728 matches
-
să fie prim ministru. Ianuarie 3, 1868 - Forțe din Satsuma, Echizen, Owari, Tosa și Aki nu acceptă Memoriul Tosa și capturează castelul Tokugawa. Tokugawa este retrogradat la nivelul de daimyo, și administrația țării se reîntoarce la împărat. Shogunatul este dizolvat - Restaurația Meiji. Ianuarie 1868 - Tokugawa Yoshinobu acceptă Restaurația și își retrage trupele la Osaka. La sfârșitul lunii, alte forțe Tokugawa încearcă să recucerească Kyoto-ul dar sunt înfrânte de către forțele Satsuma, Choshu și Tosa. Bătălia finală s-a dat la Toba-Fushimi. Alte
Cronologia Erei Edo () [Corola-website/Science/303067_a_304396]
-
Forțe din Satsuma, Echizen, Owari, Tosa și Aki nu acceptă Memoriul Tosa și capturează castelul Tokugawa. Tokugawa este retrogradat la nivelul de daimyo, și administrația țării se reîntoarce la împărat. Shogunatul este dizolvat - Restaurația Meiji. Ianuarie 1868 - Tokugawa Yoshinobu acceptă Restaurația și își retrage trupele la Osaka. La sfârșitul lunii, alte forțe Tokugawa încearcă să recucerească Kyoto-ul dar sunt înfrânte de către forțele Satsuma, Choshu și Tosa. Bătălia finală s-a dat la Toba-Fushimi. Alte forțe Tokugawa din nord rezistă încă mult
Cronologia Erei Edo () [Corola-website/Science/303067_a_304396]
-
un rol politic activ între anii 1927 - 1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență care conducea țara în numele regelui minor Mihai I. Nicolae a întâmpinat cu satisfacție întoarcerea fratelui său în țară și preluarea tronului României (așa-zisa Restaurație a lui Carol al II-lea), ceea ce i-a permis să se dedice pasiunilor sale. În decursul anilor 1930 s-a căsătorit cu Ioana Doletti, o femeie de statut social necorespunzător, ceea ce a creat un conflict cu Carol al II
Nicolae, Principe al României () [Corola-website/Science/303134_a_304463]
-
rol se numeau "taikomochi" sau "hōkan" și erau bărbați. Abia în secolul XVII rolul a fost numit "onna geisha" (女芸者, „gheișa feminin“) și a fost preluat de femei. Perioadă geisha a cunoscut o înflorire în secolele XVIII și XIX. După Restaurația Meiji (1868) rolul lor s-a schimbat. În majoritatea orașelor mari existau "hanamachi" („cartierele florilor“) unde exitau prostituate (geisha). În prezent în Japonia există numai câteva "hanamachi", ca de exemplu în Kyōto, care este centrul culturii gheișa. Prima gheișa albă
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
cel mai folosit de japonezi. Că toate substantivele japoneze, nu există distincție între varianta de singular și de plural a termenului. În regiunea Kansai termenii geiko (芸妓), pentru gheișa și maiko (舞妓), pentru gheișa ucenica, au fost folosiți încă de la Restaurația Meiji. Există și așa-numitele "onsen geisha" ("gheișa de băi", "onsen" însemnând "băi termale") care sunt de fapt prostituate, neavând nici pregătirea artistică și nici nivelul de rafinament al unei gheișe adevărate. În plus, în timpul ocupației americane a Japoniei după ce
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
secolul al XVII-lea a aparut tradițională "shimada", un fel de coc elaborat, purtat de gheișele consacrate. Există 4 feluri importante de "shimada": Coafurile sunt decorate cu piepteni și agrafe numite (kanzashi). În secolul al XVII-lea, și imediat după Restaurația Meiji, pieptenii erau largi și bătători la ochi, de obicei mai înfloriți pentru femeile de rang superior. În era modernă, pieptenii sunt mai mici și mai puțin bătători la ochi. Gheișele erau învățate să doarmă cu gâtul pe niște mici
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
Ollivier, Jacques Hénon, Jules Favre și Ernest Picard. În același timp monarhiștii, atât cei din ramura Bourbonilor cât și din cea a Orleaniștilor, după eșecul tentativei de lovitură de stat din 1853 de la Frohsdorf, se aliază în speranța unei viitoare restaurații care să îi favorizeze. Succesul financiar al administrației imperiale se sprijinea pe un număr de elemente precum serbări și ceremonii publice, botezul Prințului Imperial, viitorul Napoléon al IV-lea, sau paradele militare după succesele de la Magenta și Solferino, toate menite
