662 matches
-
într-un muzeu. [...] Aș rezuma astfel: trecutul e unul dintre locurile privilegiate ale sensului: trebuie să înțelegem că nu s-a sfârșit niciodată și că retrăiește în fiecare gest care îl poate resuscita din uitare. Iar a ști să-l resusciți din uitare e o chestiune de efort, de rigoare, de studiu și de inteligență". (Baricco, 2009, pp. 164-165) Suprastimularea poate începe de la modul de a fi al profesorului, de vreme ce, prin simpla sa prezență în sala de clasă, acesta va transmite
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pentru care pacientul este transferat în unitatea de terapie-intensivă centrală A.T.I.1, Spitalul Clinic Județean de Urgență unde se continuă tratamentul hemostatic fără a se efectua însă un examen bronhoscopic. Hemoragia continuă, pacientul prezintă un stop cardiac care este resuscitat cu succes. La 24 ore după stopul cardiac, pacientul este transferat în Disciplina Chirurgie IV (Clinica Chirurgie II) UMF Târgu-Mureș neavând alterate funcțiile cerebrale, pentru rezecție pulmonară de urgență. Pacientul dezvoltă o pneumonie de aspirație. La internarea în Disciplina Chirurgie
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
în scopul obiectivării și măsurării naturii sau dacă postmoderniștii încearcă să recupereze corporalul și sentimentul, haosul și instinctul naturii din ordinea modernistă, ciberneticienii vor să reunească naturalul sau biologicul și artificialul, fără a favoriza unul dintre termeni. Reconciliind contrariile și resuscitând intensitățile practice ale fiecărei singularități conceptuale, acesta pare a fi țelul creării modelelor tehnoculturale în spațiul virtual, un țel ambițios, nelipsit însă de probleme, greutăți și contradicții, compromisuri și conflicte, după cum se poate observa pe tot parcursul acestui studiu. Natura
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în cadrele saturației cu imagine și cu informație, conturându-se ca niște asamblări disonante sau ostentative ale naturii/biologiei, tehnologiei și spațiului medial. Performările artei trupești, deși angrenează un întreg ansamblu de tehnologii și medii, nu sunt lipsite de durere, resuscitând trăirea corporal-umană în cadrul sistemului cyborgic. De asemenea, acestea provoacă, în rândul publicului, o senzație stranie, amestecând emoție și teroare, atracție și repulsie (în termeni deleuzo-guattarieniă, publicul resimțind un fior aproape visceral la receptare. Sentimentul este de asistare la o luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
revalorizat și recuperat în accepția sa visceral-informațională în cadrul unui postumanism moderat și circumspect. Adoptând o viziune fenomenologică, Paul Virilio se situează la un pol extrem în raportarea la utilizarea tehnologiilor computerului, la corpul virtual și la discursul postuman în genere, resuscitând, precum compatriotul său, Baudrillard, valorile clasice ale umanismului. În primul rând, fenomenologia percepției îl poziționează la antipodul automatizării percepției, al identității subiectului în spațiu, al politicii vitezei. Fenomenologul dromosof nu poate decât să semnaleze pierderea dimensiunii fenomenale a lumii și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
virtual împreună cu proprietățile mintale, de la inteligență la personalitate, și cu cele corporale, de la sexualitate și reproducere la afectivitate și emoție. Gândirea postumanistă trebuie să țină cont de prezența sensibilității emotive sau afective, de practicile plăcerii și ale seducției în cadrul raționalismului resuscitat în spațiul virtual. De asemenea, nu își suprimă pasiunea corporală, bogăția senzorială și genetică și sexualitatea întrucât recunoaște faptul că rațiunea nu mai poate veni singură în controlul dorinței și al pasiunilor, ci este doar una dintre multele modalități de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Indică în plus absența conștientizării. Este simbolul iluziei în care evoluează cel ce visează. Trezirea și toate formele sale derivate (ceas deșteptător, revelion) simbolizează ieșirea din iluzie și deci accesul la lumină și la adevăr. Consolidând această semnificație, verbul «a resuscita» înseamnă, conform etimologiei sale, «a se trezi» și «Buddha», «trezitul». Astfel, a vedea în vis un ceas sau a se trezi indică faptul că subiectul este gata să găsească soluția, să evolueze de la apatie la acțiunea creatoare. Revelionul adaugă o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de tehnicile „efectului de real” și de toate pseudoîndrăznelile și ambiguitățile îngăduite de o cenzură mai perversă, mai interactivă (până la negocierea unor cuvinte) și uneori mai creativă, dar oferă o imagine integral falsificată a epocii pe care pretinde a o resuscita ad usum delphini. Tipologia (sau antropologia) romanescă e considerabil mai săracă și mai ideologizată, iar tentativele mai sofisticate de verosimilizare a textului nu pot convinge decât pe cei gata convinși, deși reușesc uneori să genereze o falsă memorie socială aparent
