1,912 matches
-
trezesc în miez de noapte, Năpădit de îndepărtate amintiri, Re ascultând ale tale simple șoapte, Mirosul buchetului de trandafiri. Cât de departe sunt acum Neuitatele îmbrățișări fierbinți! Săruturile ultimului drum, Când trebuia să stăm cuminți. Aștept să ne reîntâlnim Să retrăim ce-a fost frumos, Unul spre altul să venim Chiar de ar trebui venit pe jos. Referință Bibliografică: Aduceri aminte / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 440, Anul II, 15 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai
ADUCERI AMINTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354804_a_356133]
-
cu limba. „Iartă-mă Doamne, e și post! Am altele, acum, în centrul atenției.” Atenției? În suflet, doar în suflet! În timp ce urc scările, gândul mă întoarce, în timp, cu aproape 20 de ani. Parcă a fost ieri! Ba nu, le retrăiesc chiar acum ... * O cunoscusem, la aniversarea unei foste colege de liceu. Erau verișoare. Fusese și Bianca invitată. Normal. Colega mea locuia într-un cămin de nefamiliști. Eram mai mulți, în seara aceea. Fete, băieți. Bianca stătea mai retrasă. Modest îmbrăcată
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
l-a părăsit niciodată, a simțit că îl macină un dor, dorul de a se întoarce spre începuturi. Neputând face acest lucru în sensul propriu, s-a născut dorința de a repovesti basmul, dar altfel, așa cum îl simte! Și-a retrăit propriul drum prin viață, tinerețea zbuciumată, visele - mai mult sau mai puțin împlinite -, oamenii și locurile. Timpul ne marchează. Adrian Erbiceanu, omul, a înțeles că orice monedă are două fețe. Și cu Timpul, neiertător cum este, nu te poți juca
DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/354952_a_356281]
-
Motivația autorului este în consens cu cea a basmului: Unde-i lege, nu-i tocmeală”. Lege a fost să greșească? Sau să suporte legea care domnește peste zisa ”Vale a Plângerii”? Feciorul de împărat simte că i se spulberă visele, retrăiește dureros sentimentul dorului de părinți, „dor care de piept îl apucă”, devenind „dorul de ducă”, numit metaforic prin „Nemurirea, visul - viselor deșerte”. Impresionează modalitatea prin care autorul sugerează trecerea timpului, „Vanitas vanitatum et omnia vanitas”. Nu numai împărații ci și
DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/354952_a_356281]
-
de kilometri distanță. Am cutezat să sper că acum, și poate și în viitorul mai îndepărtat, aceste scrieri să fie de folos cuiva; dar în prezent, știu sigur, în primul rând îmi sunt mie atât de utile... Pentru că prin ele retrăiesc o lume care este numai a mea”. Mă regăsesc în multe pasaje din cărțile-i scrise cu har și sinceritatea aceea debordantă a românului ce nu și-a uitat rădăcinile: Buni are Țigăneștiul, pe când eu, colo, peste Carpați, la poalele
ELENA BUICĂ: ÎNTOARCEREA LA OBÂRŞII – O DRAGOSTE CE DUREAZĂ DE-APROAPE OPT DECENII! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355282_a_356611]
-
și sunt foarte încântați de muzică specifică sărbătorilor de iarnă. Mii de români ce trăiesc că și marele artist, departe de țară în care s-au născut, ascultă în fiecare an în preajma sărbătorilor, colindele lui Hrusca și pentru câteva momente retrăiesc magia Crăciunurilor petrecute alături de oamenii dragi lor. Prin interpretarea să unică, Hrusca reușește de fiecare dată să emoționeze și să trasmita publicului o avalanșă de sentimente. Cantautorul maramureșean își va bucura publicul cu frumoasele sale colinde: Florile Dalbe, Trei Pastori
STEFAN HRUSCA NE COLINDA LIVE, PE 7 DECEMBRIE, LA SALA PALATULUI BUCURESTI de MIHAI MARIN în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356810_a_358139]
-
nu se sperie, pentru că nimeni nu o s-o mai vadă înafară de ea și de cei asemenea ei, și așa or să se recunoască unii pe alții într-un viitor nu prea îndepărtat ... După o vreme, în care ea a retrăit cu intensitate istoriile lumii și a înțeles că totul îi era dezvăluit cu un anumit scop, pe care încă nu-l înțelegea, a închis ochii și a simțit cum raza se retrage și căldura soarelui i-a mîngîiat obrajii și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
acuitate mîngîierea lui ca pe o provocare a sensibilității trupului ei însetat de nevoia de voluptate ... Împlinise douăzeci și cinci de ani, mai avusese cîțiva iubiți, ca orice fată normală, dar acuma, lîngă Adonisul ei, cum se gîndea ea la el, își retrăia parcă adolescența cea plină de fiori neînțeleși și tulburători, dar cu conștiința de sine a femeii împlinite. Pînă să-l cunoască pe el, ea nici nu realizase că trupul ei putea fi un instrument cu rezonanțe subtile. Sexul era un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
