14,792 matches
-
1, 2, 3 sau... (1980). Coșovei renunță la ezitări și refuză poza ambiguității. Nu cred că mă înșel identificând în Respirație (p. 20) manifestul acestei noi dispoziții: „Să rămâi între cei/ care gândesc ca tine,/ dar să nu le auzi respirația./ Să stai în centru/ în loc să te învârți în cerc./ Să fii condamnat/ să repari toate/ greșelile Universului// Să privești un copac/ fără să știi că e copac./ Între moarte și viață/ e doar un amănunt:/ adevărul că un câine/ privit
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
vienezi România, așa cum este ea reflectată în cărțile ce intră în bibliografia cursurilor sale: Orbitor (Mircea Cărtărescu), Nașterea dorințelor lichide (Ruxandra Cesereanu), Cruciada copiilor (Florina Ilis), Întoarcerea huliganului (Norman Manea), Fals tratat de zvonuri și mistere (Dan Lungu), Atemschaukel/ Leagănul respirației (Herta Müller). Dar și Capcanele istoriei (Lucian Boia); O scurtă istorie a românilor, povestită celor tineri (Neagu Djuvara); Ion-Aurel Pop, Românii și România etc. Predă lingvistică, literatură română și studii regionale. Profesorii Michael Metzeltin și Petrea Lindenbauer abordează mai multe
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
mi-am răspuns răstignit pe tîmpla Cuvîntului” (ornic de iluzii într-un azil peripatetic). E vorba aici de abstracțiuni care capătă un caracter de concretețe sensibilă, ca și de o asemenea concretețe ce se raționalizează: „aud, ca pe o moarte, respirația umbrei (...) aud, ca pe o moarte, respirația nopții/ și într-o bună zi voi muri/ bolnav/ de nemurire// colocvială, respirația umbrei” (colocvială respirația umbrei). Un text introductiv circumscrie un simțămînt al dezarmării ființei în fața neantului intuit într-o ambiguitate a
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
ornic de iluzii într-un azil peripatetic). E vorba aici de abstracțiuni care capătă un caracter de concretețe sensibilă, ca și de o asemenea concretețe ce se raționalizează: „aud, ca pe o moarte, respirația umbrei (...) aud, ca pe o moarte, respirația nopții/ și într-o bună zi voi muri/ bolnav/ de nemurire// colocvială, respirația umbrei” (colocvială respirația umbrei). Un text introductiv circumscrie un simțămînt al dezarmării ființei în fața neantului intuit într-o ambiguitate a acestuia, apt și totodată inapt a adăposti
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
capătă un caracter de concretețe sensibilă, ca și de o asemenea concretețe ce se raționalizează: „aud, ca pe o moarte, respirația umbrei (...) aud, ca pe o moarte, respirația nopții/ și într-o bună zi voi muri/ bolnav/ de nemurire// colocvială, respirația umbrei” (colocvială respirația umbrei). Un text introductiv circumscrie un simțămînt al dezarmării ființei în fața neantului intuit într-o ambiguitate a acestuia, apt și totodată inapt a adăposti transcendența: „un idol cu ochii-n lacrimi/ m-a țintuit peste manuscrise/ l-
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
de concretețe sensibilă, ca și de o asemenea concretețe ce se raționalizează: „aud, ca pe o moarte, respirația umbrei (...) aud, ca pe o moarte, respirația nopții/ și într-o bună zi voi muri/ bolnav/ de nemurire// colocvială, respirația umbrei” (colocvială respirația umbrei). Un text introductiv circumscrie un simțămînt al dezarmării ființei în fața neantului intuit într-o ambiguitate a acestuia, apt și totodată inapt a adăposti transcendența: „un idol cu ochii-n lacrimi/ m-a țintuit peste manuscrise/ l-a înduioșat/ Zădărnicia
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
se oglindește într-o interioritate pavată pretutindeni cu semnele unui „punct zero al existenței”. Expresia o împrumută de la Oskar Pastior, cel care, trimis la 17 ani în lagărele ucrainiene, va fi martorul și o voce a conștiinței pentru romanul Leagănul respirației, cel mai izbutit al autoarei. Cartea pornită din documentările experienței lui Pastior poate fi interpretată ca un text scris la două mâini, într-o dublă interioritate, filtrată agresiv de traume și spaime fără întoarcere. Tot de la Oskar împrumută familiaritatea cu
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
