700 matches
-
Început să mă masturbez. Nu aveam nevoie să mă concentrez exact pe ce spusese Keiko Kataoka, pe gesturile ei sau pe imaginea trupului ei, simpla amintire a atmosferei ce plutea În acea cameră În prezența ei mi-a provocat ejacularea. Reverberațiile orgasmului au durat atât de mult Încât sperma care mi se scursese pe mâini s-a uscat până mi-am reluat cunoștința. După ce mi-am revenit din starea de inconștiență de după orgasm, mi-am reluat Încet calmul. O voce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cei mai de sus heruvimi se chinuiau să răstoarne o clepsidră cu sare. Petru se chinuia să deslușească mesajul. Ceva din acel ritual îi era cunoscut: Cine și-a permis să rescrie Evanghelia de la moarte spre naștere? Sunetele acestea sunt reverberații ale unei acustici întoarse pe dos. Ascult cântări despre dezbrăcarea de cele sfinte. Pulberea sărată măsoară timpul lacrimilor din sicriu până în scutece. Da, sigur, cineva răstălmăcește ordinea Domnului! Petru, speriat, a privit cerul: soarele s-a ascuns după nori, zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asta ca figurând în prim-plan, din care pricină nu e exclus ca cine urmărește istorisirea mea să se simtă puțin frustrat, văzând că fluviul se risipește în atâtea pâraie, iar din faptele esențiale îi ajung numai ultimele ecouri și reverberații; dar nu e exclus ca tocmai acesta să fie efectul pe care mi-l propuneam când am început să povestesc, sau hai să spunem un expedient al artei de a povesti pe care încerc să-l adopt, o normă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
număr de semnale și intenții efectiv conținute în text, în al doilea rând din cauză că întotdeauna ceva esențial rămâne în afara frazei scrise; de fapt, lucrurile nespuse în roman sunt în mod necesar mai numeroase decât cele spuse și doar o anume reverberație a ceea ce este scris poate da iluzia că citim ceea ce nu este scris. Auzind speculațiile mele, domnul Okeda a rămas tăcut, cum face întotdeauna când mi se-ntâmplă să vorbesc prea mult și nu mai știu cum să ies dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înțepenit. Valuri neîntrerupte de căldură și de lumină inundară orașul de dimineață până seara. În afara străzilor cu arcade și a apartamentelor, se părea că nicăieri în oraș nu există un loc care să nu fie plasat sub cea mai orbitoare reverberație de lumină. Soarele îi urmărea pe concetățenii noștri prin toate colțurile străzilor și, dacă se opreau, atunci îi săgeta. Cum aceste prime valuri de căldură au coincis cu o creștere fulgerătoare a numărului de victime, care s-a cifrat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
adânc în ochii lor; dintr-o dată, chipurile li s-au îmblânzit, tatuajele de pe frunte au dispărut, iar pietrele au înflorit flori. Chiromanție Dă-mi mâna ta, să se contopească în mâna mea, să ne unim liniile iubirii, să le simțim reverberațiile și apoi să le măsurăm temperatura... Să aruncăm privirea în apele line din căușele palmelor, să ne citim liniile vieții în cercurile concentrice, ca inelele din trunchiurile copacilor... Într-o bună zi, ne vom scrie destinul în cartea vieții pe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
majore. De aici dramatismul cu accente elegiace sau tragice țesute abil În proza sa. Valentina Becart scrie, atât poezie cât și proză, nu pentru că e la modă să scrii, ci pentru că are ce comunica cititorului - mesajul vieții sale rezonează În reverberații cu cel al cititorului actual. Citind romanul, nu poți rămâne neutru și indiferent la tematica acestuia. Cititorul este În situația de a se alinia permanent la problematica afișată de autoare. Limbajul de comunicare nu e nici simplu dar nici Încriptat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
risipită Într-o lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă de a-și Îmbogăți limbajul, de a găsi noi mijloace de expresie, și astfel - Cuvântul scris - purtător de semnificații și sonorități fine, profunzime, emotivitate radioasă... să aibă forța să producă reverberații cu ecouri infinite În sufletul cititorului.” ( să arzi... cuvânt de Întâmpinare din antologia “55 de poeți contemporani”, semnat de Valentina Becart). Poeții cuprinși În antologie abordează atât versul liber cât și forma clasică, formă care poartă amprenta modernității, limbajul fiind
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
