2,564 matches
-
fără să privesc în sus. Voi bea ne-ncetat rouă sfințită după unica frunza rămasă verde și mă voi sui în copacul vieții ce străjuie hotarul spre răsărit, doar așa voi curăța de cenușă cărarea ce duce spre stele. Îmi voi rezema fruntea și inima smerită de poarta dinspre Calea Lactee, veghind ca păsările de fier să nu lovească cerul ori să incendieze luna tristă, apoi la altar, în genunchi, voi săruta nemurirea. Referință Bibliografică: Voi săruta nemurirea / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN
VOI SĂRUTA NEMURIREA de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368764_a_370093]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > 13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce tablou nefiresc Unii stau rezemați de hotarele lumii și privesc plictisiți fumul gros, risipit, Alții dau foc la rugi și ațâță nebunii Morții cațără cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic, Adunând
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
de rușine nu s-a mai dus la peștera deasupra căreia se oprise Steaua, căci nu mai avea ce să-i ofere Sfântului Copilaș. S-a ascuns într-o livadă de măslini din apropierea Bethleemului, și s-a așezat pe pământ, rezemându-se cu spatele de unul dintre măslini. Stând așa și plângând, l-a învăluit somnul, căci era foarte ostenit de drum. În somn a visat însă că Noul Născut crescuse mare, că a venit la locul unde se afla el
AL PATRULEA MAG de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368765_a_370094]
-
-i treaba!, sări tatăl lui Marshall. Tu nu pleci de aici de capul tău. S-a înțeles? - N-ai decât să rămâi TU cu ea! Eu nu mai suport!, se enervă Marshall, arătând cu degetul către mama lui care stătea rezemată cu capul de balustradă și cânta un cântecel în surdină. - Marsh, nu-ți dau voie să pleci! - Și ce-o să faci? O să mă legi?, râse Marshall cu ochii în ochii tatălui său. Se repezi în camera sa, își puse într-
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
și spuse: - Nu. Nu vreau o cafea. Vreau un whisky dublu cu gheață. Trebuie să bem în seara asta, Mitch, nu-i așa? Și-l privi galeș pe bărbatul de lângă ea. - Ai vreun motiv? Zâmbetul femeii se lăți și se rezemă relaxată de spătarul scaunului: - Ei bine, cred că da. Când am venit aici nu aveam niciun motiv, dar acum cred că am. Ba chiar sunt sigură că am. - De ce?, întrebă mirat însoțitorul ei. - Pentru că... ei bine, Mitch, în seara asta
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
stării de grație, al transfigurării. Nu o dată, asistăm la un spectacol feeric al naturii care invadează orașul, salvându-l de cenușiu și sordid: „O pădure de foioase și conifere/ cu galerii nesfârșite de păsări/ invadase orașul./ Un făguș silvatica/ își rezema coatele de Intercontinental./ Păsările dirijau autobuzele.../ Din cinematografe ieșeau/ păduri tinere de mesteceni,/ alimentarele erau pline/ de fructe sălbatice/ și ouă de dropii/ ... iar pe covoarele fermecate/ ale poienilor plutitoare/ iepurii albi/ făceau tumbe//” (Vis și tumbe, pag. 337). Apelând
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
a privi la stele, dar să-mi iese, niciodată?... Storu-ncet s-a ridicat și fereastra se deschide: Văd un cap, s-a arătat și-a lui față îmi surâde... Parcă este condamnat și,-mpăcat cu soarta lui, Și l-a rezemat de geam, lângă creanga teiului. Tei cu ramuri aplecate, înspre casa dragei mele, Tu, la noapte,-ncet bate în fereastra cu zăbrele. Și în păr, tu, lasă-i flori, de aromă să se-mbete, Iar de va simți fiori, tu
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
am prezentat la centrul Orange pentru a achita suma cu care fusesem înștiințat că sunt restant. Tocmai încasasem salariul și voiam să scap mai repede de această obligație. Când am intrat în clădire, am simțit o ușoară amețeală. M-am rezemat de perete câteva momente, apoi am înaintat către casierie. Acolo mă aștepta aceeași doamnă elegantă, îmbrăcată în portocaliu. Avea un aer ușor amuzat și pentru câteva clipe am avut o imagine complet bizară, despre a cărei proveniență nu aș putea
