653 matches
-
în noile posturi create în primul rând pensionarii, mari consumatori de buget, eliberând astfel importante resurse financiare atât de necesare susținerii mersului ecologic pe jos, surfingul și liftingul. Liftingul? Da. Vom lifta cele mai importante vârfulețe naționale începând cu Caraimanul, Retezatul și Nea Goe, astfel încât escaladarea acestora, ca și cea a nivelului nostru de trai să fie silențioasă, confortabilă și bine condusă de specialiștii noștri și chiar de că-tre guvern. Dar ce legătură are guvernul? Păi, stimate domn, votând oamenii noștri
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu minute. Invocarea inventatorului În patria noastră are alte scopuri și pornește de la alte premize. Mai Întîi, Vlad Dracul n-avea nimic de român În el. În stampe apare ospătîndu-se la o masă În jurul căreia zboară urechi, brațe și picioare retezate, pe un fundal alcătuit dintr-o pădurice stranie. Înclin să cred că era cu adevărat vampir, iar ăștia n-au naționalitate. Argument: Într-o țară unde problemele, de la cele minuscule la cele imense, s-au rezolvat mereu la o țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să citească nu numai cărți de povești, ea poate citi și înscrisurile din inelele arborilor. Am văzut și eu acum că fiecare an care trece adaugă câte un inel în trunchiul arborilor și dacă știi să citești inelele unui trunchi retezat, poți afla cât de liniștit sau de zbuciumat a fost fiecare an, dacă a fost pace și fericire pe Pământ, dacă a fost un an bun, cu belșug sau a fost unul cu secetă, boli, sărăcie, tristețe... Voi știați că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să se păstreze bine. A adunat zeci de mii de asemenea foi cu astfel de plante, pe care le-a depus cu grijă într-o casălaborator din munți. E un laborator special al Academiei Române care se află în Parcul Național Retezat și se numește Casa „Gemenele”. Acolo se află acum, pentru cercetătorii de azi și de mâine, deci și pentru voi, copii, vestitul Ierbar complet al Munților Carpați. Când veți ajunge în Parcul Național Retezat, duceți-vă la Casa „Gemenele” a
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
le savura, se opriră amândoi pe marginea drumului lăsându-și armele alături. - Ioane, vom mai ajunge oare ziua în care să ne trezim dimineața liniștiți, vom scăpa vreodată de teama bombardamentelor? Am văzut atâția morți, atâția răniți, oameni cu picioarele retezate, fără mâini, arși, rămași fără vedere! Știi, înainte de război, îmi doream pentru copiii mei o casă, îmi doream să strâng bani pentru zilele negre ale bătrâneții. Cum se schimbă sistemele de valori! Îmi închipuiam că poate voi câștiga la loterie
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de îndrăgostiți. Ea, într-o rochie tahitiană cu bretele, avea brațul tăiat. Mergea săltînd ca o arteziană, în ciuda brațului ciuntit, în rochia care, deliberat cred, nu masca nimic. Băiatul părea captivat de exuberanța ei. Încerca să aplaude chiar, cu mîna retezată, bătînd grotesc aerul cu ciotul negru, oribil. I-am admirat tăria. Nici urmă de nefericire. Se bucura de clipa cea repede ce i s-a dat, deși, pentru ea, frumusețea vieții era mutilată tragic. Ce lecție de echilibru! Cristoase, iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pălăria i-a rămas deasupra; a fost înghițit ca un bolovan. Nu mă opream din rîs. Călcătura aceea în ridicol îmi stîrnise hohote nemiloase. "Mă rîzi". Cînd a spus asta, am apucat să văd că mai ținea în gură frunza retezată. A scos-o și mi-a lipit-o de umăr. Cred că pot intra acuma în pielea lui de băiețandru, nicidecum bărbat. Pot intra într-un vis, pus bine sub lacăt. Se pregătea să-mi dezvăluie ceva ascuns în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu mă pricep, cel puțin așa spune ea, și râde de se prăpădește când Încerc să afirm de ce culoare e un obiect sau altul); la un centimetru de latura de jos a pozei este un butuc, mai exact un lemn retezat, cam noduros; pe el se află (nu așa, era să anticipez) un pantof de tenis, apoi se observă un ciorap ce urcă de o palmă pe un picior; sigur că piciorul e În ciorap și amândoi (piciorul plus ciorapul) În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În pantaloni scurți și În poziție verticală (adică nu stă pe un scaun la o masă, ca mine, de