picioare. În același timp, oamenii din locuințele samurailor părăsiră corpul de gardă pentru noapte și începură să deschidă ușile pictate dinspre curte. Chiar în acel moment, însă, auziră un zgomot neobișnuit, care provenea din direcția templului principal exterior, urmat de reverberația unor pași furioși alergând spre curtea interioară. Nobunaga se răsuci în loc, cu părul încă șiroind de apă, și spuse nervos: — Du-te să vezi ce e, Bomaru. După ce dădu ordinul, continuă să-și frece viguros fața cu un prosop. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
regulă! O simt! Lumea este construită după reguli greșite, iar eu vreau s-o schimb, înțelegi?! Pronunțând ultimele cuvinte, a reușit să să-mi spargă urechile cu urletul său. Uriașa incintă face ca ecoul să se propage secunde bune, iar reverberația este cel puțin stranie, oameni buni. Aud zeci de Bogdani, răi, robotici, strigând din țevi. Pe Allah, nu e bine. Îmi iau inima în dinți și mă pregătesc să ascult cât mai calm monologul acestui infinit și iubit războinic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că nu știam ce mânăstire să aleg. Tânjeam după o altă viață, dar n-a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat în transă numai icoane. Ecourile, reverberațiile picturii noas tre bisericești, toate nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
acestuia, al cărei principiu constitutiv refuză interpretarea (în sensul de descifrare): „Poemul — o criptografie, hieroglife al căror sens trebuiește căutat — dar nu încercați nici o interpretare, ci lăsați-vă, extatici, în prada valului cu legănări fără contenire”. Poetica avangardistă/suprarealistă (cu reverberații pînă la critica unor Susan Sontag sau Roland Barthes) este asumată astfel în „esența” ei. „Levitația poetică” a imaginilor lui Voronca trimite către „marele său concetățean întru viziune halucinantă, Marc Chagall”, iar „interpretarea” temei volumului Patmos luminează tradiția în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
luăm în calcul și pentru viitor. Vă întreb și eu acum, pentru micul meu sondaj de opinie. Mergem pe un drum bun? Hei Cârmaciule, se aude? Nu cumva mergem pe ultimul drum? Început de noiembrie Această lună calendaristică are vii reverberații pentru mine, fiindcă este luna când am venit pe lumea asta și bineînțeles, este luna în care chiar dacă nu vreau, trebuie să mai dau o cu adâncă nostalgie, o pagină cât un an, la cartea în care este scrisă viața
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe șest bani de înghețată, se uită atent și prelungit după alte femei și fumează ca un turc. Nu-mi pot imagina de ce această prezență abundentă și exuberantă, cu sânii și fesele atât de mari și rotunde, poate avea o reverberație atât de masculină asupra mea. De altfel, și față de mama se comportă bizar. Sunt sigură că și mama simte la fel în raport cu ea; o ia pe după umeri, îi face masaj pe tot trupul, are grijă să nu care absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Fritzie, l-am doborât la pământ, m-am repezit la alarmă și am tras de mâner. Răspunsul - o sirenă de cod trei - se auzi atât de frumos, atât de tare și atât de puternic, încât mi s-a părut că reverberațiile ei au fost cele care m-au propulsat din depozit în dubă și apoi până acasă la Kay, fără scuze sau jurăminte de loialitate față de Lee. Așa se face că eu și Kay ne-am unit în chip oficial. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vorbe de amor („I’m just a BAD PENNY! I always come back to you! Should have KNOWN you couldn’t trust me - far as you could THROW ME!“1) pe fundalul unei avalanșe cumplite de chitare furioase și de reverberații metalice. Eram în culmea fericirii. Nu-mi doream decât ca tipul care-mi făcuse caseta să fi făcut o listă a melodiilor; jumătate dintre grupuri îmi erau necunoscute. Fusesem prea ocupată de luatul cu asalt al pantalonilor lui ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care la început va fi neglijat și de actor și de spectatori, merge în crescendo, iar ultimul minut va fi bătut cu o forță deosebită, sugerând în același timp stilul nopților de revelion, când ultimele secunde ale anului au o reverberație mai puternică, dar și loviturile puternice ale mulțimii în porțile Bastiliei.) MAMA (Privind fascinată la coborârea ceasului.): Ce-i asta? ORBUL (Neajutorat.): Ce? Care? PRIMUL BĂRBAT (Însoțit de ceilalți în exclamații de uimire) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A