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
comerciale, reunindu-se la congrese periodice la nivel înalt prezidate sub egida imperială-presupunând o hegemonie continentală franceză-,cât și prin expoziții universale. În acest fel puteau fi împăcate principiile revoluționare cu tradiția istorică, aceasta reprezentând o chestiune pe care nici Restaurația Bourbonilor, în persoana lui Ludovic al XVIII-lea, nici Monarhia din Iulie, nici a Doua Republică nu au fost capabile să o rezolve. Dreptul de vot pentru toți bărbații, la nivel continental, punerea bazelor unor state-națiuni ca Italia, Germania și
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
fi restaurat. Constituția octroaiată de Ludovic al XVIII-lea a aplicat un sistem limitat de monarhie parlamentară. Ludovic al XVIII-lea a dus o politică internă conform intereselor aristocrației funciare emigrate în timpul Revoluției peste hotare și care a revenit în urma Restaurației. Deși a încercat să aducă reconcilierea între francezi, s-a confruntat deseori cu opoziția fanatică a ultraregaliștilor, nostalgici ai Vechiului Regim, care au triumfat în 1824, o dată cu venirea pe tronul Franței a regelui Carol al X-lea. Ludovic al XVIII
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
Cavour, ostil acțiunilor revoluționarilor liberali republicani pecum Giuseppe Garibaldi și Giuseppe Mazzini, a conceput reunificarea Italiei pe coordonate conservatoare. În mod similar cu Italia lui Cavour, Japonia a avut un parcurs conservator spre modernizare, de la căderea Șogunatului Tokugawa și de la Restaurația Meiji până în 1918. În Japonia a fost înființată în 1882 o comisie care să studieze diferitele structuri guvernamentale din toată lumea. Această comisie a fost impresionată în mod special de Germania lui Bismark, ducând la conceperea unei Constituții în 1889, care
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
Shakespeare", scriitorul afirmă că datoria artei romantice este de a răspunde gustului și tendinței populare. Realismul lui Stendhal înseamnă în primul rând voința de a prezenta evenimente și fapte care îi interesează pe contemporani (Monarhia din Iulie în "Lucien leuwen", Restaurația în "Roșu și Negru", înfrângerea și retragerea austriecilor în "Mânăstirea din Parma"). În schimb, Stendhal este foarte preocupat de a reda sentimentele personajelor centrale cu tot realismul psihologic de care e capabil. El se inspiră din teoriile privind iubirea conținute
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
îndelung asupra începutului pasiunii și aventurii care îi urmează: cf. D-na de Rênal - Julien, Julien - Mathilde de la Mole, Lucien Leuwen - D-na de Chasteller, Fabricio - Clélia. "Roșu și Negru" și "Lucien Leuwen" sunt fresce acerbe ale societății sub regimul Restaurației, așa cum indică sub-titlul din "Roșu și Negru" : «Cronica anului 1830»; "Lucien Leuwen" este amplul tablou al Monarhiei din Iulie; "Mânăstirea din Parma" descrie moravurile politice ale monarhiilor italiene din sec.al XIX-lea. Aceste romane au deci o componentă politică
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
și în prezent, prețioasele manuscrise cu miniaturi, create de călugării de altădată și transformă Muntele în închisoare destinată preoților refractari la exigențele noului regim ateu. A urmat Imperiul, care a făcut din Munte o închisoare permanentă, începând cu 1811, apoi Restaurația, care se joacă aici de-a continuitatea, i-a dat Muntelui numele de "Casă de Forță și de Corecție". Și astfel, timp de patruzeci și șapte de ani, paisprezece mii de deținuți au viețuit și au murit pe acolo. Au
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
În cadrul curții imperiale, pentru femei era prevăzută o scară de ranguri, titluri și funcții, similară cu cea a bărbatului. În mare cinste era ținută muzica la curțile împăraților, unde muzicanții și cântăreții erau de obicei călugări, nobili sau samurai. De la restaurația Meiji din anul 1868 și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, împăratul va fi conducătorul guvernului și armatei.
