765 matches
-
căpitan de la Arsenal se apropie de Pangratty și îi prinse în piept o insignă emailată, spunîndu-i că este foarte fericit că una din gloriile aripilor românești se raliază cauzei drepte a celor care vor binele Țării. Apoi prinse și de reverul tunicii locotenentului Georgescu o altă insignă alb-aurie, iar după o clipă de ezitare făcu la fel și în ceea ce-l privea pe Leonard Bîlbîie. Acesta se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie. Eu zâmbeam și fierbeam. De fiecare dată mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și pe ea, o obligam să meargă. Înaintam și era nevoită să se miște ca să nu-mi scape reverul. Mă distra mersul ei de rață uriașă, datorat picioarelor strâmbe și parcă desprinse din șold. Apoi, când simțeam că rezistența mea se apropia de limită, începeam să fac inventarul degradării ei fizice, fără să mă las înșelat de părul tuns
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai nevoie de ajutor. Întinse mîna ca să se urce la bord, dar cînd Jim i-o apucă, marinarul Îl trase brusc În barcă, genunchii lovindu-i-se de inelele de alamă ale ramelor de hublou. Îl ridică și Îi pipăi reverele hainei și insigna. Părul lui lung, blond Încadra o față sinceră de american, dar marinarul cerceta spre rîu pe furiș, de parcă s-ar fi așteptat ca un scafandru japonez, În echipament complet, să apară la suprafață În apropierea bărcii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nelocuite... ― Ei, asta-i bună! sărea Galib, aruncându-și ciubucul. Ce treabă ai cu insulele alea? Sunt doar niște biete bancuri de nisip. Cum se umflă Dunărea, nu se mai vede nimic. Taie, taie! Kutuzov își scuturase o scamă de pe rever și continuase: ― Scrie, pisar: ...nelocuite înainte de război... fiind mai apropiate de malul stâng... ar trebui să aparțină Rusiei. Galib se ridicase și începuse să gesticuleze îndreptându-se spre ușă. ― Generale, cu tot respectul, dar nu pot să accept așa ceva. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Triest în tovărășia mamei lor, tânără și frumoasă încă. Asemănarea surorilor era atât de perfectă, încât niciodată nu putui deosebi pe una de cealaltă, în sobrietatea îmbrăcămintei lor, mereu la fel, cu sacourile cenuși croite bărbătește ieșite din buzunarele de lângă reverul stâng. Purtau gulere întoarse, albe ca zăpada, cravate de aceeași formă și culoare. Erau brunete, cu frunțile înalte și ochi albaștri, de nuanța cerului italian, în contrast picant cu părul lor negru și scurt retezat. Până și prin glasul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din aripile celui care am fost... Îi văd gama de culori a penelor nuanțate violent, și capul spânzurat de sfoara prinsă de cârligul tolbei mele”. ...Ferdinand Sinidis îmi oferi o chiparoasă veștedă, pe care și-o scoase din butoniera de la reverul jachetului. Mi-o dădu simplu și firesc, grav și omenește. Apoi, ca pentru sine: „Mai târziu, mi-a plăcut să adulmec femeile cu părul roșcovan și cu carnea albă. Buzele lor sunt largi și cărnoase, iar mersul îl au legănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei roșie, iar pălărioara, tot roșie, îi cădea mereu peste un ochi făcând-o să semene cu o mică refugiată din filmul serial Golddiggers. Ignatius constată dezamăgit că își adăugase o pată de culoare prinzându-și o panseluță ofilită pe reverul jachetei. Pantofii ei maro fără tocuri, cumpărați la solduri, scârțâiau provocator așa cum mergea, roșie și trandafirie, pe trotuarul de cărămidă spartă. Deși o vedea de ani de zile îmbrăcată astfel, apariția mamei sale în ținută de gală avea întotdeauna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îți poți imagina, îi spuse tânărul. Ai început să-mi aduci aminte de tata și ce poate fi mai deprimant decât asta? Mă tem că va trebui să mă grăbesc. E timpul să ne costumăm. — Nu! Ignatius îl prinse de reverul sacoului. — Doamne Sfinte, șopti tânărul, punându-și o mână pe gât. Acum voi fi silit să iau tranchilizante toată noaptea. — Trebuie să ne organizăm