am stat în casă, mâine în casă./ Îmi pare rău că urcați pe scăunel,/ schimbați lumina./ Ar trebui să urc eu, să schimb lumina./ Într-o după-amiază cineva a bătut la ușă,/ venise în grabă,/ câte două trepte, îi auzeam respirația din fotoliu./ Nu m-am ridicat, o șansă ratată, mi-ați zis.// O întreagă zi am privit la planta de pe pervaz/ pân-a înflorit./ Lipindu-și frunzele de perete/ a făcut umbră peretelui./ Am aprins o țigară, fumul s-a
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
ca pe o mică sălbăticiune prizonieră care știe că nu- și merită soarta. Devenisem suporterul ei și o urmăream cum punctează. Dorința de a mă iubi cu Ondina mă curenta. Dar într-un fel mă și bucuram să-i aud respirația ușoară, împăcată, străină de mine. Televizorul mergea înainte, iar femeia de pe ecran devenise o creatură monstruos de adevărată care se mișca vorbind prin fața mea, pregătită pentru nu știu ce nebunie. Poate că totul ar fi trebuit să se termine cu o scenă
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
o carte despre ramificațiile așteptării, despre cum amânările devoră teritoriile speranței. Tocmai de aceea lumile lui Deleanu sunt întotdeauna apocaliptice, iar atmosfera inaugurată încetul cu încetul oferă senzația că universul se poate desfolia cu tact până la miezul tainic, acolo unde respirațiile morții sunt zgomotoase. Un loc în care sugestia nu are alternative. A. R. Deleanu este un artist al stărilor depresive, un poet al elegiilor apocaliptice. Cu toate scăpările, nepotrivirile, uneori trecerile grăbite de planuri ori cu scufundările psihedelice nereușite. Toate
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
departe la început, apoi m-am lipit de ea și sexul meu i-a atins pielea catifelată care a început să se miște ușor. O sărutam pe ceafă, în timp ce ea își așeza încet buzele pe ochii lui Luca. Simțeam aproape respirația lui Luca, prin gura întredeschisă. Dar unde îmi lăsam eu mâinile să alunece, el și le retrăgea pe ale lui, o atingeam pe Andre fără să ne atingem, înțelegând imediat că n-o vom face. În timp ce ea ne lua încet
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
așa am văzut în filme sau citit în cărți. Nu. Ăsta n-o să fie primul meu sărut. Gura și limba îi sunt așa ude. Dar cum ar putea fi altcumva decât umed și mucos. Îi simt bătrânețea prin gură, prin respirație. Nu știu câți ani are. Pentru mine toți oamenii bătrâni sunt la fel, bătrâni și atât. Îmi amintesc de prietenele mele de afară. Bine că am venit eu, și nu vreuna din ele. Nu ar fi rezistat așa curajos ca mine. Într-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
s-a termi nat, venită de nicăieri, Mili a apărut pe scenă și cu un gest na tu ral, i-a făcut semn băiatului de la sunet să dea drumul la muzică. În sală s-a lăsat liniș tea, îi auzeam respirația saca dată în microfon. Era mai fermecătoare ca oricând. Nu era cine știe ce talent, dar umplea tot teatrul cu prezența ei. Îmbrăcată într-o rochie albastră, simplă, strânsă în talie, cu părul castaniu, des pletit, și buzele rujate cu roșu, te
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trecut una pe lângă cealaltă, am felicitat-o. Atunci m-a prins de mână și mi-a șoptit: Știi, ești singura care mă felicită. S a apropiat de mine atât de mult încât îi simțeam poalele rochiei mângâindu-mi picioarele și respirația umedă și călduță pe buze. Mi-a spus cu voce scăzută, cu privirea tristă și zâmbetul pustiu: Știu că nu meritam să câștig, să-ți spun drept, am aranjat totul. Aveam nevoie să iau preselecția. Pe tine să nu te
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi se face greață. În toate oglinzile și vitrinele din casă văd re fle xia picioarelor lui. „Hai, mamaie, pupă mortul și pupă mâna părintelui.“ Mă aplec, îl pup, mă uit la preot și înapoi la mort. Mi se taie respirația: îmi sprijin mâna pe picioa rele lui de lemn, ca și cum m-aș sprijini de masă. „Duceți fata afară că o ia cu leșin“, „Hai, mămică, că nu mai stăm mult și plecăm la groapă“. Pe drum, mergem în spatele dricului: eu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
