovați pentru neîmplinirile lor fiind după el resemnarea și scepticismul. Resemnarea, da! Pentru că resemnarea, spre deosebire de renunțare, are vocația orizontalei și împinge conștiința la sacrificii prin asumarea indolenței. Dar de unde scepticism la un popor cu vigoare biologică și spirit de copil somnolent, când tot Cioran ne înștiințează că el (scepticismul) este „țesătura spumoasă de gratuități
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
de unde scepticism la un popor cu vigoare biologică și spirit de copil somnolent, când tot Cioran ne înștiințează că el (scepticismul) este „țesătura spumoasă de gratuități elegante și inutile” a unui spirit crepuscular?! Mai degrabă contemplativismul, această adevărată filosofie a resemnării și răbdării, care, întărită prin ziceri de felul Capul plecat sabia nu-l taie, a turnat suficient plumb în picioarele românului pentru a face din el un personaj anistoric. Nefiind copt pentru scepticism, românul zilelor noastre și-a creat căi
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
din poezia „Început de iarnă” - prefigurează vârstele scurse pe nesimțite. Poemul are nostalgia unui lied, muzicalitatea și incantația sonetului și un aer de plăcută oboseală lirică. Ori, mai degrabă, ritmul rapsodiilor coșbuciene ori topîrceniene. Până și culorile amuțesc în tristă resemnare. Brodat în fulgi - anotimpul devine „Alb al albului solie, lacrimă neîntinată” (Început de iarnă). Un cântec nostalgic îngânat de clavir, un refren colbuit din nestinsele anotimpuri, acorduri line, eufonii fără cusur, lied, baladă sau doină transpuse modern, dezmierdare, alint, în
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
mai frumos în viață. O zi obișnuită de vară este, în viziunea poetei, un tablou minunat pe care-l contemplă cu oarecare nostalgie. E ca un pastel, pictat de un artist iscusit: „Liniștea se sparge în bucăți fierbinți, / Semn de resemnare, de-așteptări cuminți. Șoapta adierii încă mai rezistă, / Freamătă pe-o frunză, și aceasta tristă” (Zi de vară). Vera Crăciun se înrudește în spirit cu poeta secolului trecut Magda Isanos, prin patetismul din glas și prin intensitatea trăirii. Pildă stau
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
pagini, deschizându-i perspectiva nesfârșitelor bucurii cerești. Cu această nădejde de netăgăduit, luând crucea pe umerii noștri în fiecare zi, purtând-o cu demnitate dar și cu dragoste - aceasta va deveni mai ușoară, căci va fi purtată cu mulțumire și resemnare, așa cum au purtat-o și Sfinții lui Dumnezeu, conducând în cele din urmă la bucuria nemeritată, glasul Dreptului Judecător găsindu-și împlinire: „...Veniți, binecuvântații Părintelui meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Mt. 25, 34). Și faptul că
ÎNDREPTAR DE TERAPIE DIVINĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365339_a_366668]
-
suferit, suferise cu ceva vreme în urmă cât pentru o viață. Acum doar s-a îmbătat. Trezit din beție, oarecum proaspăt, în dimineața următoare i s-a refuzat, la despărțirea din gară, un sărut care ar fi putut fi înfrângerea resemnării lui. În fapt nu era vorba nicicum de resemnare ci de amânarea oricărei decizii în ceea ce îi privea. Intrase într-o nouă sesiune de examene și urma ca după numai trei zile să susțină cel mai afurisit examen posibil. * Învățase
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
o viață. Acum doar s-a îmbătat. Trezit din beție, oarecum proaspăt, în dimineața următoare i s-a refuzat, la despărțirea din gară, un sărut care ar fi putut fi înfrângerea resemnării lui. În fapt nu era vorba nicicum de resemnare ci de amânarea oricărei decizii în ceea ce îi privea. Intrase într-o nouă sesiune de examene și urma ca după numai trei zile să susțină cel mai afurisit examen posibil. * Învățase. Refuzase să simtă oboseala nopților nedormite. Îi erau îndeajuns
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
Roma. Rezultatul a fost însă pe dos, moldo-valahii i-au oprimat și interzis, cu autorul Moscovei, pe uniții ardeleni până în anul 1989, iar de atunci nu s-a schimbat mai nimic. De aici sentimentul penibil de timp pierdut și de resemnare în tot estul. 7) Cu un patriarhat unit cu Roma și celălalt oscilând între a doua și a treia Romă, Constantinopol, Moscova, sau chiar a patra, București... există și alternativă ca ortotocsii moldo-valahii să se coacă sub oblăduirea UE/NATO
CONDUCEREA LUMII. de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365346_a_366675]
-
anii adolescenței. In timp ce-i povesteam de dorul și apăsarea pe care o simt aici la așa o mare distanță de cei dragi și de plaiurile mele natale, am observat pe fața ei o urmă de tristețe și de resemnare. Răspunsul pe care l-am primit de la dânsa a fost pentru mine ca un duș rece...ce m-a trezit parcă la o realitate neașteptată...; îmi povestea despre ”noua față” a unor români și să spun drept, ceea ce auzeam, mă
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
am ajuns la ultima răscruce. Întrezăresc golgota cu-aceeași veche cruce și simt că n-am ce drum să mai aleg. Dar florile speranței le culeg și le sărut întruna,ca să nu se usuce. Resping orice durere îmi aduce bătrâna resemnare pe care o reneg. Am răgușit? Nu-mi pasă. Vesel cânt și chiar dacă n-am aripi, un tineresc avânt către frumosul țel dorit mă poartă. Las amintirea-n pace și chiui în acum cu sufletul în flăcări, spărgând orișice poartă
VESEL CÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365213_a_366542]
-
trecut peste viața noastră. Îndiferent dacă suntem bogați sau săraci, sănătoși sau bolnavi, privim cu tristețe cum anii coboară din calendarul vieți noastre. Oftăm în fața oglinzi privind schimbările de pe chipul nostru, pe care nu îl mai recunoastem și spunem cu resemnare: -Am fost odată tânără și frumoasă, am avut perioada mea de glorie ca fiecare om. Ce pot să fac acum decât să închid ochii și să plec în lumea iluziilor mele, unde sunt așa cum îmi doresc. Acolo îmi regăsesc visele
AM FOST ODATA.... de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364786_a_366115]