2,299 matches
-
gândi al fiecărei persoane este unic, și modul de a vorbi este unic. Această unicitate a limbajului legată de fiecare persoană în parte poate fi înglobată sub denumirea de stil verbal. De altfel, stilul este un indicator (acționând ca un revelator ori, dimpotrivă, ca un frenator) al persoanei în integralitatea sa. Să luăm exemplul unui examen oral. Aici, un student timid tinde să fie perceput de profesorul-examinator ca fiind mai puțin pregătit. Dimpotrivă, un student care se exprimă foarte bine poate
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
13.1.2.4. Tehnica bisocieriitc 13.1.2.4. Tehnica bisocierii" Elaborată de Arthur Koestler (apud Bouillerce, Carré, 2002), tehnica bisocierii constă în apropierea a două situații pentru a provoca iluminarea (în literatura de specialitate regăsim o exprimare metaforică revelatoare: bisocierea este similară cu lovirea a două bucăți de silex una de alta pentru a produce scânteia). 13.1.2.5. Ingineria valoriitc "13.1.2.5. Ingineria valorii" Ingineria valorii este o tehnică ce sprijină cursanții în acțiunea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
apropiem de El în însăși ființă Lui. Căci dacă energiile Lui coboară până la noi, ființa Sa rămâne inaccesibila”{\cîte 15}. Este aici o distincție, însă nu o separare, între ουσια (ființă) divină transcendență și inaccesibila și ενεργια (energiile sau lucrările) revelatoare accesibile. Într-una din scrisorile sale, Sfanțul Vasile afirmă că „cel care se laudă că ar cunoaște toate să ne explice mai întâi firea furnicii și abia după aceea să discute despre natura puterii dumnezeiești, care depășește orice înțelegere. Dar
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
așadar, numai "printr-o intuiție esențială a întregului", lămurită prin "momente sufletești" revelante pentru sinteza unei personalități, întotdeauna împletită din fire contradictorii. Aceasta ar explica probabil și faptul că jurnalul lui Camil Petrescu reține nu înregistrarea cronologică strictă, ci momente revelatoare ale personalității. Cu alte cuvinte, el nu e un notar conștiincios al propriei biografii, ci se întoarce la jurnal numai în fazele de criză."17 Pentru autor, jurnalul devine o formă de remisiune a propriilor stări nevrotice. Și nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
oglinzi mari de cristal."356 Oglinda este un supliment ornamental, dar, în principal, permite personajului, care se reflectă în ea, să privească într-adevăr realitatea oglinda este "ambasadorul privitorului"357, dar și "interlocutorul"358 lui. Se instituie un raport original, revelator, între "interiorul" narațiunii și "marginea" conturată de notele de subsol, comentariile celorlalte personaje despre doamna T., propria părere a acestui personaj feminin despre aspectul fizic 359, temerea comunicată repetat despre impresia ei că îi este indiferentă lui Fred etc. percepția
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
li se recomanda. Uneori lucrurile luau proporții dramatice, însă drama friza comicul, dacă nu nebunia, când pacienții respectivi refuzau sa mănânce produse obținute cu mari sacrificii de cei apropiați lor2. Momentele de acest tip, imposibil de evitat, au un caracter revelator al potențialului destabilizant pentru echilibrul personal și familial al dificultăților de aprovizionare cu alimente. și aceasta chiar dacă, așa cum s-a spus imediat după ’89, nimeni n-a murit de foame în România în perioada anilor ’803. O altă dificultate a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un tribunal de denazificare, nu a putut da niciodată concerte peste ocean, în timp ce fiecare apariție a lui Ilya Ehrenburg sau a lui Evgheni Evtușenko, ambii panegiriști obraznici ai comunismului, suscită venerația” (Brzezinski, 1998, p. 358). Alt exemplu, în mod deosebit revelator: „Pe 21 ianuarie 1998, Duma «democratică» a Rusiei a ținut un moment de reculegere în memoria fondatorului Gulagului, în timp ce la oarecare distanță, în inima Moscovei istorice, cadavrul primului mare asasin al secolului, obiect al unei tandre refrigerări, se odihnește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Rezultatul acestui comportament de articulare? Însușirea discursului la care au fost expuși (în întregime sau a unor fragmente, precum cel naționalist), încercarea justificării unor cedări, afișarea onestității într-o lume pervertită. Tematica vieții cotidiene Lectura tematică a dialogurilor este tot atât de revelatoare. Majoritatea celor intervievați au insistat pe câteva aspecte dominante: coada, cu stresul și umilințele ce le implică, viața profesională, relațiile cu regimul. Nu vom întreprinde, pentru textul de față, o analiză sectorială, ci vom încerca să ne articulăm modului în