exemplu, acum), lângă un zid alb, el a pus acel picior stâng pe care tocmai l-am descris pe un butuc retezat ca să fie Îndoit puțin (e vorba despre picior) și să poată avea de ce-și sprijini cotul; da, el are cotul stâng alb Înfipt În partea de sus albă a genunchiului stâng pentru a-și putea sprijini meditativ bărbia albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comune dar atât de ale lui. Intervalul acesta se cască Întocmai ca gura neagră a unei prăpăstii În care eroul se coboară cu o frânghie groasă, iar cei doi trădători (lectorii) rămân la suprafață, pentru a fugi apoi cu funia retezată, ca să nu mai iasă nimeni de acolo de unde ei nu au reușit să se aventureze. Am douăzeci de ani. Azi, tocmai când mă autosărbătoream, singur, crispat În fața chipului meu din oglindă, am descoperit cu spaimă că nu mai am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
genunchi geamantănașul de piele fină cu cartea de vizită scoasă în evidență. Un căpitan de jandarmi, înalt, cu figura speriată, care se urcase numai la Găești, n-avea decât sabia și o mapă, iar tânărul brun, cu mustățile mici, negre, retezate englezește, își așezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. Directorul regreta că s-a coborât să discute cu un om atât de vulgar. Căpitanul urmărea ostenelile lui Rogojinaru cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dinăuntru. Orașul izbucni dintr-odată, la picioarele lui, cu luminile de sărbătoare, care i se păru că se învăl mășesc fără noimă. Tramvaiele se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști. Dar nu pe față, ci atârnate la ceafă, încât, trecând pe lângă el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Coltuc, temându-se să nu-l dezamăgească. Uneori e mai mic și mai subțire, cum era când l-ai pierdut. Alteori seamănă cu celălalt. Depinde câtă putere de viață ai în clipa aia, dacă poți să tragi după tine partea retezată ori nu... Costică, înduioșat de-a binelea, își mângâia pulpa imaginară, rotunjind aerul cu palma. Apoi duse sticla la gură și o trânti, după ce o golise cu totul. — Da’ tu, băiete ? întrebă, ștergându-și ochii apoși. Pe tine cum te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ivească în lungul străzii ca s-o roage să pună fructul la adăpost, o mână uriașă îl înșfăcă de guler, făcând rulmenții căruțului să salte odată cu zguduielile. Oamenii rămaseră fără capete, în fața lui vocea țâșni precum sângele dintr-un gâtlej retezat. — Tu ce cauți aici ? În jurul lui se făcu întuneric, vocea răsuna de pretutindeni, ca și cum cineva ar fi așezat deasupra lui un clopot uriaș în care lovea, din răsputeri, cu barosul. Apele care îl acopereau ca o plapumă se retraseră, i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-am avut niciodată altul... — Dar tu nu ești femeia lui... Nimenea nu poate să fie cum suntem noi doi, tu și cu mine... Nici n-ar fi bine să fie... Degeaba ne-am mai juca, atunci, de-a lumile retezate... — Să-mi mai arăți, spuse fata. Asta se întâmpla mai ales după furtună, când curtea mirosea a ierburi spălate de ploaie. Când partea care întregea se deslușea mai bine din cauza umezelii care făcea aerul mai dens și contururile mai vizibile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui, abia scosese vorbele acelea gâtuite. Încheieturile neterminate începură să-l doară, sângele bătea în venele înnodate. Dintre toate, sângele era singurul care încă nu se împăcase cu ideea că trebuie să se mulțumească doar cu umeri înfundați și șolduri retezate. Sub cojile uscate, sângele lui Coltuc era mai greu de domolit, de aceea rănile lui sângerau mai mult. — Cum ai îndrăznit să vii acasă fără tolbă, aschimodie ? mugi Golea. Pereții se prefăcură într-un clopot de bronz, iar vocile se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu trebuie, răspunseră polițiștii, redeveniți unul. Am scris eu aici. — Nu e nimic de declarat ? — Nu trebuie să declarați nimic. La urma urmei, e treaba dumneavoastră. Simți din nou bastonul, împungând-o în coșul pieptului. Cel vechi sărise prin gâtlejul retezat al celui de aici și se aplecase asupra ei. „N-o să spui nimic, pentru că ăștia or să vină din nou după tine ! Ai să zici, când te-or întreba, că te-am arestat din greșeală și ne-am purtat frumos