decât datele de stare civilă”, a constatat el privind hârtiile de pe masă. „M‑a atenționat să scriu despre amprente... Ce să scriu acolo, că doar ei știu foarte bine când și cum s‑a întâmplat! Nu‑mi face plăcere să retrăiesc acele zile. A fost cea mai tristă perioadă a vieții mele, dar iată că din nou se întâmplă acel ceva ne-lă-mu-rit și va trebui să mâzgălesc ceva aici”, a hotărât Gabriel destul de greu, aplecându‑se asupra hârtiilor. După fiecare frază
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
de trandafir și iasomie ... Licurișca îmi spunea povestea de iubire și de speranță și de trufie a unei tinere fete, ca și cum nu ar fi povestit despre ea însăși și se întreba melancolică dacă ar mai fi avut înțelepciunea să-și retrăiască viața încă o dată, dar acest lucru nu mai era posibil și nu regreta nimic, pentru că ar fi fost zadarnic să se lamenteze, dar, să-și detalieze povestea, avea, totuși, un sens aproape metaforic, în ideea că va scăpa de acele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
ca ea avusese atîtea speranțe prăbușite în hăul cel fără de fund al deziluziilor, și ea mă privea, parcă fără să mă vadă, și cuvintele mele treceau pe lîngă ea ca niște libelule cu elitrele strălucitoare. Și îmi spunea că își retrăia continuu toate viețile posibile și imposibile, dar că nu înțelegea de ce era nevoie să-și repete păcatele și greșelile și speranțele și visurile, buzele ei ar fi trebuit să fie pecetluite cu sigiliul uitării, nu al tăcerii, uneori avea tendința
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
altă întorsătură, iar direcția în care viața lui urma să se îndrepte a suferit modificări majore. Paris scria pe fruntea lui Mitică! Deși trecuseră decenii de când se petrecuseră aceste momente din viața lui, povestindu-mi despre ele, nea Mitică le retrăia cu aceeași intensitate: Bă, Mitică, ce căutăm noi la șerpăriile alea din Australia, mai ales că tu-i ai pe Bunești, ești un băiat muncitor și descurcăreț; mai bine spălăm vase la Paris decât să omorâm iepuri în Australia!, îi
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
versuri. Când s-a cântat melodia Plânge-mă maică cu dor, n-a existat niciun român dintre cei care erau acolo, să nu plângă. Ascultându-l pe nea Mitică nu puteai să rămâi insensibil și să nu dai timpul înapoi, retrăind momentele inocenței, când mama, eterna mamă, te ținea la piept, te mângâia și te-nvăța de bine, te pregătea ca într-o zi să poți să te numești atât de simplu, OM! Dar pentru el imaginea mamei se stinsese... avea
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
de kilometri distanță. Am cutezat să sper că acum, și poate și în viitorul mai îndepărtat, aceste scrieri să fie de folos cuiva; dar în prezent, știu sigur, în primul rând îmi sunt mie atât de utile... Pentru că prin ele retrăiesc o lume care este numai a mea. Sunt scrieri cu un transfer de suflet spre casa în care m-am născut și poartă în ele miros de pământ reavăn în prag de primăvară, de pereți văruiți proaspăt, miros de grâu
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
Mă furișam de mine însumi și o luam la goană printre iluzii ca printr-o scăldătoare binecuvântată de îngeri albaștri", ne spune autorul. Dar în același timp, realitatea țipa din orice colț al paginilor romanului său. În acest timp autorul retrăiește crâmpeie de viață în diferite registre emoționale, într-o succesiune determinată de jocul memoriei. Nu este starea de halucinație, ci aceea de reluare a unor fragmente de viață trăite intens, fragmente răscolitoare, păstrate în toată complexitatea trăirilor în care sentimentele
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
se încheagă pe un suport autobiografic, așa cum mărturisește însuși Marin Trașcă, devenind "romanul vieții" lui. Sunt frânturi de viață alăturate în chip neașteptat. "Auzisem și eu de la alții sau văzusem într-un film, că atunci când îți trăiești ultimele clipe, îți retrăiești filmul vieții". Trecerea de la un fragment la altul se face printr-o alunecare firească. "Închisei ochii să nu mai văd șirul de vagoane ce se rotea în jurul meu. Se pare că sărisem din cerc și mă trezii azvârlit în urmă
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
o saga a sfârșitului de veacului românesc al XX-lea , cu prelungirile sale în mileniul trei, „Geamănul din oglindă” merită citit, pentru a nu uita și pentru a nu repeta greșeli dureroase, fiindcă „cine își uită istoria merită să o retrăiască” și pentru că este, cum spuneam, un roman interesant. MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: În loc de prefață la romanul GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 329, Anul I, 25 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al
