2,173 matches
-
întrebări, dacă vă mai aduceți aminte. Uneori îl întrebam pe Arhiereul Caiafa sau pe alți rabini, învățători de lege sau chazzani. Iar părerile lor erau adeseori contradictorii. Oh! Cât am fost de orb... Am avut parcă niște solzi pecetluiți pe retină. Mai târziu, dacă expuneam o idee sau o pildă a învățătorului fără a spune că el a spus-o eram privit admirativ. Dacă însă spuneam că această idee aparține lui Iisus din Nazaret, care devenise deja cunoscut prin Ierusalim, primeam
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
Soarele era inegală, deși furioșii călușari se avântau cu bețele spre el, iar picioarele lor săltau, de nu atingeau podeaua. Salturile lor păreau niște valuri de spumă sclipitoare, ce se loveau de stâncile redutei Soarelui și, neputincioase, se revărsau peste retinele privitorilor năuciți. Și râul de culoare, mișcare și sunete curgea în șuvoi continuu, inundând scena. Nici nu apuca să spună crainicul din ce comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
retinele privitorilor năuciți. Și râul de culoare, mișcare și sunete curgea în șuvoi continuu, inundând scena. Nici nu apuca să spună crainicul din ce comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele privitorilor amețiți, cre îndurau cu stoicism atât respectiva inundație, cât și loviturile furioase ale sulițelor solare. Acest clocot de strălucire provoca pe câmpie tunete de aplauze și rafale de urale ce reverberau cu valurile de pe scenă, năucindu-l și pe
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
de frumusețe? Toți jucaseră frumos! Atunci, nu am priceput de ce au luat premiul călușarii din Conțești. Abia acum încerc să descifrez criteriile juriului. Echipa aceea a intrat pe scenă ultima. După curgerea continuă de lavă multicoloră, care provocase leziuni pe retinele obosite ale privitorilor. Sigur că...ce e mult, nu e bun! Toate echipele din naintea lor făcuseră mișcări și salturi „cât mai repede!”, „cât mai sus!”. Și toți strigaseră „cât mai tare, cât mai mult!”. Toate au avut străluciri în
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Sigur că...ce e mult, nu e bun! Toate echipele din naintea lor făcuseră mișcări și salturi „cât mai repede!”, „cât mai sus!”. Și toți strigaseră „cât mai tare, cât mai mult!”. Toate au avut străluciri în costume, care obosiseră retinele. Doamne!..Toți uitaseră că acel dans trebuia să fie un ritual misterios de iubire. De suavă trezire, dăruire și magică unire a cerului cu pământul. Și toate astea trebuiau făcute cu sfioasă credință. Atunci, cum să pătrunzi în tainicele altare
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
cu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau Părintele Profesor Constantin Galeriu. O ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374846_a_376175]
-
am înțeles de ce-am îmbătrânit ! Dragostea ta o simt ca o sculptură Ce-o modelezi acuma cum îți place. Iubirea noastră ia o-ntorsătură Ce uneori nu vrea să îmi de-a pace. Văd chipul tău cum mi-a străpuns retina Și nu mai este loc de vreo scăpare. Chiar dacă azi era o zi supebră ! Nu vreau să-mi pui iubirea la-ncercare. Eu aș putea să zbor până la Soare Mi-e frică însă că mă pot topi ! De-aceea mă
SCULPTURĂ ÎN DRAGOSTE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373894_a_375223]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TĂCERE MURIBUNDĂ AUTOR: CLAUDIA BOTA Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Tăcere muribundă Autor: Claudia Bota Te-ai cuibărit în închisorile inimii În ungherele desprinse din retină, Iar când orașul îl străbat rănind articulațiile din carnea plină Prin ore mă resimt stingheră nimic nu face să mă mai rețină. Îmi cercetez buzunarul în care azi am primit ultimul bilet, Pentru ultima călătorie cu o destinația necunoscută mie
CLAUDIA BOTA de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374025_a_375354]
-
Poezie > Afecțiune > APEL LA ULTIMELE SENTIMENTE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Dacă îmi scrii, după cum spui, cu antamate sentimente cum n-ai mai spus-o nimănui mă rog, nu pe retinele absențe, Ci doar pe-o palida culoare un mov, cumva mai spălăcit, ca de-i un mov intens, mă doare și nu mai cred că m-ai iubit, Iar dacă tot insisți să-mi scrii chiar și de roșu și
APEL LA ULTIMELE SENTIMENTE de DORA PASCU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375360_a_376689]
