4,965 matches
-
și de atâta gingășie, în același timp. Ajungând în dreptul sentinelei călare, cu tunică stacojie și coif galben, tras până sub sprâncene, mi-am amintit! Cuvintele vorbitorului se reașează în ordinea lor greoaie, fără nici o strălucire de stil, fără nici un efect retoric. Cuvinte searbăde, aproape sâcâitoare prin repetițiile sau stăruința lor. Din mers, încerc să le tălmăcesc în cea mai clară limbă română - și mi le rostesc și în șoaptă, mie însumi, să aud cum sună, cum vibrează ele aici, eu fiind
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
însă, eficientă, fără o apropiere prealabilă de Arcimboldo, unul dintre pictorii cei mai discutați și disputați de către curentele artistice nonconformiste. Literaturizat în exces, privit cu nonșalanță turistică sau analizat cu minuție de entomolog, asimilat unei viziuni magice sau unui hipertehnicism retoric, plasat în zona periferică a simplului alegorism sau în aceea mai înaltă a esotericului, Arcimboldo continuă să incite prin refuzul său de a se lăsa încadrat cu docilitate. Trăind în plină epocă manieristă, în care performanța intelectuală și tropismul ideii
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
șlaț care poate în adîncul sufletului lui se păstrează curățenia adevărului". Între timp, însă, cel în cauză "publică într-o revistă modernistă un manifest ditirambic intitulat Poezia agresivă sau despre poemul reportaj 13". După citarea mai multor pasaje, publicistul întreabă retoric: "d-le Paul Sterian, cum rămînem cu ortodoxia, cu acatistul făcut preacuvioasei Paraschiva cea nouă?" Răspunsul îl va da tot el: "Un singur lucru îți rămîne de făcut. [...] reneagă-ți calitatea de ortodox." În sensul acesta este și constatarea finală
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
nu știe nici ce e ortodoxie, nici futurism și mai ales în ce constă sudoarea de sînge a lui Hristos în Getsemani". Ceea interesează, însă, este "catilinada" adresată propriului său duh, precum și "apărarea". Aceasta este implicită într-una dintre întrebările retorice puse sieși: "Va fi fiind adevărat că în forma canonului pe care după strălucitul exemplu al lui Sandu Tudor, cel ce, după atîtea veacuri de uitare, a reînnoit cîntarea ce se recită în picioare, "acatistul", ai încercat exaltarea extatică, după cum
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
pianului. Erupțiile lui, întrerupte de colapsuri periodice, seamănă cu apariția și dispariția unor chipuri contorsionate de durere, ce se suprapun ori se substituie caleidoscopic, altora, hidoase, terifiante în elanul lor voluptos de a anihila și ultima pîlpâire de viață. Impresionantă retorica foarte tânărului pianist Roman Vlad în contrapunctarea acidă a transparențelor de giulgiu ale corzilor înregistrate pe bandă! Prevalența pioișeniei și compasiunii naște însă analogii între muzică și expresia reculeasă a Madonei din celebra Pieta a lui Michelangelo. Asocierea flautului cu
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
două cazuri flagrante de reacție disproporționată a lui Gabriel Liiceanu: față de Adrian Marino și față de Mona Musca. Nu sunt deloc convins că în peisajul foarte pestriț, specific anilor de tranziție, acestea erau persoanele care trebuiau să primească în față tumultul retoric al polemistului. În contextul politic foarte agitat și profund imoral al ultimului an, publicarea ediției a II-a a cărții lui Gabriel Liiceanu, Despre ură (prima ediție datează din 2006) are semnificația pe care a avut-o apariția Apel -ului
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
partidului. Acest individ, ridicolă încrucișare între un Agamiță Dandanache și-un contabil de la ORACA, iscă hohote de râs prin simpla rostire a câtorva cuvinte. Bombastic, aberant și calp, discursul lui Bolcaș amintește de răgetele parlamentare de secol nouăsprezece, când efectele retorice se rezumau la a-ți stigmatiza scurt inamicii și a proslăvi de-a-mboulea valorile eterne ale nației. Alternativa la Bolcaș a ajuns expiratul Funar, transformat într-un ajutor de băgător de seamă și obligat să mănânce și altceva decât unguri pe
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
blândul Livius Ciocârlie nu ezită să-l amenințe, într-un loc, cu... câteva greble peste nas! Firește că în comparație cu Nietzsche, Rozanov sau un deținut politic de la Gherla, suferințele cioraniene sunt fiorituri, dacă nu mofturi. Dacă vorbim însă despre (auto)construcție retorică, despre măști, despre imagine de sine conștient deplasată, nu e inutil și impropriu să descoperim, acum și aici, contrapunctul real? Dacă ne-am gândi, neîncetat, la suferința unui om torturat sau la foamea unui aurolac disperat, n-am mai putea
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