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
ani cu yachtul „Isprava”, fiind singura femeie din România cu această calificare. Participă la diverse expediții în Munții Carpați și își urmează interesul pentru sport prin înscrierea la cursurile Școlii de Educație Fizică din București, și dragostea pentru navigație. În timpul „Restaurației“, Ileana se afla într-un voiaj în Egipt. Ea a salutat gestul politic al fratelui său, însă, la scurt timp, noul Rege, Carol al II-lea, a hotărât să-i restrângă aparițiile publice, deranjat de popularitatea Domniței de strânsa legătură
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
din cea de-a doua categorie fac parte “daimyo de exterior”, care au fost inamicii clanului Tokugawa în lupta de la Sekigahara, fiind socotiți drept niște posibili rivali. În ultima parte a regimului Tokugawa existau circa 300 de daimyo, iar o dată cu Restaurația imperială Meiji din anul 1868, ei au dispărut. În urma reformei Taika, din anul 645, vechii șefi de clanuri și-au menținut statutul. Reforma Taika a fost înfăptuită în urma distrugerii de către prințul Nakanoe a clanului Saga, care reușise să înlăture pentru
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
rege și liberali sunt însă extrem de proaste, dat fiindcă la întoarcerea în țară a lui Carol Caraiman, ulterior devenit rege al României, prin detronarea regelui legitim al țării, Mihai I al României, în 1930, prin lovitura de stat denumită eufemistic "Restaurație", I.G. Duca și Vintilă Brătianu, făcuseră declarații dure contra acestuia. În aceste condiții, sunt programate noi alegeri pentru data de 20 decembrie 1933. În prealabil însă, trebuia îndeplinită principala cerință impusă guvernului liberal de către Franța, dizolvarea Gărzii de Fier. Aceasta
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
Camera Tratatelor. Au fost achiziționat mobilier antic, și decorații din pânză. Multe din antichități, picturi scumpe, precum și alte îmbunătățiri din perioada Kennedy au fost donate Casei Albe de către donatorii bogați, inclusiv familia Crowninshield , Jane Engelhard, Jayne Wrightsman, și familia Oppenheimer. Restaurația Kennedy a dat Casei Albe, o aparență de lux și a adus-o mai aproape de adevărata noblețe. Reședința originală este partea centrală a clădirii, între cele două coloane , care sunt acum folosite pentru a conecta birourile și sunt numite coloana
Casa Albă () [Corola-website/Science/304118_a_305447]
-
Londra și a forțat Parlamentului să readmită membri ai Parlamentului cel Lung excluși în decembrie 1648. Parlamentul cel Lung s-a autodizolvat și pentru prima dată în aproape 20 de ani, au existat alegeri generale. Grosul populației își dorea o restaurație decât un război civil sau o dictatură militară. Monk i-a invitat pe electori să aleagă o Cameră a Comunelor; mai târziu regele a confirmat această convocare și juriștii au menținut ficțiunea că monarhia nu și-a încetat niciodată existența
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
existența. De fapt, regele a fost pus pe tron de o adunare convocată în mod neregulat însă fiind vorba de un rege legitim, desemnat pe baza dreptului de succesiune, hotărârea era inatacabilă. La sfârșitul anului 1660, bucuria lui Carol la Restaurație a fost temperată de decesul fratelui său mai mic, Henry, și a surorii sale, Mary, de variolă. În același timp, Anne Hyde, fiica Lordului Cancelar Edward Hyde, a declarat că este însărcinată cu fratele lui Carol, Iacob, cu care se
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
atare, a abdicat pe 22 iunie. Armata franceză a continuat să lupte o perioadă împotriva trupelor Coaliției, până la încheierea unui armistițiu, semnat la inițiativa ministrului de război francez, Mareșalul Davout. Odată ostilitățile încheiate, în Franța a avut loc „A doua Restaurație”, adică întoarcerea pe tron a Casei de Bourbon, prin pretendentul la Tron al Casei Regale, Ludovic al XVIII-lea. Napoleon era conștient de dezechilibrul existent între forțele Coaliției și propriile sale forțe, dar știa și că forțele inamice erau extrem de
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
mesajul că nu dorește să se implice pentru că nu dorește «să joace un rol dublu, nici să servească doi stăpâni», fapt ce stârnește mânia Ministrului de Război Davout, care îi ordonă să se retragă pe domeniul său. După a doua Restaurație, Oudinot este membru al Consiliului privat și comandant al Gărzii Naționale din Paris. În 1817 este numit duce și "pair" al Franței, luând parte la noua campanie din Spania. Ultimul său post a fost acela de Guvernator al Invalizilor. Numele
Nicolas Oudinot () [Corola-website/Science/312553_a_313882]
-
înființată în 1804, anul fondării Primului Imperiu, încorporând soldați din „Garda Primului Consul”, veterani ai campaniei din Italia, campaniei din Egipt și ai celei de-a doua campanii din Italia. Unitatea a fost dizolvată în 1815, atunci când a avut loc Restaurația franceză. Unitatea a inclus, pe tot parcursul existenței sale, propria infanterie, cavalerie și artilerie. Garda Imperială își are originea în Garda Corpului Legislativ și Garda Directoratului, reunite mai întâi într-o unitate de gardă personală a generalului Bonaparte („ghizii”), apoi
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
reîntoarce în Franța. De unul singur a întrerupt exilul, în 1799. Radiat de pe lista emigraților, s-a reîntors în Liancourt și și-a gerat afacerile și lucrările; a fost tratat cu demnitate și distanță de Napoleon. În 1814, în timpul primei Restaurații, Ludovic al XVIII-lea nu i-a redat demnitatea ereditară de mare maestru al Garderobei, și l-a numit, în compensație, la Camera Pairilor. Apoi a fost deputat, ales la "Camera Reprezentanților" constituită în timpul celor "O Sută de Zile". A
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt () [Corola-website/Science/312272_a_313601]
-
Concomintent avea să aibă loc și revenirea în țară a lui Carol al II-lea, care fusese radiat din familia regală dar care se afla în stadiu avansat de tratative cu Maniu pentru a reveni pe tronul României (așa-zisa „Restaurație”). Carol se afla în Anglia și urma să zboare la Alba Iulia, unde avea să se proclame rege. Marșul avea deci scopul de a-l instala pe Carol pe tron, la București. El s-a transformat însă într-un protest
Marșul asupra Bucureștiului () [Corola-website/Science/311114_a_312443]