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ascultând certuri și comentarii sarcastice în doi peri privitoare, prin subînțelesuri, la „El”, la „Cel mai...”, umilul cetățean retrăiește situații caracteristice climatului social-istoric general și își amintește acte personale de revoltă, planuri infantile de suprimare a tiranului. În mintea lui resuscită textul unei scrisori către regina Marii Britanii, în care cerea majestății sale să îi retragă impostorului distincțiile nemeritate, precum și tentativa, minuțios chibzuită, de ucidere a lui Nicolae Ceaușescu, la o vizită în întreprinderea lor. Cartea de la Gura Zlata (1991) e un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
luminat, ocupată atunci de Napoleon. Beneficiază, între 1805 și 1808, de prelegerile de matematică și astronomie ale lui J. T. Burg, dar și de o pregătire polivalentă, în spiritul enciclopedismului vremii, în artă, literatură și limbi străine. Orientarea umanistă îi resuscită tradiția latinistă și nostalgia obârșiilor romane, făcându-l să aleagă Italia drept patria desăvârșirii sale spirituale. Străbate orașele lombarde, aflate sub stăpânire habsburgică, călătorește până la Neapole și la ruinele Pompeiului și face o temerară descindere, evocată memorabil, în craterul Vezuviului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
marcate etapele importante ale propășirii naționale: La moldoveni. La restatornicirea domnilor pământeni. 1822, La introducerea limbei naționale în publica învățătură, Restaurarea școalelor naționale în Moldova, Paladiul moldovenilor (la inaugurarea Academiei Mihăilene). Poezia patriotică nu rămâne doar declamativă și conjuncturală, ci resuscită, alteori, figuri alegorice, clasicizante: motivul „bărcii”, „luntrea”, „vasul patriei plutitor” - preluat din Horațiu. Spiritul religios și sentimentalismul preromantic se întâlnesc în meditația asupra morții din poezia sepulcrală a lui A., în care conștiința deșertăciunilor lumii este îndreptată spre sensul faptelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Ridicarea sociologiei din fotoliul reflexiilor speculative a însemnat în istoria sociologiei un moment decisiv pentru formarea disciplinei ca știință empirică. În acest context, lucrările bazate pe metoda analizei documentelor sociale (cantitativă și/sau calitativă) ar putea fi incriminate metodologic ca resuscitând logica constitutivă a sociologiei de cabinet, ceea ce ar reprezenta, într-adevăr, un recul important în maturizarea empirică a disciplinei sociologice. O analiză mai atentă, însă, disipă cu ușurință asemenea acuzații. Este adevărat, analiza documentelor (discursivă sau de conținut) nu abordează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
continuității românești la nord de Dunăre a creat animozități între istoricii români și cei străini (Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder și Johann Christian von Engel) care s-au întins pe lungimea mai multor generații intelectuale. Gâlceava istoricilor a fost resuscitată în 1871, prin publicarea Romänische Studien: Untersuchungen zur älteren Geschichte Romäniens (Studii românești: cercetări asupra istoriei mai vechi a României) de către Robert Roesler, în care acesta reformulează teza potrivit căreia retragerea aureliană a presupus evacuarea Daciei Traiane de către întreaga populație
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și redactor cu sediul la Bârlad pentru Flacăra Iașului, N. Constantinescu - șef contabil la CEC Bârlad. Alții, care‐ncotro... * „... Tot la Casa Națională a lucrat un timp și sculptorul Dimitrie Tarază (1896 - 1967), o minune de om, artistul care a resuscitat pinacoteca înființată chiar de ctito rul Stroe Belloescu. N‐am cunoscut o fire mai bună și mai dreaptă, mai blândă și mai cumpănită. Era însăși prietenia și discreți a, și seninătatea, și șoapta dulce, și încrederea în biruința bunului simț
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și, din nefericire, nici din interiorul aparatului de putere din țară. Mesajele de Crăciun pe care Majestatea Sa le trimitea prin intermediul Europei Libere erau mai curând percepute în țară drept un pigment exotic, amintire a unui timp revolut, un fragment resuscitat din cartea de istorie al cărui potențial subversiv era, din nefericire, mult mai scăzut decât colindele pe care, cu dibăcie, le transmiteau angajații secției românești ai acestui post de radio, excepțională armă de propagandă și luptă împotriva comunismului, inteligent finanțată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
moștenitoarea tronului României, devenind Prinț Consort. Despre Alteța Sa Regală însă, în episodul viitor. 28 mai 2009 Anunțarea candidaturii Alteței Sale Regale, Principele Radu de Veringen (fost Duda), Prinț Consort al moștenitoarei tronului României, Principesa Margareta, a stârnit peplexitate și a resuscitat comentariile răuvoitoare ale unei părți semnificative a mass-mediei antrenate în calomnierea Casei Regale și intrată "în adormire" după istorica împăcare a lui Ion Iliescu cu adversarul său politic cel mai de temut. Această poveste, care îmbogățește pitoresc peisajul cacofonic al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
