7,552 matches
-
Sîrbu ar fi putut deveni un disident de talia lui Paul Goma. Mesajul deznădăjduit al romanului Adio, Europa! apare astăzi profund desincronizat ca stare de spirit. Titlul și lamentațiile tragice transmit două sensuri ale despărțirii ireparabile de Europa, așa cum era resimțită în anii ´80 această degradare spirituală: pe de o parte, România comunistă pare iremediabil înstrăinătată de o Europă pierdută, de altădată, acum denaturată și decăzută; pe de alta, Europa însăși, în întregimea prezentului ei, se scufundă, se pierde într-o
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
absolut creditabili, e oricând demn de urmărit cu lupa. O ceremonie a lecturii care iese în întâmpinarea unei alte ceremonii, a scrisului. Poate părea o impietate - sau un semn de inadecvare intelectuală - ceea ce spun, dar nu cu mult diferit am resimțit primul contact cu densul volum de Palimpseste publicat la Cartea Românească, în ediție secundă, de Cornel Mihai Ionescu. Senzația de rescriere și de definitivare narativă e, în viziunea nea, mai pregnantă decât aceea firească unui demers de critică literară. Iar
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
mea și harul ei, are loc minunea care face bine. Care vindecă. Aplic răspunsul la rețeaua falsificatorilor de artă, din propriul tău roman: dacă vizitatorii din marile muzee ale lumii, despre care e vorba în cartea ta, New York, Londra, Paris, resimt aceeași emoție în fața capodoperelor falsificate, înseamnă că totul e în regulă, rețeaua despre care vorbești în carte poate prospera fără limite, mai departe? Trebuie să facem deosebirea între arta sacră și arta profană. Chiar dacă cele mai multe capodopere ale Renașterii occidentale au
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
și se va instaura Ťo primăvară eternă, binefăcătoareť". Oroarea d-lui Călin nu s-a potolit decît după ce a excerptat cîteva rînduri din Biblie... Reîntors pe solul natal, d-sa nu șovăie a sancționa și cîteva glorii pe care le resimte drept excesive, tare ale unui prezent ieșit din matcă. De pildă, Marin Sorescu, cel ce "prinsese un loc central în centrul scenei literare și nu se dădea urnit de-acolo". Sub unghi estetic, "impresia mea era că uneori mimează subtilitatea
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
părăsiți ca să plece la război. Personajul-narator al romanului este un copil singuratic, pendulând între viața alături de mamă și vacanțele petrecute la bunici. Știe că tatăl a pierit în război, constată că o falie separă cele două părți ale familiei sale, resimte absența tatălui într-un mod pe care îl va conștientiza mult mai târziu. Asemenea eroului din romanul francez, și Peter Debauer are vocația unei detectivistici aplicate asupra vieții părinților. Rolul de catalizator îl joacă alte obiecte: fragmentele unui roman popular
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
conceptualizarea originală a unor sentimente, precum saudade/dor, ca în trilogia culturii a lui Lucian Blaga sau în saudosismul lui Teixeira de Pascoaes." Comparatist de vocație, Perdigao constată că - dincolo de asemănări și diferențe de destin și cultură - portughezii și românii resimt spontan o misterioasă afinitate psihologică, la primă vedere! Atât unii, cât și ceilalți se manifestă ca personalități comunicative, însă cu idiosincrazii similare, "care provin, poate, din complexul istoric al culturilor periferice". Pe lângă asemenea aserțiuni, ce-și asumă riscul generalizării, există
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
substantiv ("Pe Sabin Bălașa toate lucrurile astea îl lăsau reci"), între pronume și, foarte frecvent, prin dezacordul lui al, a, ai, ale. Anacolutul e de efect, dar numai în proză: "Vine Alinuța care nu e ziua ei astăzi". Lexicul se resimte de contaminarea cu engleza ("face sens", "într-o locație medicală în Italia") și de aceeași neglijență care duce la pleonasme ("poate fi o potențială victimă"), iar din punct de vedere și din punctul de vedere sunt folosite, firește, viță-vercea. La
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]
-
desigur, mult mai circumspecți. Dar poemul rămâne poem și, pierzându-și ținta politică, se înscrie în prezentul etern al promisiunii și al speranței. De la început, prin chiar agresivitatea tonului și a imaginilor, poezia lui Mircea Dinescu a putut să fie resimțită ca subversivă la adresa regimului totalitar. Dacă, inițial, această subversivitate avea aerul unei apărări a drepturilor poetului în fața încercărilor oficiale de aservire: "... forțați un trandafir să aere, tăiați-i unghiile lungi / și-mbălsămați privighetoarea căci vai, privighetoarea cântă" (La clasa-ntâi