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care este aceasta? Ce etape intenționați să parcurgeți pentru a crea o nouă activitate sau pentru a vă găsi noul loc de muncă? Nu uitați că această nouă etapă din viața dvs. trebuie să fie amuzantă, interesantă, plină de satisfacții, revelatoare și antrenantă. Într-un articol din 2000, Lydia Bronte, cadru superior la Centrul Brookdale privind îmbătrânirea de la colegiul Hunter, spunea: „Unele persoane își găsesc cariera care li se potrivește cel mai bine după ce împlinesc 50 de ani, iar unele chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
de contradicțiile fatale care structurează obiectiv sinele lui Cioran, ci de receptarea acestui sine. În fond, s-ar putea demonstra că orice rigoare formală, chiar și aceea care ține de rafinamente stilistice, nu face decât să se transforme într-un revelator al ființei. Cu cât mai multe constrângeri și cu cât mai mult rafinament, cu atât mai multă ființă. Nu are importanță că ființa pare, pentru ceilalți, să se dilueze și să se evapore; nuanțele imperceptibile se ascund și se arată
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
din popor bun să instruiască poporul, zăcea clasicul cel mai apropiat de propriul său clasicism”. În ultima parte a vieții sale, sfârșită prematur la cutremurul din 1977, B. a abordat probleme de teorie literară. Un studiu consacrat lui Sainte-Beuve (Ambiguitatea revelatoare a parfumului) e publicat ca prefață la un volum tradus din Sainte-Beuve, Portrete literare (1967). Participă la volumul colectiv Analiză și interpretare (1972), consacrat noilor metode din critica literară, semnând un capitol despre Lingvistica structurală și critica literară, unde, după ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285870_a_287199]
-
creat o relativă comunitate în planul experiențelor, conducând la unele apropieri în sfera realităților sociale și morale, care au marcat profilurile etnopsihologice, fără a le uniformiza însă. Din acest punct de vedere, tocmai situația aparte a românilor implică un paradox revelator de diferență esențială, definitorie: nesituarea în Balcani, formula aparte a regimului otomano-fanariot, cu consecințele lui, apartenența la latinitate și orientarea modernă, spre Occident, i-au pus într-un raport singular cu balcanitatea - ca dat istoric și, nu mai puțin, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
memorialistică fără o bogată serie de portrete și fără imaginea societății și epocii. Memoriile lui Casanova, bunăoară, interesează mai puțin prin relatarea performanțelor galante (de altminteri foarte trase de păr, dar de multe ori, când nu sunt numai curată lăudăroșenie, revelatorii pentru caracterul picaresc și libertin al ambianței) decât prin tabloul așa de variat și de pregnant ai Europei de atunci. Latura personală a memoriilor, chiar când autorul, cum e cazul de obicei, își exagerează importanța sau se plasează într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Pléiade, p. 476). În genere se face prea mult caz (sau mai exact nu prea mult, dar într-un sens fals) de vis, invocându-l tot împotriva realității „crude” sau „vulgare”, dar visul e o experiență, deci o realitate umană revelatoare, de multe ori foarte crudă și divulgând nu rareori sordide latențe. Visăria extatică propusă ca antidot al realității nu e altceva, să am iertare, decât o stupidă impostură. Tot așa de stupidă ca și alta înrudită, anume poetizarea sau, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
stupidă ca și alta înrudită, anume poetizarea sau, cu o expresie fără noimă, care se încetățenește: „poematizarea”. Nici un poet adevărat nu poetizează. Nici un scriitor adevărat nu știe ce e asta „poematic”. Poezia și arta nu sunt “înaripate” tocmai fiindcă sunt revelatoare de adevăr uman. A fi terre-à-terre și „pedestru” e desigur, în genere, ceva meschin și mediocru. Dar marile, fascinantele, exaltantele revelații se obțin totuși la nivelul terestru și din perspectiva „pietonului”. Totul e să vezi, iar dacă vezi bine poți
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
impunător pe mari suprafețe, pretinde spiritul geometric, care e unul de construcție. Dar spiritului geometric îi este absolut indispensabil simțul nuanțelor. Ungheanu îl stăpânește perfect, dar fără a face inventarul tuturor nuanțelor, merge direct la cele esențiale, la cele mai revelatorii, pe care le formulează ritos, definitiv, deducând apoi lapidar și fără circumlocuțiuni tot ce decurge din datele constatate. Nu se pronunță însă decât în deplină cunoaștere a „dosarului” sau, cum spune, „cu toate piesele pe masă” și cu criteriile, reperele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de proporțiile Război și pace...” (p. 84). Așadar, indiferent de opinia noastră (sau chiar a lui G. Călinescu) despre acele Amintiri, faptul că ele au însemnat pentru concepția despre roman și „autenticitate” a lui Camil Petrescu, un fenomen atât de revelator, ar trebui să incite într-atâta curiozitatea unui critic care se ocupă de acest subiect, încât să-l facă să pună mâna pe acea carte și chiar s-o citească. Mai am o nedumerire, de ou totul altă natură. N.