-
himere cochetam cu apusul gata să se împlinească în această lună atât de verde te-ai așezat să asculți cum cresc rădăcinile ca niște gânduri mustind de iluzii mâna eternă cioplind în chipul lumii din aschiile rămase îmi construiesc o retină cu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de știre surparea tu sapi egal înainte egal înapoi porți după tine tot ce e al tău și al morții pe partea cealalat e
VĂTAFI DE HIMERE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371808_a_373137]
-
de-acolo te vrea prins în zâmbet dar chipul bătrân și plin de griji își strânge în pumni lacrimile aproape uscate de dor i-a disparut iubirea și oglinda a distorsionat copilul îndurerându-l pe bătrân imagini rămase doar pe retină sfarmă inima în fiecare zi și ochii acum se înșeală privind copil bătrân și bătrân copil cu-aceleași dureri tăvălugite în așteptarea revederii Referință Bibliografică: Oglinda / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1432, Anul IV, 02 decembrie 2014
OGLINDA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371935_a_373264]
-
de pe locul său. Se duse până acolo și văzu ușa încuiată. Privi în zare, unde desluși o pată alburie. Își zise că, poate era conturul unei turme,cu siluetele mișcătoare ale oilor, ca niște scântei ce-i provocau arsuri pe retină. De fapt, îi ardeau neuronii,care-i atârnau grei în tâmple,cu atâtea griji și temeri agățate de ei. Mărășteanu se resemnă. Fluieră a pagubă și trase o înjurătură: --Asta e! Mama ei de viață! De ce să fie simplă, când
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
tăi râdeau așa cum mie nu mi-a fost dat niciodată să-i văd. în brațele lui te-ai lăsat cuprinsă de durere am închis ochii când trupul tău și trupul lui au format un întreg. încercam zadarnic să vă despart retina mea vă unise pentru totdeuna. M-am trezit în ziuă târziu, după ce am așteptat plecarea tuturor trenurilor tuturor viselor peste mine munții se prăvăliseră eram ultima piatră a celui mai proaspăt hău. Lângă mine erai tu, veselă zâmbitoare Cu gura
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
crăpă ușurel ochii, la timp ca s-o vadă pe Baba cum se apleacă spre urechea lui, cu mâna făcută căuș. Vopsesc zilele, veni din scurt lămurirea. Absurdul celor auzite îl făcu să tresară. Și clipind, prinse în plin pe retină mișcarea a ceva care părea a fi o pasăre ori poate doar o săgeată roș-albastră care traversa cerul maroniu, cu nuanțe de muștar. Da, ce te miri?! Vopsesc zilele de naștere ale celor ca tine... le iau pe rând, le
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
-i iau bine seama ca un vechi vânător ce sunt. Mă simte, mișcă picioarele din spate și dă să ridice capul, dar nu poate. Îl iau în căușul pal- melor și mă uit atent în ochii ei. Auzisem că pe retină, când mor, rămâne imaginea ucigașului. Gândeam că cineva n-a țintit bine și doar a rănit-o. Botul catifelat și umed îi tremura ușor. La coada ochilor lacrimile umeziseră genele. În obraz simțeam aerul cald refulat pe nările dilatate Piciorul
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
că nu văzusem, cu toate că nu cu mult timp înainte trecusem prin acel loc. - Privește!, mi-a spus. După atâția ani îmi amintesc clar, limpede, cu amănunțime, imaginea pe care am văzut-o atunci. Acea priveliște mi s-a întipărit pe retină ca și cum în acel moment aș fi apărut pe lume, atunci aș fi deschis ochii, atunci aș fi devenit conștinetă de realitatea în care trăiam, făcând primul pas în ea. Din stratul gros de zăpadă se înălțau aristocratice, pe tije zvelte
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
putea să fiu. nu suportăm așteptările. rezultatul e mereu altul. realitatea se joacă în ape. înțelegerea unui moment scapă printre degete adevărul și rămânem cu iluzia că am înțeles ceva din viață. durerea ne-a rămas ca o amprentă pe retină. mi-am dat seama cât de puțini rămânem chiar atunci când ne numărăm anii cu melancolie. mici cu vise mari. un contrast amețitor. Referință Bibliografică: să mori în rând cu îngerii / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul
SĂ MORI ÎN RÂND CU ÎNGERII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371130_a_372459]
-
