1,063 matches
-
râse Hideyoshi. Ți se pare un loc potrivit pentru discuții confidențiale? — Când Seniorul Hideyoshi și Seniorul Mitsuhide șușotesc mult timp pe culoarele Palatului Nijo, oamenii se sperie. Nu se poate. — Ba bine că nu! — Nu cumva s-a Îmbătat și Reverența Voastră puțintel? — Multicel. Am băut prea mult. Dar, zău așa, trebuie să aveți mai multă grijă. — Cu sake-ul, vreți să spuneți? Nu vorbiți prostii. Vă previn să fiți mai rezervat În a fi prea intim cu Mitsuhide. — De ce? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trebuie să aveți mai multă grijă. — Cu sake-ul, vreți să spuneți? Nu vorbiți prostii. Vă previn să fiți mai rezervat În a fi prea intim cu Mitsuhide. — De ce? — E o idee cam prea inteligent. — Bine, dar toată lumea spune că Reverența Voastră este cel mai inteligent om din Japonia zilelor noastre. — Eu? Nu, eu gândesc mult prea Încet, se sfii preotul. — În nici un caz, Îl asigură Hideyoshi. Reverența Voastră se pricepe nespus de bine cam la toate. Cele mai slabe puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Mitsuhide. — De ce? — E o idee cam prea inteligent. — Bine, dar toată lumea spune că Reverența Voastră este cel mai inteligent om din Japonia zilelor noastre. — Eu? Nu, eu gândesc mult prea Încet, se sfii preotul. — În nici un caz, Îl asigură Hideyoshi. Reverența Voastră se pricepe nespus de bine cam la toate. Cele mai slabe puncte ale samuraiului sînt relația cu nobilimea sau cu negustorii puternici, dar pe Reverența Voastră nu-l Întrece În abilitate nimeni dintre oamenii clanului Oda. Păi, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
eu gândesc mult prea Încet, se sfii preotul. — În nici un caz, Îl asigură Hideyoshi. Reverența Voastră se pricepe nespus de bine cam la toate. Cele mai slabe puncte ale samuraiului sînt relația cu nobilimea sau cu negustorii puternici, dar pe Reverența Voastră nu-l Întrece În abilitate nimeni dintre oamenii clanului Oda. Păi, până și Seniorul Katsuie e uluit de calitățile Reverenței Voastre. — Dar, pe de altă parte, eu nu am realizat nici un fel de izbânzi militare. — La construcția Palatului Imperial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cam la toate. Cele mai slabe puncte ale samuraiului sînt relația cu nobilimea sau cu negustorii puternici, dar pe Reverența Voastră nu-l Întrece În abilitate nimeni dintre oamenii clanului Oda. Păi, până și Seniorul Katsuie e uluit de calitățile Reverenței Voastre. — Dar, pe de altă parte, eu nu am realizat nici un fel de izbânzi militare. — La construcția Palatului Imperial, În administrarea capitalei, În diverse probleme financiare, ați dovedit un geniu neobișnuit. — Mă lăudați sau vă râdeți de mine? — Ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Înțelepciune. Mai mult, că există semne de rău augur spunând că-i va lua locul propriului său stăpân. — Părinte Asayama. — Da? — Nu veți apuca să vă bucurați de bătrânețe, dacă spuneți asemenea lucruri, spuse tăios Hideyoshi. Am auzit că Reverența Voastră e un politician abil, dar presupun că plăcerea politicii nu trebuie să fie Împinsă până la a răspândi asemenea vorbe despre unul dintre vasalii Domniei Sale. * * * Pajii Întinseseră, În camera Încăpătoare, o hartă mare a provinciei Omi. — Aici e partea interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din jurul lui. M-am gândit că actualul proiect de construcție al Seniorului Nobunaga ar fi un subiect interesant pe drumul de Întoarcere, așa că, m-am oprit să arunc o privire. Trebuie să recunosc că sunt impresionat. — Am auzit că și Reverența Voastră participă la o construcție, remarcă brusc Hideyoshi; Ekei păru surprins, dar Hideyoshi râse, adăugând: nu, nu. Nu un castel. Din câte Înțeleg, clădiți o mânăstire, numită Ankokuji. — A, mânăstirea, se destinse chipul lui Ekei, izbucnind În râs. Ankokuji s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lună. Ekei nu voia să accepte, iar Hikoemon refuza să cedeze. Se blocaseră. — Ei bine, nu mai e nimic de spus, conchise fatalist Ekei. Cu posibilitățile mele limitate, se scuză Hikoemon, n-am putut ajunge la un limbaj comun cu Reverența Voastră. Cu permisiunea dumneavoastră, aș dori să-l rog pe Seniorul Kanbei să-mi ia locul. — Vorbesc bucuros cu oricine, răspunse Ekei. Hikoemon Își puse fiul să-l cheme pe Kanbei, care sosi curând, cu lectica. Coborî din lectică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și am luat niște medicamente. Pașii lui Mosuke coborâră, Încet, treptele