oaie tăvălită de lup și salvată în ultima clipă. Iau sticla de apă de lângă pat și o dau pe gât cu gâlgâituri. Mă învigorează ca o gură de oxigen pe care o tragi în piept cu disperare, după ce îți ții respirația mai mult decât trebuie. Mă ridic ca să merg la baie, dar mă ia amețeala imediat, de parcă mi-aș fi băut și mințile, și sufletul azi-noapte. Calc pe un ștecher uitat cu colții în sus, îl înjur în gând, apoi cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Știu străzile astea cu ochii închiși, dar n-am idee unde merg. Nici pic de umbră, soarele arde ca în deșert. Dar e bine. Viața mea se învârte în jurul lui e bine, oricât de rău ar fi. Și dintr-odată respirația mi se oprește și ești în fața mea. Întâmplător, evident. Dintre toți oamenii care ar fi putut trece acum pe strada asta, s-a întâmplat să treci tu. Și nu spui nimic. Dar eu nu mai respir, și amețesc, și tot
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
calci și urechile la cei care vor să te Îmbrâncească ca să treacă mai repede Înainte. E o cursă ca la urcușul unui munte : cine știe să meargă În pas egal, regulat, fără opriri și fără alergătură, ajunge În vârf cu respirația normală și neobosit. Așa că degeaba vă mai străduiți : noi am Învățat lecția urcușului și Înaintăm Încet, dar sigur, orice ați Încerca. Așa că noi o să ascultăm În continuare croncănitul de corb și o să Înțelegem ce trebuie, nu ce vreți voi să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
zări nimic. Parcă ar fi orbit. O întunecime de nepătruns, după care locomotiva îl împroșcă învăluindu-l într-un nor de aburi. "Ei ei, ce-o fi și asta!?" Un munte de smoală clocotită și aburi se prăbuși peste el. Respirația, care i se oprise păstrând o mică insulă de tăcere în jurul lui, se porni pe neașteptate, gâlgâitoare, și-o voce aspră strigă ceva. Se auzi o lovitură de metal. Doi inși se înălțară. Traseră ușa grea de la vagon. Șocul făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-ncepea să zboare. Trupul său măcinat, brațele vlăguite și ochii istoviți, care deslușeau tot mai des umbre acolo unde erau făpturi vii, se umpleau de ceva dulce și ciudat. Junghiurile vechi încetară, și-mpunsătura din șale și din încheieturi, respirația greoaie și gâfâită cu izbucniri de tuse se ușură pe nesimțite, ca și cum pământul ar fi acoperit-o pe încetul, și cum dormea, și-ntinerea prin somn, sau numai căpăta acea seninătate leneșă, uitată din tinerețe, înainte de-a simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-mi așez palmele peste coperțile lui albastre. O să ți se pară o nebunie, dar de câte ori fac asta, am senzația că el stă în fața mea, tot cu ochii închiși. Ne ținem de mâini. E liniște și nu se aude decât respirația noastră. - Ți-e dor de Mihu? Maria se ridică, ținând caietul strâns la piept. Privește pe fereastră. Bărbia îi tremură ușor. Regret întrebarea și-mi dau palme, imaginar, pentru neghiobia mea. Ce mi-o fi venit să răscolesc ceva atât
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
reproș mut: De ce? FLASH 9 (Cine sunt eu, fără tine?) fiicei mele, Miruna - Cine sunt eu, fără tine? Cine am fost și cine aș fi, dacă tu n-ai exista acum, în viața mea? Te privesc cum dormi, ascultându-ți respirația. Îți ating obrazul cu o mișcare scurtă, aproape imperceptibilă. Totuși tu o simți, zâmbetul tău, răsărind la marginea unui vis, îmi confirmă asta. Ce vom face astăzi? Pe unde ne vor purta pașii? N-aș putea spune cu exactitate. Planurile
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
buzele atingându-l ca într-o adiere. Acum doarme liniștită lângă el, cu părul împrăștiat haotic pe puiul de pernă sub care și-a vârât mâna. Îi place s-o privească. Nici nu mai știe de câte ceasuri îi ascultă respirația, îi urmărește cu vârful degetelor conturul feței. Femeie? Copil? Vis? Sau toate laolaltă? Tu vei rămâne mereu tânără și frumoasă. Trebuie să fie așa. Pentru mine, îi spune încet, aplecându-se ușor către ea. Și totuși, dacă se uită mai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
aerul lor de piatră, în această clipă, văd un înger sub aripă purtând pahare de Nancy, cești brodate în aur și culori ca o bucurie descopăr un obraz tânăr și veșnic nevinovat de timpul care demult a plecat. Stăruie în respirația mea, gesturile își fac loc în timpane rămân în timp, ca sfintele icoane. În casele mici și meschine și-n marile saloane, iată! nu mă mai miră că la plecare versurile cad triste din liră. Și galeria este de vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
amatoare de bătrâni erau cântece străine-n rostire. Încerc pereții camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]