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
statutul ar trebui să i-o dea, în dauna oamenilor de moravuri ușoare. Blestemul amicului - intuit de Moliere: "cel mai ales din oameni se va simți ins șters/ Văzînd că îl amesteci cu-ntregul univers./ Această prețuire vreau s-o resimt și eu./ Amicu-ntregii specii nu e amicul meu!" - se întinde peste toată lumea lui. Onoarea, după rețeta sfîrșitului de secol, e trecerea de la diferență la simbioză. Oricît ar părea de incredibil, animalele fantastice, aschimodice, invadatoare, crescute, în prozele lui Bonciu, în
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
lor decente. Oferta noastră își propune să fie - în toate sensurile - accesibilă. Singura restricție va fi aceea dictată de exigența calității. Nu altceva vrea să spună deviza Editurii ART: Ťoriunde, oricând. dar nu oricumť". Spun, fără nicio ezitare, că am resimțit atracția imediată a cărților Editurii Art, atât datorită aspectului lor grafic foarte plăcut, cât și datorită selecțiilor de autori. Se vede că în spatele acestei emancipări spectaculoase se află experiența editorială considerabilă și gustul sigur al cuiva, nu un începător, nu
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
nu-l trece în palmares deoarece nu merită să-i numeri și pe mexicani. Un gust pentru parabola șugubeață are și șeriful Tom Bell cînd explică ajutorului său festele pe care le joacă destinul chiar și celor mai buni. Se resimte în toate aceste istorii aburdist-povățuitoare un fel de nesiguranță, de imprecizie, și aici se află unul dintre lucrurile noi pe care-l aduc frații Coen în acest western atipic. Istorioarele nu mai refac sensul lumii care-ar putea fi dedus
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
În acest punct de vedere propriu, nealiniat, găsesc interesul și farmecul Jurnalului. Un român la Paris, cu articolul nehotărât făcând diferența, marcând individualitatea, respinge intrarea într-o categorie prestabilită, apartenența la un simbolic Românul sau un generic românii. Sunt încadrări resimțite ca apăsătoare de către individualistul nostru anarhist și exhibiționist, apropiat, ca structură, de "pesimistul exaltat" Cioran. El intră, bineînțeles, în diferite combinații, comitete și comiții, amiciții literare și rețele de solidarizare și acțiune. Citindu-i cu atenție cartea, observăm însă că
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
pe jumătate lehămisit pe jumătate exasperat, vărul Adrian mai arunca în direcția mea, întrerupându-se din discuția cu ceilalți, un "Mă, dă-mi drumul, mă, n-auzi!", al cărui singur rezultat era întețirea strânsorii mele și bucuria pe care o resimțeam că nu fusesem uitat și că ceea ce făceam nu se dovedise defel zadarnic. Era limpede că nu găsisem încă obiectul adecvat al perseverărilor mele și că bietul văr Adrian a trebuit să suporte puseurile de creștere ale unui eu plin
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
al realului în narațiune. O singură linie a evenimentelor, un singur personaj. Acesta nu este însă el, autorul, e mai degrabă prefigurarea cu accent mitic a eului său, mai subtil e mai concret decât originalul." În frazele lui Drieu se resimte șocul produs în epocă de propulsarea unui rival imprevizibil. Dincolo de năvala faptului, de care autorul nu se separă, cum comentează Drieu, se distinge semnificația atribuită verosimilului. Se înșela, cred, când deplângea lipsa de aderență a autorului la ficțiune. Dimpotrivă, toată
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
ficționale, cu scopul exercitării supravegherii, sub ochiul avizat și "suprainformat" al spectatorului. Acesta se transformă într-un martor cu totul special, martor al supravegherii în desfășurare, fapt ce îi îmbogățește percepția și trăirile, chiar dacă într-un mod oarecum echivoc: el resimte deopotrivă atracție și oroare față de acest procedeu, fiind observator lucid și implicat ("spectator brechtian", îl numește Banu), dar încercînd, totodată, și o senzație de plăcere deloc inocentă, ba chiar "perversă și suspectă", care îl face să sucombe efectelor emoționale ale
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
stilist? și atunci, care mai este nota personală, individuală a lui Eugen Ionescu, formula sa de unicitate artistică? Criticul, de fapt, nu poate să pună punctul pe i (de la Ionescu), așa cum Vladimir Streinu, un excepțional comentator de poezie, ajungea să resimtă o dramă a inteligenței analitice tot disecând versurile argheziene. Știa că sunt minunate, dar nu putea explica de ce. La rândul său, Eugen Simion descoperă că Ionescu este un spirit și cinic, și religios, dar nu poate da o justificare acestui