radicali survine, periodic, câte un acces de indignare privitor la persistența foștilor colaboratori ai Securității în poziții-cheie în România post-comunistă și, în contextul recentelor dezvăluiri făcute de ICCMER și a campaniei orchestrate de Gândul de demascare a foștilor torționari, e resuscitat, periodic, proiectul unei legi a lustrației. Tema lustrației a fost lansată polemic de Dumitru Mazilu, pe 12 ianuarie 1990, când a încercat să-l dea jos de la putere pe Ion Iliescu (care își revendica legitimitatea de "emanat" al Revoluției) nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un miracol... meschin, la stadiul mental al lui ca și cum. Degradarea are loc la nivelul intelectului, Într-un paralelism strict teoretic: nu corpul uman e devastat de acțiunea necruțătoare a timpului, ci imaginația scriitorului, epuizată În jocul macabru de-a sinuciderea, resuscită un alt loc comun al filozofiei medievale: contemptus mundi, adagiu desprins din lamentourile biblice ale Eclesiastului. Famous Last Words De regulă, scriitorul sinucigaș invocă forțele morții În care el recunoaște, literar vorbind, un model ilustru. Dacă ar putea imagina un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și liber-schimbiste. Jurnalul a avut numeroși contributori și editori prestigioși, printre care s-a numărat la loc de cinste și Gustave de Molinari. În martie-aprilie 1940, Le Journal des économistes a încetat să mai fie publicat, dar el a fost resuscitat în 1989 de un grup de economiști asociați cu Institute of Economic Studies Europe și Université d'Aix-Marseille sub numele Journal des économistes et des sciences humaines, formulă în care apare și astăzi după o sincopă între 2005-2009 (n. tr
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
viața sa trecută cunoștea tot prezentul românilor, în câțiva ani căpătase o vedere clară asupra trecutului lor întreg, păstrase toată vigoarea spiritului său filosofic, și oricând el stăpânea subiectul său, fie și atins în treacăt, de la o uimitoare înălțime"179. Resuscitată de mișcarea sămănătoristă, publicistica eminesciană prilejuiește justificări unor mișcări xenofobe sau fasciste care se reclamă de la "actualitatea lui Eminescu": "Mistica socială a lui Eminescu se află la baza tuturor mișcărilor extremiste din veacul nostru", semnalează în acest sens Eugen Lovinescu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
însă unica formă de codificare/ decodificare a realului; sunt solicitate și ramuri ale științei dotate cu legitimitate puternică (economia, sociologia) pentru a da seamă de complexitatea realului"386. Ansamblul relațiilor intertextuale pe care le întreține publicistica eminesciană îmbogățește semnificatul articolelor, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale utilizate. Lectura textelor relevă un număr impresionant de cuvinte și expresii polisemantice care își modifică sensurile, în funcție de contextul discursiv și de intențiile gazetarului: avocat morișcă intelectuală; arhiplebe plebea ulițelor orașelor; bandă de esploatare, de scelerați
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din cameră ș.a. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi distincte ale aceluiași semnificant, conferă discursului eminescian complexitate, favorizând delimitarea unor paliere multiple de constituire a mesajului jurnalistic. Niciodată izolat sau izolabil, limbajul eminescian intră în dialog cu manifestări discursive variate, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale și îmbogățindu-l cu valențe noi, în funcție de finalitățile discursive ale gazetarului. Ironia, unul dintre instrumentele retorice predilecte ale jurnalistului Eminescu, vine să îmbogățească caracterul polisemic al limbajului publicistic, favorizând desfășurarea vocației artistice a gazetarului. Semnificațiile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ziceam, o datorie sacră, dar și un mare orgoliu, un act de trufie. Heliade crede (reluînd o veche idee) că talentul lui vine direct din cer: „Din ceruri descindată, a mea candidă liră” - iar puterea lui de a Înființa și resuscita este, practic, nelimitată: „La cîmp și la cetate, În noapte, și În rază, În carceri, pe ruine, pe oamenii mari cînt; Conserv al lor nume În secoli de viază, Fac vie-a lor țărînă, dau suflet În mormînt.” A cerceta
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pelicule" goale ce urmează a fi umplute din nou de niște "amintiri"-imagini legate între ele (involuntar) de "momentele muzicale" ale inconștientului. Așadar, trecutul e "șters" de pe această panglică a memoriei, e "uitat" cu bună știință tocmai pentru a fi resuscitat într-o altă configurație, la intensitatea visului, în orizontul pur și impersonal al artei. În termeni asemănători vorbea Proust despre "motivul muzical" ce declanșează memoria involuntară și, o dată cu ea, energia creatoare a artistului rupt de lume, cufundat în reveria eului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și mai radical stabilit între cele două funcții majore ale memoriei 16: funcția reproductiv-mimetică (amintirea), focalizată pe "conținuturi"/ "imagini", reactualizate mecanic, și funcția fantasmatic-vizionară (implicând și uitarea, și "efortul reamintirii"), ce stabilește raporturi noi și surprinzătoare între "amintirile" cu pricina, resuscitându-le într-o altă formă, mult mai laborioasă. Încercând să explice publicului larg poetica romanului său genial, înțeles de foarte puțini la epoca respectivă (de pomină rămâne lipsa de receptivitate a "modernului" Gide), Proust afirma că artistul autentic "trebuie să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]