6,394 matches
-
reflecției, este trimis, cu o judecată severă, în rândurile... publiciștilor. Înainte de a fi un remarcabil publicist, Mircea Mihăieș era un foarte promițător eseist și critic literar. De veghe în oglindă, volumul său de debut, din 1989, reeditat într-o versiune revăzută după mai bine de cincisprezece ani, arată că poate exista, totuși, o compatibilitate între cele două tipuri de scriitură. Fără a se confunda, ele pot fi, în acest caz, apropiate. Departe de a reprezenta o dezertare, o abandonare a profesiunii
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
legate indestructibil de ideea de vară: "Ghepardul" lui Lampedusa și "Grădinile Finzi-Contini", al lui Giorgio Bassani (deși am greutăți cu italiana, o minunată prietenă mi-a făcut cadou un exemplar în limba originală!) După care voi simți, desigur, nevoia să revăd și filmele inspirate de aceste cărți ("Ghepardul", de Luchino Visconti, mi se pare și acum una din primele zece capodopere ale cinematografiei, iar "Grădinile Finzi-Contini", în regia lui Vittorio De Sica, mă copleștete de fiecare dată cu o primejdioasă melancolie
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
capodopera lui Gilliam, Brazil (1985), se apropie cel mai mult de lumea lui Kafka, așa cum scriitorul și-a imaginat-o pentru noi înainte ca ea să înceapă cu adevărat în secolul XX în aplauzele grăbite ale spectatorilor inconștienți. L-am revăzut de mai multe ori cu același sentiment straniu de familiaritate, de déja-vu. Deși distopic, filmul îmi evoca o lume cunoscută, nu prin decorurile surrealiste sau intrigă, ci prin atmosferă, printr-un fel de parfum sau de cenușiu degradat, nebulos, dacă
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
și-n vremea din urmă numai încuiat îl țineau, încât abia a reușit să fugă, cu puțin înainte de a fi prea târziu, spărgând geamul și strâmbând drugii ferestrei cu bruma de vlagă ce-i mai rămăsese." (pp. 166-167). Când îl revedem, după vreo șapte ani, pe Bajnorică, acesta e o ruină. Cel Rău a intrat în el și l-a supt de aproape toată substanța, făcând dintr-un personaj atât de viu, imprevizibil, cuceritor, o căzătură alcoolică și mitomană: "El e
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
-mi recuperez manuscrisul. Mai întâi am vomitat, apoi m-am dus să lucrez sub motor. În timp ce smulgeam șuruburile înțepenite, vedeam cele cinci "tomuri" aruncate pe un drum desfundat, cu foile semănate prin praf, printre cotoare de varză și alte mizerii. Revedeam prima pagină, paragrafele, literele bătute mai slab, cu degetele amorțite de frig, revedeam Tabrizul, umbra plopilor pe pământul înghețat, silueta rebegită a hoților cu șepci trase pe ochi care intrau în birtul armenesc să-și bea gologanii. Toată iarna aceea
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
sub motor. În timp ce smulgeam șuruburile înțepenite, vedeam cele cinci "tomuri" aruncate pe un drum desfundat, cu foile semănate prin praf, printre cotoare de varză și alte mizerii. Revedeam prima pagină, paragrafele, literele bătute mai slab, cu degetele amorțite de frig, revedeam Tabrizul, umbra plopilor pe pământul înghețat, silueta rebegită a hoților cu șepci trase pe ochi care intrau în birtul armenesc să-și bea gologanii. Toată iarna aceea densă, întunecată, irecuperabilă, consemnată la lumina lămpii cu petrol sau pe mesele din
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Bar era tot numai suspine de plăcere, bărbi îngrijite, turbane noi și picioare răcorite. Dacă nu ar fi fost mirosul, aș fi putut să uit ziua aceea. Însă cu tot săpunul, dușul, cămașa curată, puțeam a gunoi. La fiecare respirație, revedeam câmpul fumegător și negru eliberând în valuri ultimele molecule de substanță volatilă ca să atingă în sfârșit inerția fundamentală și repausul; o materie ajunsă la capătul chinurilor, al reîncarnărilor sale, din care un veac de ploi și de soare n-ar
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
recomandabil pentru romanul "serios". Cu dilemele lui: Acuma sînt animale sau oameni? Oameni sau fiare? Curiozitatea noastră e legitimă, ca autor, sîntem în legitimă apărare să știm, cum se numește asta? să știm starea... fizică a personajelor noastre, pentru a revedea modul în care ne vor ataca și cum să ne apărăm." Roman simpatic-teoretic, cu femei-vulpi roșcate... Din relația (prohibită de toate poveștile, dar ce-are a face...) a Ursului cu Vulpea, rămîn un vis și un copil. Visul are, în