sosit! ORBUL: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ecoul.) Ei? Am avut noi vreodată ecou? N-am avut niciodată ecou... ȘEFUL GĂRII (Sare de pe bancă, fără nici un semn că ar fi rănit sau obosit.): Ia să văd! Ia să văd! Aaaa... (Strigătul său este prelungit de ecou.) Aaaa... (Reverberații lungi.) Fantastic! De necrezut! (Către CASIER.) Bruno, îți dai seama? Îți dai tu seama ce-o să se întâmple? CASIERUL (Tulburat.): Nu se poate! Nu se poate! Unde vedeți voi ecou? (Arătând spre CĂLĂTOR.) Aiuritul ăsta, cu poveștile lui, v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PRIN PLOAIE (Urlând.): Nu mă duc în camera de sus! Să vă ia dracu! Nu vreau să mai aud nimic! Nu mă duc în camera de sus! ȘEFUL GĂRII (Către CASIER.): Ascultă, Bruno, ascultă... E totuși ecoul. Fii atent! Aaaa... (Reverberații.) Aaaa... Auzi? Auzi ce frumos sună? CASIERUL: Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) La mine nu sună! ȘEFUL GĂRII: Nu? Hm! Ha, ha, ha... (Râde în hohote largi.) Păi... de aia nu sună... Ești un criminal, un ucigaș împuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
atent! Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) CASIERUL (Izbucnește în hohote grotești.): Ho, ho, ho... Nici la tine nu se mai aude... S-a oprit... Ho, ho, ho... Așa-ți trebuie! S-a oprit! S-a oprit! IOANA: Aaaa... (Reverberații.) CASIERUL: Uite, la Ioana se aude! Porc bătrân! Ce credeai? Că ai să scapi așa de ușor? ȘEFUL GĂRII (Enervat și insistent.): Aaaa... (Nimic.) Aaaa... (Nimic.) IOANA: Aaaa... (Se aude.) Ce frumos! Aaaa... (Reverberații.) Voi nu știți să deschideți gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
oprit! S-a oprit! IOANA: Aaaa... (Reverberații.) CASIERUL: Uite, la Ioana se aude! Porc bătrân! Ce credeai? Că ai să scapi așa de ușor? ȘEFUL GĂRII (Enervat și insistent.): Aaaa... (Nimic.) Aaaa... (Nimic.) IOANA: Aaaa... (Se aude.) Ce frumos! Aaaa... (Reverberații.) Voi nu știți să deschideți gura... Uitați-vă la mine... Aaaa... (Ecou.) (Către CĂLĂTOR.) Fă și tu! Aaaa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aaaa... (Un ecou deosebit de frumos.) Aaaa... (Ceilalți rămân o clipă într-o contemplație profundă.) IOANA: Ce frumos... Cum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
deloc străină și Stăreției Sionului, așa cum apare ea În cartea lui Dan Brown. Spun asta pentru că alți autori - un Jean Jacques Bedu, să zicem - au o cu totul altă viziune asupra acestei organizații. În povestea comorii de la Rennes-le-Château, ale cărei reverberații târzii Îl inspiră (ca să nu mă exprim mai drastic) pe scriitorul american, se Întâlnesc ambele fațete ale nebulosului concept de „secret al Templierilor”: și dimensiunea lui materială (tezaur, comoară...), și aceea spirituală (taină subversivă a creștinătății, informație explozivă pentru Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vată - nu suportam contactul uscat și scârțâitul lor - care erau vârâte Între gingie și limbă pentru bunul mers al operației; pe geamul din fața ochilor mei neputincioși se zărea o transparență, un peisaj marin mohorât sau niște struguri cenușii, tremurând din cauza reverberațiilor seci ale tramvaielor din depărtare, sub un cer sec. „In den Zelten achtzen A“ - adresa aceasta dansează din nou ca un troheu În mintea mea, urmată imediat de deplasarea făcută În șoaptă În taxiul electric bej care ne ducea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dea seama, cu glas tare: 65 ― Și totuși nefericita n-a înghițit nimic. A spus-o singură. Nu pot să înțeleg... ― Ce? întrebă rătăcit Matei. Își simțea capul golit de gânduri, o cutie vidă de care se izbeau sunete cu reverberații dureroase. ― Nu se moare așa din senin, mârâi înfundat Popa. E un mister aici, o mână diabolică. Sculptorul îi privi lung. Izbucni dintr-o dată în râs. Hohote oribile, fără veselie care umplură odaia. ― Banii se împart la trei! Au crăpat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obișnuit cu marile distanțe vedeau la fel ca ai unui om obișnuit înarmat cu un binoclu. Se priviră, deși, în realitate, distanța nu-i permitea să zărească decât siluetele vagi ale animalului și călărețului, ce păreau că se ondulează din cauza reverberației, și i-ar fi plăcut să știe la ce se gândea tuaregul în momentul când descoperise că e prins în mijlocul unei capcane de sare ce nu oferea nici o posibilitate de scăpare. — A fost mai ușor decât îmi imaginam, comentă. — încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]