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zimțate sclipeau, fiecare ciob de oglindă, fiecare fund de oală răsturnată ori fărâmă de faianță răsfrângeau cu sălbăticie lumina. Părea un munte făcut din cristale albe, cu o energie care-i suia din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce însă ochii se obișnuiau cu lumina, ieșeau la iveală tot felul de petice multicolore. Unele sclipeau, țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un moment dat, cât pe ce să-i ajungă pe băiețandri, spunea, la fiecare salt, câte un nume, de parcă Maestrul păpușilor răscolea prin cutie. Astfel încât, fie din cauza coroanelor rărite ale copacilor și a crengilor sleite de ani, fie din cauza trunchiurilor retezate, fie din cauza salturilor lipsite de prospețime, cei trei bărbați își irosiră, pe nebăgate de seamă, zestrea celor o sută de frunze. Nici nu ieșiseră bine din Bulevardul Gării, pentru a coti spre Biserica Armenească și cinematograful „Unirea“, către centru, că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dreptul la sfințenie i se refuza. La ce mai foloseau, atunci, toate astea ? La ce folosea locul acela în care nu mai aveai ce găsi și din care nu mai aveai unde să pleci ? Sfântul și, în palmă, capul lui retezat... Care dintre ei doi îl plânge pe celălalt ? Cine a murit înaintea celuilalt ? Cine pleacă și cine e cel ce rămâne ? Maca răscoli cu degetele prin funinginea de pe masă. Apoi și le trecu peste obraji, însemnându-i cu dâre negre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uleiurilor vechi și întinzându-se fulgerător ca focul grecesc. În luminile care îl multiplicau la infinit, îl pecetluiau și îl desferecau totodată, Maca se simți din nou liber. Strigă din toate puterile, din pieptul lui țâșniră, ca dintr-un grumaz retezat, toate blestemele ce puteau ajuta lumea să se lecuiască. Se căută prin buzunare și scoase peticelele de hârtie pe care notase sudălmile, înjurăturile și blestemele ce făceau să se des chidă chivotul legii. Pe măsură ce le citea, le arunca. Hârtiile se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din cauze personale, iar nu „de ansamblu”. Chrstian Gailly este un jazz-writer care scrie, pe ritmurile muzicii preferate, despre iubire, prietenie, despre o anume nebunie a omului modern, Într-un stil diferit de comngenerii lui minuitiști. „Fraza lui Gailly este retezată, abruptă, tăiată, Întreruptă și imediat reluată”, observă un critic (Gilles Anquetil, Le Nouvel Observateur, 27 VIII-2 IX 1998), pentru a purta cu ea un flux rapid de imagini private, o poveste underground, un spirit de frondă, preluate toate pe filieră
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
românească, congenere), Încît ele, printr-un procedeu invers celui romantic, Însuflețesc ființele: palmierul din Havana, În Femeia perfectă, un hamburger, În Le Feu d’artifice. Apoi, protagonistul - un dezrădăcinat - părăsit apoi de Margot, nevasta de care-și amintește cu duioșii retezate spartan, doldora de cultură generală de concursuri televizate, născut la Buenos Aires: “subiect Încercat. SÎnge rece, rigoare, pregătire superioară, incapabil de cea mai mică emoție”. El nu numai că nu sucombă În fața realității, dar ea, realitatea, În exercițiul insignifianței ei, reprodus
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mândru de aceasta!... O primesc! Mă onorez a zice că o merit!... (foarte volubil.) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra-progresist... că sunt liber-schimbist... că voi progresul cu orice preț. (scurt și foarte retezat.) Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată priviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite.) Cațavencu: Da! (cu putere din ce în ce crescândă.) Voi progresul și nimic alt decât progresul: pe calea politică... (îngrașă vorbele.) Popescu: Bravo! Cațavencu: Socială
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Pentru contemplativul Bacovia, decorul din „Amurg antic” e reconfortant: în lumina asfințitului, elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și întoarsă în locul de unde a țîșnit, autorul Plumbului e impresionat de masca lucrurilor transfigurate de acțiunea luminii. Fără să știe că un Abel Bonard numise havuzurile „suave ornamente ale tăcerii”10), el le caută pentru a se liniști în preajma lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]