se folosesc teologii atunci cînd, vorbind de taină, caută să-i îmbrobodească pe ignoranți și pe naivi. Pe Langbein însă nu-l poate duce nimeni de nas. E uns cu toate alifiile sofistice și poate adulmeca dintr-o suflare vicleșugurile retorice de care fac uz teologii atunci cînd sunt siliți să-și apere obsesiile dogmatice. În consecință, neamțul știe să scape din capcana oricărui subterfugiu, depistînd cele mai fine subtilități ale cazuisticii popești. Criteriul investigației sale e exactitatea, iar unealta procedeului
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
sieși a verbelor și imaginilor. "Cînd zicem, bunăoară, că Ťprolixitateať este unul din excesele acestei tipologii stilistice, avem în vedere acea Ťdisperatăť dorință de epuizare a tuturor posibilităților expresive, de unde și multiplicarea la infinit a acelorași efecte pe planul ornamentului retoric. E, altfel zis, o Ťsupralicitare a detaliuluiť, care își are corespondența sa în Ťprolixitateať artei decorative". Aspect ce se poate raporta la binecunoscuta viziune a lui Jean Rousset care prezenta creația barocă precum o logodnă între vrăjitoarea metamorfozelor, Circe, și
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
sieși a verbelor și imaginilor. "Cînd zicem, bunăoară, că "prolixitatea" este unul din excesele acestei tipologii stilistice, avem în vedere acea "disperată" dorință de epuizare a tuturor posibilităților expresive, de unde și multiplicarea la infinit a acelorași efecte pe planul ornamentului retoric. E, altfel zis, o "supralicitare a detaliului", care își are corespondența sa în "prolixitatea" artei decorative". Aspect ce se poate raporta la binecunoscuta viziune a lui Jean Rousset care prezenta creația barocă precum o logodnă între vrăjitoarea metamorfozelor, Circe, și
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
sau se află într-o situație deplorabilă. Istoricul este de părere că această manieră de a gândi satira nu onorează un umorist. "Românul a devenit deci, fără ca responsabilii mediatici să se sesizeze, obiectul unor tachinării de prost gust, a barbariei retorice și a râsului dezgustător", scrie Colin Lemoine. Istoricul adaugă: "Românul a devenit noua oaie neagră, noul țap ispășitor în care se aruncă cu pietre". Totodată, autorul articolului consideră că umoriștii din această categorie sunt cei care călătoresc cel mai puțin
Presa din Franța despre români - cu o palmă lovește, cu cealaltă mângâie by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80394_a_81719]
-
ci indică citirea / recitarea silabică. Eminescu are, în finalul Satirei II (dar și în alte poeme, grafii din Convorbiri): teamă-mi e ca nu cum-va; Laudele lor de sigur m'ar măhně peste mĆsură forme analitice, dezlegate, indicând accente retorice (puternice). În De-or trece anii... pot fi, și acestea, forme anterioare, voite tot de poet, echivalente cu cele din Convorbiri. N-avem multe lucruri de spus în chip de concluzie. G. Călinescu notează, în ediția sa la Poeziile lui
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
Cronicar Întrebare retorică În revista ACOLADA nr. 12/ 2008, într-un text memorabil, intitulat Echilibrul conștiinței civice, Gheorghe Grigurcu amendează în mod justificat opiniile exprimate de Norman Manea în articolul Otravă cu efect de durată, apărut în România liberă din 28 noiembrie 2008
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
dogmatism cu antisemitismul. Ar mai fi dispus preopinentul nostru să aștearnă pe hârtie asemenea sofisme congruente cu Ťlogicať propoziției ce ne-a stupefiat? Nu cumva frivolitatea comentariului d-sale se produce într-o unică direcție, semnificând o stânjenitoare tendențiozitate?" Întrebare retorică, la care ar fi bine, totuși, ca Norman Manea să răspundă. Avem motive să credem, însă, că n-o va face. Lecția de demitizare În aceeași revistă, Acolada nr. 12/ 2008, remarcabilă prin ținuta ei intelectuală, Ana Blandiana povestește, cu
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
punând de la mine, îndepărtându-mă/ de text, profesorul ascultându-mă cu calm în hainele-i/ thomasmanniene, dându-mi nota 10 și sfătuindu-mă,/ cu o suprarealistă politețe, să mă țin de studiu, sunt/ dotat, am fantezie, vocabular, o anume poezie retorică (subl. mea), să mă construiesc intelectualicește, eram mândru, dar/ și pornit împotrivă-i, că mă abate de pe drumul meu,/ aruncându-mă între noi îndoieli și alte stânci." A aduce în discuție o sintagmă ca aceea subliniată mai sus după numai
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
literar, cu alte cuvinte scriptic, nu admite, în genere, garanția norocoasei fluențe verbale. Și totuși, confirmând o intuiție, Radu Cosașu publică, în 1978 o carte care, așa compozită cum e, instituie, în plină epocă a evazionismului sintactic, o anume poezie retorică. Culeasă din nou în recenta ediție de Opere - spre mirarea celor a căror acoperire de lectură alternează strict între gazetărie și proză - Povești pentru a-mi îmblânzi iubita se dovedește, fără exagerări, extraordinară. Dacă, lucru știut, în materie de mătuși