de la mezanin. Apoi, se auzi cineva urcând și, nu peste mult, un bărbat Îngenunche În fața lui Hideyoshi, pe podeaua de lemn. — Servitorii dumneavoastră mi-au spus că dormiți, dar... — Reverența Voastră? — Am să vă spun ceva de mare urgență, așa că am cutezat să vin În toiul nopții. După două zile de discuții, m-a ajuns oboseala, și fizică și mentală. Dar ce vă aduce aici, la miezul nopții? Marele preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ceremonia de mâine. — Mă Întreb ce ar fi mai bine să fac. — Sper că nu veți merge. În nici un caz! — Este o celebrare pentru consacrarea tânărului senior și trebuie să fie de față toată lumea. Vă mulțumesc pentru bunele dumneavoastră intenții, Reverența Voastră. Vă sunt foarte recunoscător. Dincolo de plasa pentru țânțari, Hideyoshi Își lipi palmele În rugăciune, spre marele preot ai cărui pași se retrăgeau. Hideyoshi avea un somn foarte sănătos. A adormi imediat, ori de câte ori vrei, poate părea un lucru facil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe acesta noaptea, ca să vadă ce se întâmpla în capelă când lumina se aprindea prin vrajă. Este un spectacol uluitor. Nevul sclipește de lumini și e plin de o mulțime de haine somptuoase fără corpuri. Costumele goale își fac frumoase reverențe. Unul, împodobit cu stele și cordoane, trece pe la fiecare în cerc, iar celelalte veșminte se înclină în fața lui. Rochiile scot un foșnet de mătase. Ușa cea mare se deschide și lasă să intre o rochie albă de mireasă. Rochiile albastre
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
începutul secolului ori, în spațiul românesc, de la poeți ca Tristan Tzara, Ion Vinea și Adrian Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce în spectacolul feeric o undă de angoasă, ca în Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / Câte frânghii și în sângerări orchestra”) sau în Sfârșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion Vinea: „Nu auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. „Almanahul” liric propus de Invitație la bal se deschide însă și la pagini mai
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aproximează o stare de spirit prin mișcarea aparent arbitrară a sintaxei textuale. Când scrie, de pildă, în Pneu: „Parc săpat în inel, amurg / Surâsul îl porți ca pe un alpenstock, / Strigătele urcă la cer ca apa în țevi, // Vântul face reverențe până la trei/ zeci și șapte, cuvintele ies ca soldații din garnizoană” - poetul vizează, succesiv, ordonarea plastică, geometrică a imaginilor naturale (în primul vers), entuziasmul „călătoriei” ca descoperire a unui spectacol destins, sărbătoresc, în care contează nu atât logica exterior-evenimențială, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și se poate spune că planul „simbolic” nu acoperă deplin „referentul”, reținând doar câte o singură notă comună a elementelor asociate („ideea” de ascensiune din versurile 2-3, ritmica mișcării în versul 5 - cu numitor comun al sugestiei dinamice), după cum numărarea „reverențelor” cântului până la cifra arbitrară de treizeci și șapte (dacă nu cumva ea reprezintă totuși numărul casei în care locuiește femeia iubită!) este aparent gratuită. Și, de fapt, pot fi astfel în ordinea „realului” - nu însă și în cea a construcției
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
formă a expresiei”, cu „formele conținutului”, ținând de unitatea „tematică” a poemului. Analizate mai îndeaproape, versurile 4-5 descoperă o asemenea convergență la nivel fonetic, dar și sintactic dezvăluind în plus ceva din mecanismul producerii textului: Vântul se regăsește în cuvintele, reverențele fac ecou în sonurile „arbitrarului” trei(oprit, nu întâmplător, totuși, la această silabă rămasă suspendată la capăt (de vers), pentru ca silaba zeci, trecută în versul următor, să se prelungească în finalul aceleiași unități, în garnizoană. O extindere a analizei ar