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
care puteau fi folosite drept cărți poștale, publica, în '70, la Cartea Românească, Margareta Sterian. Începutul lui e-n lumea nouă, la New York. Descrierile sînt romantice, cu om mic și cu natură mare, zeiască, chiar dacă a ieșit din mîna lui: "Revăd miraculoasele poduri suspendate, suplu păienjeniș metalic, mărturie a voinței de descătușare a omului care, realizînd asemenea opere, evadează din marile și micile contrarietăți ce-l oprimă și, ajutat de vreun geniu supranatural al materiei, creează cutezătoare frumusețe." Un oraș de
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
parfumate culori și parfumate crengi de mimoză." O frumusețe dată cu generozitatea unicei dăți, fiindcă regretul, cu care a pornit la drum, n-o părăsește pe pictorița-diaristă: "îl părăsești ca să nu te mai întorci poate niciodată... Doamne, îngăduie, totuși, să revăd Saint-Paul-de-Vence și Golfe Juan și Villefranche și Antibes, Antibes cu muzeul Grimaldi care își îndreaptă statura și își întinde brațele spre marea-fără-de-sfîrșit și ale cărui ziduri adăpostesc uluitoarele ceramici și picturi ale magului genial, Picasso...". Un adio încrezător în vremelnicia
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
urmeze calea exilului. După o scurtă perioadă de azil în Germania, în 1987, se stabilește în Statele Unite ale Americii, devenind mai târziu profesor la Bard College din New York. În 1995 apare varianta americană a romanului, într-o ediție restaurată și revăzută de autor, fără a fi reușit să recupereze dactilograma originară, care s-a pierdut. În 1996, apare ediția românească, la Editura Fundației Culturale Române, echivalând versiunea transformată în exil. O notă asupra ediției lămurește sensul transformărilor, inițiat în 1993: "Prelungitul
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
îl vezi vorbind cu șefii lui, vezi toate aceste chipuri ale tatălui tău și înțelegi că freamătul te duce în această direcție, (...) te uiți la unchiul tău care învârte volanul urmând camioneta cu sicriul în care zace tatăl tău și revezi scena ce integrează această imagine a tatălui în care se integrează tot zbuciumul tău: ești lângă tatăl tău, pe pat, într-o dimineață de vară, sunteți acoperiți cu un cearșaf alb, presărat cu scrum de țigară și citiți amândoi, fiecare
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
matrice spirituală, ceea ce cred că reușește pe cu totul alt palier și Andrei Dăscălescu cu filmul său. O altă carte remarcabilă în care se poate reflecta documentarul este cea a lui Ernest Bernea, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român. Revăzut într-un astfel de context putem realiza și valoarea documentară a filmului, însă ceea ce este numaidecât minunat cu acest film, care nu intenționează să fie un film etnologic, stă în capacitatea regizorului de a evoca o întreagă lume, o lume
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
să ghicească după mers și înfățișare de ce boli suferă. Avea ochi verzi, pătrunzători, cu care îl fixase pe judecător, în primele zile după ce se întorsese acasă. La cei 40 de ani ai lui, judecătorul nu mai știa cum să-i revadă privirea și să se apropie de ea fără să pară caraghios. Automobilul i s-a părut un blindaj convenabil în încercarea de a o cuceri, fără să aibă aerul că îi face curte. Holteiul convins din el nu-l lăsa
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
cu prestanța necesară de Antonel Oprescu, nu are nici măcar o tresărire la vederea fiicei mult iubite care în mod neașteptat i s-a întors acasă, dar nici Albă ca Zăpada nu dă vreun semn că s-ar bucura să își revadă tatăl, ci își începe cu aplomb partitura de dans. Doar graba ar putea explica, plauzibil, aceste scăpări de regie, altfel de neînțeles la un dansator și un coregraf cu o carieră de amploarea celei a lui Francisc Valkay. Poate că
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
graba ar putea explica, plauzibil, aceste scăpări de regie, altfel de neînțeles la un dansator și un coregraf cu o carieră de amploarea celei a lui Francisc Valkay. Poate că puțin răgaz acordat creatorului l-ar putea îndemna să își revadă spectacolul, care, cu unele retușuri, ar putea deveni un căutat spectacol pentru copii.
