1,256 matches
-
unde a stat în aceeași celulă cu Țurcanu și alți câțiva. Încă înspăimântat de prezența lui Țurcanu, Cerbu l-a turnat pe Leonard Gebac, spunând că acesta ar fi lăsat-o mai moale cu acțiunea la Canal, dar Țurcanu, foarte resemnat, i-a răspuns că e mai bine dacă a făcut așa, după care i-a mărturisit că a stat două luni la Interne și că bănuiește că ancheta e gata. Țurcanu, cunoscut în cameră sub numele de Turieanu, a adăugat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
nădăjduiască apropiata întregire a drepturilor ei, prin câștigarea drepturilor politice. Dar în calea aspirațiilor ei justificate, deodată se ridică bâta fascistă! Ceea ce înseamnă, jos independența economică, jos traiul demn de munca proprie; înapoi în umbra iatacului; smerită în fața altarului, și resemnată... la bucătărie. Lovitura căzută din senin, n-o poți abate. Dar când din practica politicii fasciste știm ce primejdie ne așteaptă și pe noi, sub un astfel de regim, nu putem rămâne nepăsătoare, trebuie să ne împotrivim. Astfel au înțeles
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
straturile”; „Iarăși mă iritase sănătoasa poftă națională de râs care ne întovărășește dezastrele. Unii susțin că astfel am rezistat, eu mă întreb însă dacă nu cumva din ea vine pieirea noastră”; „La noi, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf. Există parcă în aer un ferment al dezordinii
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
în război, unde am fi putut muri fără a cunoaște minutele de la sfârșitul luptelor, care veneau să ne redea nouă înșine. „Într-o zi, va trebui să putem spune adevărul...“ Acest cuvânt rostit cu un amestec de stăruință și amărăciune resemnată a fost cel care m-a înșelat. Mi-am închipuit un martor - eu însumi! confuz, incapabil să-și găsească cuvintele, descumpănit de enormitatea sarcinii. Să spunem adevărul despre epoca al cărei curs viața noastră îl adoptase, ici-colo, cu stângăcie. Să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la spital... M-am simțit util, cunoșteam deja bine Yemenul, iar apoi fragilitatea ei mă făcea să mă simt în mod agreabil mai în vârstă și ocrotitor. Impresia asta aducea a tandrețe. Iar în dragoste, trupul ei păstra aceeași slăbiciune resemnată și înduioșătoare, ca în ziua când se simțise rău. Am ajuns să sper că acest atașament va continua, în pofida plecării ambasadei încă de la începutul războiului civil. „Ne vom revedea la Moscova, îmi spuneam, a venit oricum timpul să arunc ancora
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cei care, în orașul acela distrus, ucideau și se lăsau uciși cu armele enumerate în contract. Comisioane de mii de dolari. Iar printre beneficiari, un ministru de Externe în activitate... Continuai să strângi cioburi de sticlă, ghemuită lângă fereastră. Calmă, resemnată, nesusținută de tandrețea acelei prezențe tăcute, de nebunia ei, de nedreptatea destinului care îți oferea o casă cu geamurile spulberate, intimitatea cu moartea și cu fantomele celor nouă personaje ce se instalaseră în viața ta. Cuvintele mele rămăseseră neexprimate în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
certe cu blândețe, cu glas scăzut: „Ho, leneșule! Uite că nu vrea decât să doarmă. Bine, bine, dacă așa stau lucrurile, o să te vând la bandiți. Ai să vezi...“ La vorbele astea, calul lăsa capul în jos, cu un aer resemnat și bombănitor totodată. După doi ani de război petrecuți împreună, înțelegea până și glumele omului pe care-l ducea în spate. Orele astea ale amurgului erau cel mai bun moment pentru a evita întâlnirile. Se vedea încă pe unde punea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Batum, tropăind pe loc, încerca, folosindu-se de una din cizme, s-o scuture de noroi pe cealaltă. Krasnâi își dregea glasul. Carasin își lingea buzele. Nikolai oftă și, fără să le lase timp să reacționeze, anunță pe un ton resemnat: — Dar, la urma urmei, dacă tovarășul Krasnâi hotărăște că e mai bine așa, eu nu pot zice nimic. Aduc și calul, și plugul, fuguța. De ce să mai zăbovim? O să merg cu dumneavoastră. Iar secretarul o să-mi facă o hârtie, cum