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
anvergura întregului și traseele atît de complexe ale gîndirii sale plastice.Cercetător al limbajului, însă fără gesticulații avangardiste, cu o pregnantă componentă afectivă în expresie, dar lipsit de orice sentimentalism, artist cu un puternic mesaj spiritual, în absența oricărui dezmăț retoric sau a vreunei iconografii denotativ-ecleziale, Florin Mitroi a lăsat totul pe seama posterității. A unei posterități pe care nimeni nu o poate încă evalua sub raportul generozității, dar care nu lasă nici un dubiu în ceea ce privește ingenuitatea. Posteritatea lui Mitroi continuă să aibă
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
o nostalgie: Ce au făcut cei doi din năframa guvernării, pe care cândva și-au jurat... Nu Știu cât de originală (nici nu pretind așa ceva) mi-i constatarea că, de bun timp încoace, își face loc în discursul public, printre altele, acaparatoare, retorica întrebare: "Care mai e soarta politică a României acum?" De la tarabagiul din piață, până la eminentul universitar, de la bineinformatul taximetrist, până la versatul politician, scriitori, medici, frizeri, preoți, vorbitori de unul singur prin tramvaie, polițai, liceeni fumând la "Cetatea" din Cișmigiu, stewardese
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
Vroiam să discutăm despre România și am ajuns tot la Marilena." Involuntar, m-am pomenit, fredonând "Băbălău, băiatul mamii... " Situația e și mai jenantă când, propunându-și să discute despre Marilena, dezbaterea se părăbușește, ca într-o vrajă, asupra aceleiași retorice întrebări despre soarta politică a României de azi. Ca și cum ea, soarta, ar fi atât de absconsă, încât nimeni n-o mai vede cu ochiul liber, fără instrucțiuni de lectură sau, eventual, lentile negre. Ca la eclipsa de... Istorie.
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
ploaia în căușul palmelor. Cu alte cuvinte, singurul domeniu din această lume unde se poate vorbi cu sens despre infinit este matematica. Pentru celelalte domenii - artistic, speculativ sau teologic - infinitul nu este decît un prilej de exersare a unei îndemînări retorice sau un pretext de exhibare a unor acrobații conceptuale. În cazul lor, infinitul sugerează ceva și nu desemnează nimic. Neîndoielnic, retorica pusă în joc poate fi de o solemnitate a cărei melodie să atingă treapta degustării estetice sau chiar pragul
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
par desprinse dintr-o producție suprarealistă. Că aceasta era chiar realitatea, și că nimic nu e tras în registrul satiric, pot depune mărturie cititorii care au apucat iepoca. În schimb, pentru adolescenții de astăzi întâmplările reproiectate vor părea un surplus retoric și fantezist. Dacă Adriana Babeți vede regimul trecut prin ochii încercănați și aplecați în jos ai femeii-cal, Anamaria Beligan analizează mai întâi și derulează epic mai apoi scenariile erotice în epoca "decrețeilor". Cu cât interdicțiile erau mai numeroase și constrângerile
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
lor. După care - teribil destin! - urmează cea de a doua detenție, din 1959 până în 1964. Însemnările de care dispunem după eliberarea sa reîncep în 1966. Arșavir Acterian apare aici cu precădere obsedat de senectute. În tinerețe, moartea era un subiect retoric, oarecum de rigoare, monden, se pălăvrăgea "despre moarte, depresiuni și de-ale vieții". Acum, moartea devine o realitate atroce, aproape cotidiană, care poate surveni în orice clipă. Prietenii și cunoscuții se tot săvârșesc, conștiința propriului sfârșit devine tot mai acută
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
un moment dat, au demontat șinele tramvaiului nostru, zis dorință. Ne suflă în ceafă, iar noi mai ezităm să punem cap la cap tot ce ne apasă pe suflet, pe umerii noștri, aclimatizați cu schimbările de macaz" (P 2005). Excesul retoric produce serioase devieri față de normalitatea discursului politic modern. În spațiul cultural românesc, asemenea exerciții stilistice confirmă prestigiul literaturii, nu și competența politică a oratorului. Se pare că oratoria politică românească, nu întru totul birocratizată, păstrează o mai veche aplecare spre
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
de o parte și privim totul/ cu îngăduință/ pînă cînd unul întreabă candid/ bre dar aceia nu sîntem noi?/ morala/ deșteaptă-te rămîne cea mai potrivită/ pentru un veșnic somn ușor" (deșteaptă-te rămîne). în aceeași direcție în răspăr cu retorica patriotardă, întîlnim și alte stihuri ce probează o continuitate a anomaliei, în circumstanțele înavuțirilor fără scrupul și ale demagogiei politicianismului: "patria-i o vacă mai mare/ numai bună pentru mașinile perfecționate de muls/ conectate la rețele electrice și mafiote/ poporul
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]