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o apropiere a instituției educative de viață, de practica socială, au rămas în stadiul de programe teoretice. Nu putem ignora însă unele realizări remarcabile în domeniul educației adulților (cum vom avea prilejul să demonstrăm în capitolele următoare) și nici experimentele revelatoare de apropiere a școlii de modelul vieții sociale. Au existat numeroase școli organizate pe principiul „comunităților de muncă”, teoria a dat adesea roade practice. Dar educația socială nu a putut deveni o acțiune sistematică, organizată de stat, după un program
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Aceasta numai în afara cazului în care contextul deformat nu presează perfid „masele largi” pentru a deprinde anumite scheme cognitive și atitudinale, livrate de aparatul propagandistic al puterii (Neculau, 2002). Încheiem acest scurt excurs printre lucrările românești cu prezentarea unei atitudini revelatoare pentru o întreagă categorie de educatori și oameni de știință care și-au identificat rostul social și profesional în acțiuni de educație socială. Octavian Neamțu, colaborator al lui D. Gusti în opera sa de educație națională, încercând să se adapteze
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
același timp o condamnă la izolarea În abstracțiune, la pierderea contactului cu viul existenței. În mod invers simetric poate fi văzută și imaginația: incapabilă să sintetizeze viziuni teoretice piramidale, ea are spontaneitatea și forța de a crea viziuni inedite, neașteptate, revelatorii, dacă nu neapărat prin „materialul” (imagini) folosit, atunci prin modul (alogic) de Îmbinare a acestuia, de a da așadar expresie unor conținuturi interioare sau transcendente necunoscute și poate mai adevărate. Tocmai pentru a se pune accentul pe funcția investigatoare și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
atenției liber-flotante nu doar În cabinetul de psihanaliză, ci și În conferințele, În studiile și În cărțile sale. Aș da ca exemplu modul În care Își gândea conferințele. Cunoscuții săi spun că ținea niște conferințe extraordinare, În care spunea lucruri revelatoare, ce dădeau ascultătorilor o senzație de inovație, de mare profunzime, de penetranță a gândirii. O anecdotă biografică spune că, Înainte de a intra la o asemenea conferință, cineva Îl Întreabă „Spuneți-ne, maestre, despre ce ne veți vorbi astăzi?”. Răspunsul său
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
avem și apropiere la harul acesta În care stăm. Experiența estetică este, paginile acestea o știu și o repetă, identitară. Se ascunde În ea drumul nostru ontologic, descoperirea minunată, În toate lumile posibile În care trăim, a accesului brusc și revelator dincolo de toate legile În care ne aflăm. Se trăiește În lege și majoritatea temporalităților În care Înțelegem sunt stabilite după desfășurarea unei legi. Dar În ființa autentică, În acea a treia temporalitate a eului care, prin poezie, prin artă, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a operei de artă, sau orice semn, orice cuvânt e capabil să trimită la timpul splendorii? Horea Poenar: Cartea mea pornește de la un moment pe care În ultimii ani l-am Înțeles tot mai deplin prin lecturi (unele absurd-chinuitoare, altele revelatorii), și anume eșecul filosofiei, mai ales În fenomenologia franceză din ultimele decenii, ca să nu mai vorbesc despre cel poststructuralist, de la Foucault și Derrida Încoace. Și În același timp, dintr-o observație la care n-am putut renunța În toată perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a produs opera, două instanțe: omul cu stare civilă, cu o familie, cu sănătatea lui etc. și scriitorul care există în sânul instituției literare: el are aici o anumită carieră, reclamându-se dintr-o anumită poziționare estetică. Fenomenul pseudonimiei este revelator pentru diferența dintre "om" și "scriitor": a semna cu un pseudonim înseamnă a construi alături de "eul" biografic identitatea unui subiect care nu există decât în și prin instituția literară. Într-un caz extrem cum este cel al lui Roman Gary
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ea" și mai puțin "doamna Arnoux". F. Corblin 282 a remarcat că Educația sentimentală nu a folosit un grup nominal cu articol hotărât (de exemplu "inspirația lui Frédéric", "stăpâna casei" etc.) pentru a o descrie. Este un caz extrem și revelator: prin "ea", femeii nu i se atribuie proprietăți contingente sau un punct de vedere deosebit, ci apare ca o esență pură, percepută absolut. Este ceea ce confirmă alegerea unei alte desemnări, "doamna Arnoux" care nu este o descriere definită, ci un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]