receptor numai în cadrul unei percepții psihosenzoriale adecvate, în cadrul unui proces de semantizare cognitivă, pentru aprehendarea conținutului vizual și analiza semnificațiilor. În fond, ceea ce simțim în momentul parcurgerii cu privirea a unei opere de artă și ceea ce ne rămâne imprimat pe retină sau în sufletul nostru nu sunt decât reacții firești ale ființei umane în interacțiune cu frumosul. Extazul, contemplarea, tristețea, spaima, indiferența, bucuria, dinamismul interior etc. nu sunt decât impulsuri de moment, apoi stări și sentimente sublimate interior, cu efect îndelungat
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Iarba își pierde gustul de mai e ziua umbrei si a întunericului timpul ne fură câte o zi din viață ca un cămătar versat uitarea șterge căpițele de fân fixate pe retină cândva trece vremea unei lumini pământești cum șterge ploaia parbrizul mecanic și cu nepăsare crizanteme cu gust de amintiri mi-au adus-o pe mama din nou în brațe vocea ei ca și pielea catifelată mă încălzesc în tăcere la
ZIUA MORŢILOR LA TÂRGU MUREŞ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344985_a_346314]
-
merit o asemenea chemare, ce forțe nevăzute m-au împrejmuit și m-au ridicat în văzduh, îmbătându-mă de fericire? Iar cerul, ghicindu-mi parcă gândul precar, îmi zâmbi îngăduitor și-mi trimise o rază de soare ce-mi gâdilă retina. Am înțeles atunci răspunsul lui și i-am surâs cu o plăcere unică. Am asemuit acest spectacol al micii mele lumi cu un dar divin, ca o binecuvântare asupră-mi, că am suportat în tăcere anterioara mânie dezlănțuită, am plecat
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
poezia „Chip și asemănare” cu care începe volumul. Poeta traversează, rând pe rând, trepte ale cunoașterii, zbateri, căutări „în lumina dinaintea luminii”, regăsindu-se de fiecare dată în tainele Cuvântului: „Nevăzutul crește-n mine / și mă face văzător, / desanându-mi în retine / rânduiala lumilor. Nerostirea zace-n mine... Când tăcerea o ascult, / de pe drumul Tainei vine / zvon de gânduri și tumult” („Calea”), gânduri pe care le așterne cu măiestrie în pagini. Nu demult, am publicat un eseu, care face parte dintr-un
“VĂMUIREA PULBERII” – O CARTE CE MI-A MERS LA SUFLET! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345733_a_347062]
-
casa și patul meu de pe care, uimit, fascinat, paralizat de emoție și beatitudine, priveam cerul deschis din încăperea parcă fără tavan și acoperiș. Cu eforturi teribile mă scuturam și săream în capul oaselor, respiram în sincopă, imaginea încă persista pe retină, mă grăbeam să aprind veioza, să dispară... În această ”fază” mă opream de fiecare dată, mă deconectam de la sursă. Mă temeam să merg mai departe, să-i înțeleg Omului acela murmurul și gesturile când mă fixa îngăduitor, pătrunzător și hipnotic
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
separe În a vedea sau nu ce-i libertatea Iar te-ai furișat printre flori Cine e orb? Nu, întunericul este lumina în mișcare Mintea și-a pierdut vederea... Câți pui de cioară sunt în cuib? Nu, sunt petele de pe retină s-a împiedicat... lasă-l să se ridice singur... nu lăcrima strângând din pumni, iar te-ai furișat în inima unei mame... ce culoare ai? Cer de plumb sau inimă-ndoită... ești verdele crud din ramurile nucului... El totdeauna te
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
Autorului Iertări umane, stări divine ce tind timid spre absolut Un înger alb cu aripi negre se scutură încet de lut Trăiri terestre, vise-nalte, ce zburdă căutând lumina La gândul unui minim soare, eu tremur să nu-mi stric retina Suspin forat din infinit, un plâns constant, dar fără lacrimi Îmi stau în spate ca o umbră și-n fata ca un ghid de patimi Dar, de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile se divid Prefer lumina cât
TRĂIRI TERESTRE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347250_a_348579]
-
noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Din seria poeziilor mele eminulesciene...(!) Tu, calină Carolina, În corole de camelii Caramelizezi lumina Din picturi de Botticelli, Ochii-ți negri ca măslina, Părul luciul caramelii, Talia cum e grisina, Sânii sferele mărgelii, Șolduri devastând retina, Buze-n roșul acuarelii Coapse suple ca felina, Mers ca scurgerea cernelii, Îți imprimi patina, mina Unei tragice ofelii Ce nu are decât vina Catifelei dulci a pielii, Otrăvita și divina Fierbere a fierbințelii Clocotind foliculina Dând s-o bea
CAROLINA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347245_a_348574]