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
de-a dreptul - concurența. Orice recenzent de bună credință își va aloca, fără să stea pe gânduri, câteva ore bune pentru a-l citi cu o atenție specială pe Bogdan Popescu; iar după ce aceste ceasuri se vor fi încheiat, va resimți disconfortul de a nu fi el cel dintâi care-l etalează publicului pe (aproape) necunoscutul prozator Bogdan Popescu. De a fi descoperitorul și totodată agentul de promovare al unui scriitor ce merită, în tot cazul, remarcat. Ce i-ar rămâne
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
ales "cu mulți bani", scriind, în chip de "negru", volumul în umbra celulei, care a fost tipărit sub semnătura lui Petru Groza... Din aceste ultime citate rezultă că, în pofida firii sale hard și a unei împliniri literare personale ce-a resimțit-o ca nesatisfăcătoare, Pericle Martinescu n-a rămas un complexat. Dozajul pe care-l practică între modestie și necomplezență e salubru. Cînd crede că e cazul, verbul său devine mușcător, punînd în chestiune inclusiv personalități de solidă reputație. Din penumbra
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
al decăderii..." Asaltul tenebrelor, insinuarea neliniștilor, pânda catastroficului impun adoptarea unor măsuri de protecție. Agresivitatea în muzică tinde să fie demascată și încriminată. Lumea muzicii are azi mai mult ca oricând nevoie de liniște, lumină și celest. La Bergamo, am resimțit-o din plin, soarele e tăcut, sclipitor și ocupă, de cele mai multe ori, întregul orizont.
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
mare drag și de atunci, fac naveta între Roma și Pisa în fiecare săptămână. 3. Ce credeți că s-a schimbat fundamental în cultura română în intervalul 1990-2007? Începând cu anul 1990 e clar că un climat nou s-a resimțit și pe plan cultural și literar. O prea lungă perioadă de stagnare economică, care însemnase un gap tragic pentru cercetătorii români, s-a terminat și s-a trecut la așa zisa tranziție către o societate "normalizată", fiind introdus și conceptul
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
am vrut, atunci, să aflu mai multe. Știu însă că, în mod neașteptat, demența ultimelor luni a avut, asupra generației din care face parte, un efect dramatic. Știu ce așteptări au existat în legătură cu condamnarea corupției din România, pe care o resimt cât se poate de direct și în școli, și în viața socială. Au putut să vadă, pe viu, ce prăpastie schizofrenică se cască între afirmațiile și faptele oamenilor politici. Trecând de vârsta naivității adolescentine, simt că viața lor cotidiană e
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
deosebirea dintre bucuriile din Est, profund marcate de totalitarism - bucuriile "minimale", bucuriile "interzise", generatoare de corupție (spațiul nu-mi îngăduie să intru în detalii...) - și cele din Vest, aflate, la nivelul cotidianului, în ordinea firească a lucrurilor: "ș...ț esticul resimțea achiziția măslinelor ca pe o bucurie, în timp ce vesticul care cumpără măsline nu simte nimic. Cu alte cuvinte, ceea ce pentru unul e o circumstanță banală, subînțeleasă, pentru celălalt era un eveniment, o șansă electrizantă, o sărbătoare." Tot prin raportare la Est
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
chinuitoare intervenie chirurgical? detronarea Regelui George, care e silit s?vin?? Rom?ia, ?preun?cu turbulenta Elisabeta. S?mai adaug, poate prin importana lui pentru Regin? moartea c?nelui ei preferat, Rock, pe care-l c?case o main? Ea resimte o durere profund?i ? pl?ge că pe un copil, not?d, cu sufletul ?durerat: Este că i cum mi-a fi pierdut umbră." Fiecare pas pe care ? face ? amintete de el: "Era ?soitorul meu, care participă cu at?a
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
Ion Dincă "Te leagă". Dacă nu se iau măsuri drastice, vom ajunge, tot mai mulți dintre noi, să regretăm că ne-am pierdut energia și timpul pentru a vorbi despre necesitatea de a fi europeni. Din ce văd, singura necesitate resimțită de români e să se lase sufocați de mirosul pestilențial al stârvului comunist în curs de putrezire.
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
oarecare, ci chiar de adevăratul Potop. După ani de zile, de câte ori insistam să aud din nou ce se întâmplase, cuvânt cu cuvânt sau cu minime variante, harul ei de fabulație tot mai reușea să-mi transmită spaima pe care o resimțise. De la mama ei moștenise mama pasiunea nemăsurată pentru textele sacre. Singura carte ce exista în casă, foarte hărtănită, era Breviarul Familiei și Căminului, cu copertă rigidă neagră care îi conferea un aer de solemnitate. De aceea nu m-am mirat
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]