imediat. Nu am cuvinte să-ți spun cât mă deprimi. — Va trebui convocat un miting mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Acum îi părea rău că-l concediase. Nebunul fusese mândru de slujba lui la întreprindere. Lasă-l, te rog, în pace, doamnă Reilly. O să ne lămurim noi doi ce-i cu chestia asta. — Ajutați-mă, domnule, bolborosea Ignatius, apucând dramatic reverele jachetei sport a lui Levy. Numai Fortuna știe ce are de gând să-mi facă! Cunosc prea multe dintre activitățile ei sordide. Vrea să mă elimine. V-ați gândit să vă adresați femeii aceleia, Trixie? Știe mult mai multe decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fîlfîit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cîntul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă căreia Enciclopedia i-a rezervat mai multe paragrafe dense, cu nume și date, fiind notat chiar momentul trezirii, ora la care cucul din perete anunța scularea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince-nez, puțin adus de spate, Într-un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele-i uscate și tabagice răsfoia, ca pe-o carte, foietajul unei plăcinte cu brînză. Din biografia lui Jevahov aflăm, În mod surprinzător, că, după revoluție, Serghei Aleksandrovici Nilus trăise ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
FĂRĂ NICI 1 $ AVANS PENTRU VETERANI! Buzz parcă în fața magherniței gălbejite, gândindu-se la niște mitocani aruncați în șanț. Copilașii se întreceau cu tricicletele pe pietrișul din fața locuințelor. Sub soarele dogoritor nu se vedea nici un adult. Buzz își lipi la rever o insignă de poliție falsă, dintr-o cutie de cereale, ieși din mașină și sună la soneria de la numărul 1187. Trecură zece secunde - nici un răspuns. Buzz se uită în jur și vârî o agrafă în broasca ușii, mișcând de clanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-se înapoi la grec pentru o partidă dură de sex. Spuse: — Bravo, băiatu’! Și îi împinse bastonul în burtă, după care se îndreptă spre cele două femei. Lucy Whitehall se întoarse în casă. Audrey Anders, desculță, blocă trecerea. Arătă spre reverul lui Buzz: — E falsă. Buzz prinse accentul sudist din vocea fetei. Își aminti de bârfa de vestiar despre ea: când dansa, Va Va Voom Girl putea să-și rotească simultan, în direcții opuse, ciucurii cu sclipici ce-i acopereau sfârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ușor. — Cel mai bun din Vest. Îi scriu domnului Cohen toate textele pentru băieții de la Friar’s Club. Întreabă-l „Ce-ți mai face soția?” Buzz ridică paharul spre Davey: — Ce-ți mai face soția, Mickey? Mickey Cohen își netezi reverele și își mirosi garoafa de la butonieră. Pe unele femei vrei să le-ntâlnești, pe soția mea s-o ocolești. După lovitura de la Sherry’s doi haidamaci de-ai lui Dragna ne spionau casa, iar soția mea le-a dus prăjiturele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
casa de marcaj. Danny se așeză pe unul din scaunele înalte de la bar și se roti cu fața spre scenă. Un grup de negri își deschideau cutiile instrumentelor, scoțând saxofoane, trompete și cinele. Un mulatru gras, într-un costum cu revere late, veni la bar, arborând zâmbetul servil destinat autorităților. Mulatrul zise: — Credeam că-i știu pe toți băieții de la secție. Danny spuse: — Sunt de la Departamentul Șerifului. West Hollywood. Zâmbetul mulatrului se evaporă. — De regulă avem de-a face cu Șapte-Șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din blocuri de zgură presată și încercuite cu sârmă ghimpată, trei curți în care zăceau osii de mașină, schimbătoare de viteze și blocuri motor, trei ferme individuale de câini solizi și spătoși. Danny trase lângă împrejmuire, își fixă insigna pe rever și claxonă - din considerație pentru locuitorii colibelor. La auzul zgomotului, câinii se porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și lucios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mult? Te-ai oprit pentru manichiură? — Acum un an te-aș fi ras pentru