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tot ce aveai mai scump pe lume. Te simți frustrat și nedreptățit. Mergând pe stradă, totul ți se pare urât, mizer, respingător. Nu vezi decât gunoaie, oameni încruntați și goliți de sentimente, oameni îmbrăcați în haine ieftine și ponosite, pensionari resemnați și tineri mizerabili, agresivi și inculți. Te așezi meditativ și posac pe o bancă, strecurând printre gene câteva lacrimi, în indiferența oamenilor care trec pe lângă tine, când, deodată, cineva se oprește în dreptul tău și te întreabă ce ai pățit, dacă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Franța), unde e încorsetat în ghips. Boala progresează, tratamentele sunt ineficiente, ca și peregrinarea prin alte sanatorii din Leysin (Elveția), Techirghiol, Brașov, București. Dar aceste prelungite spitalizări au dat un conținut special vieții sale, condiționându-i și alimentându-i scrierile. Resemnat, el se retrage spre sfârșitul anului 1934 la Roman, continuând să scrie și să se țină la curent cu mișcarea culturală și literară din țară și din străinătate, atât prin lecturi, cât și prin intermediul corespondenței (cu Ilarie Voronca, André Breton
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
ca pe niște ființe cu mentalitate, comportament și exprimare bizare. Ei îi apar bicisnici, abrutizați de muncă și sărăcie, animați de instincte și dorințe obscure, meschine (Tocmeală, Înzestrare), cu o judecată alterată de superstiții (Țăranii noștri, Credința), îndurând cu obediență resemnată oprimarea și mizeria (Mulțămită, Necazuri). Scriitorul mută accentul de pe condiția psiho-mentală pe manifestare, exploatând cu artă confuzia și inadvertențele, transformând întâmplări triste, dramatice în scene comice. Cele mai numeroase (dintre care foarte multe rămase în periodice) sunt schițele cu subiecte
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
aparențelor în culori stridente sub care se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete țepene, peste care se revarsă amărăciunea lumii: pavilionul în care cântă orchestra este din carton, tobele-s „înfundate”, viorile „plângăcioase”, trompetele-s „surde”; publicu-i „muced, cenușiu, resemnat” și chelnerii-s „murdari”,o sirenă urlă cu spaimă pe mare și parcă din ea izbucnește „întreaga tristețe a lumii” (Balada ploilor marine). În poeziile lui C. se repetă imaginile iarmarocului și carnavalului vieții, ce se extind asupra întregii naturi
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
perindau pe lângă țol. - Ceapa cât-îi ? - Un leu legătura. Spân, un omușor ședea cu mutra parcă dată cu cocă, fără urmă de sprânceană, cu craniul gol ca un călcâi, moale și alb. Ochii lăptoși, albaștri, chipul cu pete, aveau o expresie resemnată. O școrlă de vită albă răgea după vițel. Acesta tremura pe picioarele moi, împins de la spate de gospodarul care îl luă, la urmă, în brațe și-l aduse lângă mă-sa. Cu coada ca un fus, răpănoasă, un cotei cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dacă- i beteag ? Un picior nu-i mare lucru. Soră-mea sa dus după unul fără ochi. - Nu mi-i drag, bădiță, oftă fata și, deodată, lacrimile care îi alunecau pe gene stătură. Se strânse mai tare la locul ei ; resemnate, trăsăturile ei lungi și aspre de fată urâtă se destinseră. - Ascultă, fa, de-l iei pă-l de ți-e drag, ce brânză ai făcut ? îi umpli bordeiul de copii și nevoile nu te mai lasă. Ailaltă este adevărata viață
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai tristă de pe lume. Desdemona Înțelegea toate acestea, așa că nu spusese nimic. Dar acum Își dădea seama că fratele ei Încerca să-și alunge mâhnirea Într-un fel la care ea nu se așteptase și nu mai putea să tacă resemnată. Vrei o femeie? Întrebă Desdemona pe un ton neîncrezător. Ce fel de femeie? O turcoaică? Lefty nu răspunse. După ce izbucnise, Începuse din nou să-și pieptene părul. ― Poate că vrei o fată de harem. Așa-i? Crezi că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să doarmă pe burtă. Nemișcată, se umflă Înspre cameră. Efectul de stroboscop al ferestrei continuă. La treizeci și șase de săptămâni se Învelește În cearșafuri ca un vierme de mătase. Cearșafurile se ridică și coboară, dezvăluindu-i chipul extenuat, euforic, resemnat, nerăbdător. I se deschid ochii. Strigă. Lina Își Înfășura picioarele În jambiere ca să nu facă varice. Îngrijorată că-i mirosea urât gura, ținea pe noptieră o cutie cu bomboane de mentă. Se cântărea În fiecare dimineață, mușcându-și buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toate viețuitoarele dintr-un ou. Ex ovo omnia. Albușul a zburat În sus și a devenit cerul, gălbenușul s-a coborât În pământ. Și de Paștele grecesc Încă ne mai jucăm de-a ciocnitul ouălor. Jimmy Papanikolas Își Întinde oul, resemnat, iar Capitolul Unsprezece i-l ciocnește cu oul lui. ― Am câștigat! strigă Capitolul Unsprezece. Acum e rândul lui Milton să-și aleagă un ou din castron. ― Ăsta pare bun. E tare ca un tanc. Îl Întinde. Capitolul Unsprezece se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai fusese foame în ultimul timp, iar eu eram un veritabil gurmand. Ultima masă pe care o luasem fusese... ieri dimineață?! Într-adevăr. Ieri dimineață, Corvium, zise el calm. Îmi citești mintea? îl întrebai tulburat. Nu. Eu nu pot, făcu resemnat. Mă liniștisem. Mă îngrozea faptul că cineva îmi putea citi mintea. Mă îngrozea până și posibilitatea existenței unui asemenea lucru. Tu, pe de altă parte, ai putea să citești mințile oamenilor și să te înfrupți din gândurile lor cu voluptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ceea ce mi se spunea. Și poate... poate știam că pot face lucrurile astea. Tu... tu sigur nu poți citi gândurile celor din jurul tău? îl întrebai iarăși curios și temător. Nu. Eu nu pot citi mințile celor din imediata apropiere, zise resemnat. Tu poți. Și mai sunt câțiva care pot, dar nu mulți. Din cei pe care i-ai întâlnit până acum, doar Baronul putea. Dar el citea doar fracțiuni de gânduri. Și atunci tu cum poți să știi ce gândesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu toții închipui cum obuzele sunt încărcate în țeavă chiar acum și cum secundele se scurg una după alta, chinuitor de încet. Ne mai puteam închipui și cu câtă milă ne vor omorî odată ieșiți afară! Băieți, asta e! zise Corvium resemnat. Cei care vor să plece, sunt liberi să facă ce vor. L-ați auzit pe om! Eu, unul, voi suferi repercusiunile! Vă invit, pe toți care vreți să îndurați alături de mine, să coborâți la nivelul doi al subsolului, unde veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aburinde. Mie îmi placi, i-am zis eu sincer. Ești o fată tare dacă ai putut să faci asta ani de-a rândul. Nu mulți au tăria de caracter să se ascundă în ei înșiși atât de mult timp. Zâmbi resemnată, probabil, și fericită că rolul ei a luat sfârșit. Coșmarul se terminase pentru ea. Mai avea un pic și începea să plângă. Am liniștit-o și am mai vorbit. Am discutat despre colegiu, despre elevi, despre profesori, despre familia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sub marchiză erau personaje prestigioase, care ajunseseră În vârful ierarhiei. — Tare aș mai bea un pahar cu bere! În colțul străzii era un bar, dar nu puteau să iasă În ploaia deasă. Cuvântul bere Îi stârni lui Maigret un zâmbet resemnat. Îi promisese lui Rian și se ținea de cuvânt. — Urcăm? Îl găsi pe polițist sprijinit cu spatele de perete. Tânărul luă imediat poziție de drepți, În timp ce suspectul se uită pe rând la amândoi. — Mulțumesc, băiete. Poți pleca. Lecoeur Își ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se întoarce precipitat lângă ea. Își plimbă insistent mâinile pe bustul și spatele ei. O simte moale, supusă. Atingerea îl reconfortează și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
știe să joace, e prea complicat pentru ea, dar îi place să aibă în mână jucării robuste. Cele prea sofisticate probabil o frustrează, căci le distruge imediat. Fata se liniștește. Pare mulțumită să frământe întruna bila în mâini. Occia oftează resemnată. Poate că Augustus n-a observat nimic, deși stau în primul rând. Altminteri se face foc și pară dacă i-o pârăști cu ceva. Zice că e de datoria ei și a celorlalte profesoare s-o ferească de greșeli. Țac
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încă o siluetă cunoscută: cumnata ei, văduva lui Drusus. Dă să se scoale, dar Antonia o apasă ușurel pe umăr: — Stai liniștită! Îți curge nițel sânge din nas. Nici urmă de mirare în tonul ei. Nici măcar compătimire. Doar o tristețe resemnată. Plancina își mută toată familia cu un scaun mai încolo, ca să-i facă loc Antoniei. Cu o cârpă peste nări - nu știe de unde a apărut -, Vipsania își ascunde pentru o clipă fața la pieptul cum natei. Ți-a făcut și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]