ÎN LOC DE PREFAŢĂ LA ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355147_a_356476]
-
nu sunt plăcute Divinității. Oamenii au crezut că au ajuns la altruismul suprem iubindu-se între ei, dar a trebuit ca cineva să le deschidă ochii și să-i învețe, că întreaga realitate a lumii trebuie iubită, îmbrățișată, făcută să retrăiască prin conștiința noastră. „La un astfel de altruism nu se ajunge decât prin etape”, ne spune filozoful Giovanni Gentile. Toleranța nu ne va duce spre o societate mai bună, ea poate duce spre anarhie, susțin unii, și va implica statul
DESPRE TOLERANTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355233_a_356562]
-
nimeni, am strigat, nu din egoism, ci din disperare: „Cui mă lași?” Și din ochiul tău drept s-au prelins lacrimi. Rămânerea mea pe pământ, era în acea clipă tot atât de incertă ca și vindecarea ta. Stăteam la căpătâiul tău și retrăiam realizările, zbuciumul, clipele dragostei noastre și-mi dădeam pentru prima oară seama că viața ne-a fost atât de scurtă, totul a fost atât de puțin, cu un sfârșit pe care nu l-aș fi putut bănui niciodată. Poate viața
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
satului. Chiar dacă sunt la mii de kilometri depărtare, Luciana Stănilă și nea Mitică Sinu țin legătura. Nicole și Mitică Sinu au primit-o cu drag în Arizona, când a avut ocazia să viziteze împreună cu ei orașul și împrejurimile, și au retrăit pentru câteva zile amintirile împletite în fire de dor, despre Sebeșul de Sus și despre consătenii lor. După ce am vorbit cu doamna profesor Stănilă minute multe la telefon, într-o atmosferă destinsă, deschisă și deosebit de plăcută, aflând atâtea despre viața
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]
-
bunica / are imaș până la poartă // fără PC”. Alte finaluri remarcabile: „cuvintele au loc în loja principală” (strig fără cuvinte); „jumătate de glob / se droghează cu stele” (etnobotanicele anulate fără ordonanță de guvern); „acopăr timpul cu inima” (indiciile din nisip atacă); „retrăiesc reîntâlnirea / în gânduri / cu ferestre deschise” (aștern întoarcerea pe drumuri fără nume); „simt destinul ploii / din inima crinului alb // adorm cu puritatea sub cap / rugând grâul să-ncolțească” (dialogul cu Luna a fost un succes), ș.a. O astfel de iscusință
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
la care colaborează. Are o operă literară bogată. În textele pe care le publică în această antologie, cum ar fi „Mi-e dor de primăvara românească”, sau „Privind viața la 80 de ani”, se întoarce în timp și în țară, retrăind frumusețea copilăriei, evocând aspecte din viața sa cu iz de pământ românesc, și de sclipiri de câmp de rouă fotografiat în momentul în care răsare soarele ... Miroase a iarbă cosită de curând și a pământ stropit de ploaie, a ghiocei
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
calea timpului nu se poate pune nimeni, nici măcar un castel, si asemeni poveștilor cu zâne bune și ursitoare nemiloase, dintr-o minune, castelul s-a transformat într-o paragina. Încă își păstrează farmecul și câteodată, primește vizitatori, turiști curioși să retrăiască o pagină de istorie, localnici nostalgici căutând amintiri de altă dată sau câte o mireasă frumoasă dornică să imortalizeze frumusețea acestei zile într-un decor aparte. Situat la 50 de km de Timișoara în jud. Timiș, Castelul Banloc trăiește încă
A FOST ODATA UN CASTEL de MARA CIRCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346222_a_347551]
-
Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Cele zece porunci sunt sfinte, dar cine spune că le respectă, minte! • Vrem să bem paharul fericirii până dincolo de fund. • Generația de azi ține să retrăiască clipele de mulțumire sufletească pe care strămoșii le-au puerdut. • Lumea e o minge de foc care se rostogolește nu pentru a incendia ci pentru a ne trezi la viața trepidantă la care avem dreptul legitim. • Resemnarea nu mai are
GÂNDURI REBELE (42) – AFORISME (15) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368849_a_370178]
-
găsești decât o tăcere. O tăcere muribundă, ucigătoare, Pentru că moartea calcă și desface, Iubirea din mine, ce nu-mi dă pace, Vreau să dărâm barierele tăcerii, Să te îmbrățișez fără cădere, Să respir și să mă îmbăt, cu tine iubire, Retrăind fără vanitate, iubirea ce ne desparte. DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de- a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]