vorbele astea. Acum un an erai pe cai mari. Vrei s-auzi de cazul meu sau vrei să rămâi îmbufnat? Niles își culese o scamă de pe rever. — Dispecerul zice că e vorba de o lucrătură de poponari. Urăsc poponăriile, așa că dacă mai ai una la fel, nu vreau s-aud nimic. Roiul, domnu’ detectiv! Și procură-ți niște țoale decente. Știu că Mickey Jidanu’ are un magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se duse acasă, unde făcu un duș și își studie garderoba, ca să găsească un costum potrivit pentru noua lui frizură. Alese unul negru, de lână, pe care i-l cumpărase Karen Hiltscher. Mult prea stilat, mult prea mulat și cu revere prea înguste. Când îl îmbrăcă, își dădu seama că arăta periculos, iar faptul că haina se mula pe el îi dădea de gol revolverul calibrul 45. După ce bău două păhărele și luă niște apă de gură, se sui în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lindenaur era un șantajist, domnule Gordean. A cunoscut un individ pe nume Charles Hartshorn, pe care se pare că l-a întâlnit la una din seratele organizate de dumneavoastră, și a încercat să stoarcă bani de la el. Gordean își netezi reverele smochingului. — Îl știu pe Hartshorn, dar nu-mi amintesc să-l fi întâlnit în persoană pe Lindenaur. Și organizez nenumărate serate. Când a avut loc cea despre care vorbiți? — În ’40 sau ’41. — A trecut cam multă vreme de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
persoană pe Lindenaur. Și organizez nenumărate serate. Când a avut loc cea despre care vorbiți? — În ’40 sau ’41. — A trecut cam multă vreme de-atunci. Mă privești foarte tăios, domnule Upshaw. Ai vreun motiv anume? Danny își atinse propriile revere și, când își dădu seama ce face, se opri. — De regulă, când îi comunic cuiva că o cunoștință de-a sa a fost asasinată, aud un „O, Doamne!” sau surprind o tresărire. Dumneavoastră nici n-ați clipit. — Și ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să țipe în urma lui „Upshaw!” Goni nebunește până în centru, parcând în fața rampei morgii LAPD și, în timp ce se repezea înăuntru, aproape că se împiedică de un cadavru pus pe o targă. Jack Shortell era deja acolo, transpirat, cu insigna agățată de reverul hainei. Îl văzu pe Danny, blocă accesul în sala de disecție a doctorului Layman și îi spuse: — Țin-te bine. Danny inspiră adânc. — De ce? Shortell spuse: — E Augie Luis Duarte, unul din tipii de pe lista ta de urmăriți. Polițiștii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
meu. *** Danny ajunse la Variety International Pictures exact în momentul în care se lăsa seara, iar pichetele de grevă se spărgeau. Parcă mașina la vedere, lipi de parbriz inscripția „Vehicul oficial al poliției” și își prinse insigna de polițist la reverul hainei. Se îndreptă spre ghereta paznicului. Nu văzu nici o față cunoscută și se simți deranjat că e ignorat. Omul de la poartă apăsă pe un buton și îi permise să intre. Danny se duse direct pe platoul 23. Plăcuța de pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
faci tu, peste câțiva ani, cu o bătrână slabă și urâtă? îi spuse pentru a o încuraja. Strălucirea pantofilor lui a amețit-o pe Mura. Nu mai văzuse așa ceva! Își ridică privirea și observă ceva strălucitor pe umerii și pe reverele cămășii. Pe cap el avea o șapcă din acelea din care nu le mai văzuse până atunci, cu cozoroc. Împletiturile de pe aceasta erau parcă la fel ca cele de pe reverele cămășii. Mura mai observă că omul acela zâmbea curat ori
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
ridică privirea și observă ceva strălucitor pe umerii și pe reverele cămășii. Pe cap el avea o șapcă din acelea din care nu le mai văzuse până atunci, cu cozoroc. Împletiturile de pe aceasta erau parcă la fel ca cele de pe reverele cămășii. Mura mai observă că omul acela zâmbea curat ori așa i se păru ei și dorea să nu se înșele... Avea ochii negri, trăsături blajine, obraji rumeni și era cam rotofei. Da! El era șeful de gară. Era omul
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]