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
zis și l-am privit câteva momente în ochi. Ochi care erau de o culoare roz-fosforescent. Era prea mult pentru puterea mea de înțelegere și de acceptare a unor lucruri, astfel încât am simțit că mă ia cu leșin. M-am rezemat de biroul lui, temându-mă că mă voi prăbuși cu scaunul. Ce e cu tine? Te simți bine?”, mă întrebă pe un ton relativ îngrijorat. În sinea mea, mă uimeam că dintr-o persoană agresivă, care-mi dorea în mod
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
care trece, trece se petrece, sufletul încântă! Primăvara vie mândră și zglobie, curcubeu de flori, viață în culori, miresme, fiori, beție de-arome, unduiri sublime, cuvinte-mblânzite, viața să ne-alinte. Cu dorul aflat, suflet fericit, pe creastă de munte, își reazemă cotul de cer opalin, să anunțe veste din vârf de mălin, dor aflat declară: Iată că-i primăvară! https://www.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3DQawHrwcZWEg&h=aAQHbh 421 Referință Bibliografică: Primăvara
PRIMĂVARA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350326_a_351655]
-
în natură cu prietena ei și cu băieții. Chiar, ce-o face Deea acum? își punea ea întrebarea puțin geloasă pe ea și mai ales pe Robert. Când se întoarse, privind în urmă își văzu prietena sărutându-se cu pasiune rezemată cu spatele de un stejar bătrân. Robert o ținea fixată cu o mână de mijloc, iar cu cealaltă îi masa ușor sânii în timp ce gura îi era ocupată într-un sărut pasional. Această scenă a produs o stare excitantă în întregul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
la braț în fața lor. - Deea, să știi că te-am văzut ce făceai în pădure cu Robert, își abordă Andrada prietena în șoaptă. - Ce făceam, Dadi? - Te sărutai cu patimă și te lăsai dezmierdată de mâinile neastâmpărate ale lui Roby, rezemată de un copac. - Era ceva indecent? Tu ce făceai cu Cristian? Pe călugărița în timpul mătăniilor în fața unui altar imaginar? - Ha, ha, ha. Este cam obraznic fratele tău. Dacă nu-l țin în frâu, ar zburda nestingherit pe tot corpul meu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
zi e astăzi? Am uitat. Dar știu, undeva în adâncul sufletului meu, că e o zi specială. M-am coborât prea mult pe Pământ sau m-am înălțat prea mult către Cer? Știu că se va petrece ceva. Când am rezemat vioară de peretele clădirii, obosit, s-a apropiat de mine. Mi-a întins, aproape ridicol, aceeași bancnotă uzata. „Am foarte mulți prieteni... dar niciunul adevărat. Îmi poți lăsa ID-ul tău?”, mi-a șoptit. Am zâmbit ușor și am mâzgălit
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
toate străduințele pe care le-au impus, credința și nădejdea jertfite pe Altarul lui Dumnezeu și al Neamului le-au lăsat generațiilor viitoare cu valoare de Testament al împlinirii și al biruinței. „Suferința pentru alții este stâlpul de care se reazemă propășirea universală a omenirii”. (Părintele Arsenie Boca-Rostul Încercărilor. Op. Cit. p. 41). Golgota a devenit prin Jertfa Mântuitorului - Muntele suferinței universale; iar Crucea sființită cu scump Sângele Său s-a transformat în Altarul absolut al Învierii și al Judecății tuturor națiilor
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
le exprim astfel .... încerc să le pun pe pânză ...” - ANCA BULGARU ( artist plastic ) - Iași " pierduți între răspunsuri așteptăm liniștea/ la marginea hotarului cu două anotimpuri/ copleșiți de gânduri stranii ca ultim trofeu/ ucis cu setea încolțită între coapsele tale/ stăm rezemați de copaci dezarmant aplecați/ de complicitatea revoltată sub pleoapa timpului/ surprinși de întâmplări prin care vom ridica manolic/ iubiri efemere în piatra din care suntem făcuți” - ELENA TOMA, Pitesti "Poezia reprezintă pentru mine zbor spre alte dimensiuni...evadare dincolo de limite