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aceleiași unități, în garnizoană. O extindere a analizei ar scoate la iveală și alte subterane relații de natură pur textuală, situabile pe mai multe axe. De exemplu: amurg / alpenstock / apa; amurg / surâsul / strigătele / urcă; cer / țevi / trei; la cer / face reverențe / trei-; ca pe / alpenstock; Parc / inel etc. etc. Întreaga poezie e plină de asemenea mărci autoreferențiale sau de motivare analogică a semnificantului. Încât finalul „Imn cristalizat în azbest, început de psalm” numește nu doar la modul metaforic o „impresie” subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în os”, „Strâns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „Gând încordat ca un mușchi în carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, în aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, în care carnavalescul e transferat ambianței: „Vântul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe, parfum”, „Cerul șe unț echilibrist peste lacul în metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „câmpul cântă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a momentului, circul are, și în viziunea lui Voronca, semnificații simbolice bivalente. El se circumscrie în primul rând ca spațiu și timp al acelei sărbători elementare despre care vorbea Jean Starobinski, precum în Almanah: Proprietarul circului salt mortal ca o reverență Câte frânghii și în sângerări orchestra, Echilibristul, din goană, surâde Doamnei din loja 34, Atletul înaintează cu mușchi ca pietrele gârlelor. Îmblânzitoarea, de aici, și calul dansează întrerupt, Interior mă străbate ca un stilet sângele tău... Doar în câteva poezii
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
chemate la voia hazardului asociativ. Se poate observa însă că ele asigură, în genere, în poezia lui Voronca, un decor feeric și o atmosferă specifică sărbătorii: „luna pune o fundă în laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul ș...ț împletește o beteală din vânturile bolnave”, „Marea își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară în măruntaie / Lampioanele păsărilor îi împodobesc
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
artefactelor de cele mai diverse calibre, pe care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lângă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și împrumută recuzita specifică în, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
abstracțiuni. Prin urmare, sancțiunea a venit sec și cu fermitate. Cînd autorul a ieșit la rampă ca să-și primească ovațiile, a fost întîmpinat cu huiduieli nestăvilite: "În timp ce Henry James se întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu /.../ asupra creștetului lipsit de apărare. /..../. James avea o înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să înțeleagă ce se întîmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat înainte în gestul reverenței, cu chipul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu /.../ asupra creștetului lipsit de apărare. /..../. James avea o înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să înțeleagă ce se întîmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat înainte în gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală pusă în evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, încet și tăcut, ca a unui pește în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care nu-l vom putea defini decât ca fiind în vecinătăți metafizice. Pendulul s-a oprit la un ceas ce se poate numi ca fiind al păcii și tainei în care pictorul, singur, într-o liniște desăvârșită, face o sinceră reverență în fața obiectelor nemurindu-le prin atingeri ale pânzei cu minuțioasele vârfuri de pensulă muiată în culoare. Poate, într-un fel, la Giorgio Morandi vom regăsi, privind naturile sale moarte, senti- mentul atemporalității trăit într-o cu totul altă cheie expresiv
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
a urmărit comentariile politice din Acolada știe că, în ciuda scorțoșeniei sale protocolare și morocănoase, autorul inspiră o netulburată încredere, de sub faldurile textelor sale neieșind niciodată la iveală concesii și retractări tactice. Este un beligerant onest scutit de frici și de reverențe oportuniste. Un autor corosiv, vertical și inavuabil. Toate aceste însușiri își găsesc expresia în forma protocolară, specioasă și voit răsucită a scrisului lui Grigurcu. Criticul este un calofil rutinat de ținută decadentă, genul de manierist pentru care eleganța nuanței e
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
prin artă din cupole totalitare. Ci democratice. O nuanță cu atât mai grotescă. Dezordinea preventivă vorbește despre necesitatea ontologizării lumii, căci, în oglindă, utopia comunismului și capitalismul mediatic nu oferă soluții, ci tipuri de infern. O carte despre orbire și reverențele escatologice ale libertății. Carteasumă a lui Matei Vișniec.
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]