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
ministru de Externe, n-a suflat un cuvînt.) Corneliu Vadim Tudor, inimitabilul, declară că referendumul a fost furat cu ajutorul americanilor, fiindcă altfel nu-și explică de ce susținători și membri ai PRM au votat pentru Băsescu (pentru asta ar trebui să revadă înregistrările cu Daniela Buruiană, care l-a acuzat de mafiotism pe suspendat la diverse posturi t.v., la ore de vîrf. Și n-ar strica dacă CVTudor și-ar revedea propriile sale declarații, în care dădea de pămînt cu președintele
Umorul involuntar al lui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9642_a_10967]
-
PRM au votat pentru Băsescu (pentru asta ar trebui să revadă înregistrările cu Daniela Buruiană, care l-a acuzat de mafiotism pe suspendat la diverse posturi t.v., la ore de vîrf. Și n-ar strica dacă CVTudor și-ar revedea propriile sale declarații, în care dădea de pămînt cu președintele României.). Liderii UDMR s-au trezit la rîndul lor, înainte de referendum, că își sfătuiesc votanții să nu meargă pe mîna lui Băsescu, fiindcă acesta ar fi călcat Constituția. Dar cine
Umorul involuntar al lui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9642_a_10967]
-
duioșia inerentă a viorilor, violei și violoncelului. Rămâne de sperat că acest ciclu compozițional, numit de Popp "suită de jazz-pamflete", va fi întregit pe viitor. Dintre marii violoniști pe care i-a dat Franța jazzului, avurăm șansa de a-l revedea pe Didier Lockwood. Dacă în urmă cu două decenii, la prima sa apariție sibiană, interpretul lăsa pe alocuri impresia unei virtuozități factice, aproape narcisiste, acum constatăm că el a parcurs un real proces de maturație, în litera și spiritul jazzului
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
altul, de la un miting la altul, am înțeles ceva din plictisul marilor carnasiere care își fac rondul în fața zăbrelelor cuștii și de ce românul în mod special este un animal politic, nu și politicos. Tot într-una din aceste zile am revăzut un film vechi și Ťscandalosť la vremea lui, ca și acum, un film-parabolă care explorează limitele noastre, în contextul în care o minoritate, deține puterea absolută și o exercită discreționar: ultimul film al lui Pier Paolo Pasolini, - asasinat la Ostia
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
lui Sade. Experimentul celor patru a fost realizat de ambele totalitarisme care au cuprins Europa, de cel nazist și de cel comunist. Primul este mereu luat în discuție, iar regizorul a orientat parabola totalitară a societății sadiene spre nazism. Filmul revăzut în lumina care vine de la Răsărit, a experienței totalitare comuniste relevă același profil sadomasochist de teroare dus la apogeu în Experimentul Pitești, unde ex-studentul }urcanu, cu concursul vinovat și interesat al forurilor superioare, a inaugurat un program de Ťreeducareť demn
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
Vatamaniuc o continuă cu discursurile parlamentare. Aș zice că adevărata problemă a unei ediții critice Maiorescu abia de aici încolo începe. Ar fi de restituit trei sectoare mari ale operei maioresciene: filosofia, însemnările zilnice și corespondența. Pentru filozofie sunt de revăzut textele restituite de Grigore Traian Pop și Alexandru Surdu în Prelegeri de filosofie, Ed. Scrisul românesc, 1980, și textele restituite de Simion Ghiță în Titu Maiorescu, Scrieri de tinerețe (1858-1862), Ed. Dacia, 1981. Pentru însemnările zilnice sunt de revizuit și
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
de nuanță ideologică datorate exigențelor cenzurii. Care dintre cele patru ediții are drept de text de bază? Ediția de Opere G. Călinescu, vol. 11, Editura pentru literatură, 1969, a consacrat ca text definitiv cel din 1964, pentru că era ultima ediție revăzută de autor. După 1990 s-a procedat cât se poate de derutant. Prima tentație era de a prelua ediția a patra, în virtutea principiului enunțat la început (ultima ediție supravegheată de autor), dar la o cercetare atentă se dovedește nerecomandabilă, fiind
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
prost. - Vă veți trezi în plină noapte cu un gol în stomac. - Din cauza mea nu vă e foame? Dacă mi-ar fi răspuns afirmativ, aș fi însoțit-o până în fața blocului și aș fi plecat. Aș fi încercat să o revăd peste o lună sau două, sau aș fi sunat-o într-o seară, doar pentru plăcerea de a o auzi spunând "alo", apoi aș fi închis fără să spun nici un cuvânt. Dar se putea să o uit și, câțiva ani
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
Înghețat, Își aprinse o țigară, respiră aerul rece și-și lăsă gândurile să zboare o vreme până când frigul Îl alungă În compartiment unde constată că cei doi, răpuși de munca de peste zi adormiseră. Ar fi vrut să citească, să mai revadă documentele și argumentația pentru cei de la București dar lumină nu era, singurul bec din plafon era unul ca de lanternă. În tren era rece, așa că-și trase haina peste față, În speranța că va adormi. Realiză Încă odată că are
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]