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
de genul “Pe munte toți suntem prieteni, indiferent dacă ne cunoaștem sau nu!” Mă lovi înțelesul acelei propoziții abia atunci, împărtășind cu tovarășii mei de drum minunata măreție a cascadei Duruitoarea. Mara își strecurase palma într-a mea și își rezemase umărul de pieptul meu. În alte condiții aș fi strigat de să răsune pădurea “ Da!!!”. Acum, mi-am lipit doar buzele de părul ei semănând izbitor cu trunchiurile copacilor, am privit în ochii ei de culoarea frunzelor, am îmbrățișat trupul
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > SHĒNGCÚN Autor: Alexandru Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Tablou I (Scena pare o clepsidră cufundată în apă. Vitorio stă ghemuit în mijlocul scenei rezemat de un perete imaginar. De brâu îi stă încolăcit Elohim. De jur împrejurul lui regăsim obiecte: o clepsidră, un ceas de epocă în celălalt colț, o brichetă, un pachet de țigări pe jumate de conținut risipit pe podea, o lentilă, respectiv un
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
în natură cu prietena ei și cu băieții. Chiar, ce-o face Deea acum? își punea ea întrebarea puțin geloasă pe ea și mai ales pe Robert. Când se întoarse, privind în urmă își văzu prietena sărutându-se cu pasiune rezemată cu spatele de un stejar bătrân. Robert o ținea fixată cu o mână de mijloc, iar cu cealaltă îi masa ușor sânii în timp ce gura îi era ocupată într-un sărut pasional. Această scenă a produs o stare excitantă în întregul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
la braț în fața lor. - Deea, să știi că te-am văzut ce făceai în pădure cu Robert, își abordă Andrada prietena în șoaptă. - Ce făceam, Dadi? - Te sărutai cu patimă și te lăsai dezmierdată de mâinile neastâmpărate ale lui Roby, rezemată de un copac. - Era ceva indecent? Tu ce făceai cu Cristian? Pe călugărița în timpul mătăniilor în fața unui altar imaginar? - Ha, ha, ha. Este cam obraznic fratele tău. Dacă nu-l țin în frâu, ar zburda nestingherit pe tot corpul meu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
aș visa n-aș mai găsi feeric orice tărâm și n-aș întâmpina cu zâmbet fiecare întrebare ce sfredelește-n stânci... N-aș alina cu brațele-mi de cântec nicio mare ce și-a pierdut sideful în amurg. M-aș rezema cu fruntea de-o fereastră de timp fără să-ncalec niciun murg de ger înzăpezit în lumea noastră și-aș înrăma povești fără final cu setea unei arșiți nesfârșite hrănindu-mi întâmplarea cu... banal, dar te visez... și-am vise
DE N-AŞ VISA de AURA POPA în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349944_a_351273]
-
nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Domina mirosul de oțel încins, un amestec de ulei, aburi fierbinți și fumul locomotivei. Un pufăit dublu al pompei de aer a locomotivei, mecanicul ce o conducea are fața mânjită, sta rezemat în braț la fereastra locomotivei. Privesc în interior...” Nu vă plecați în afară” o etichetă ne previne! Cantonierii salută trenul din poziția de “drepți”! Priveam la călători, în mare parte navetiști erau răpuși de depresii sonore, sunt atât de triști
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349981_a_351310]
-
maluri Peșteră cu intrarea ascunsă, ciudată Serpuită de apa coborâtoare în valuri Nestrămutat așteaptă !. Altar din piatră modelată Și multe ierburi, vie ofrandă Celui fără de margini, fără de hotar doar chip legendar Duh Risipit în văzduh Veghetor Deasupra norilor Așteaptă ! Invocatorul Rezemat de spectrul luminii în răsărit Numără pietrele albe, Cercetează stigmatele aleșilor Pătrunzând nepătrunderea lor Fruntea sa, plină de lumină-între plete albe Și ochii luminoși ca astrele în serile albastre adânci ca o pădure a plaiurilor noastre neistovit surâs lăuntric, traversat
MISTERE DACICE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344468_a_345797]
-
așteptare pentru sfârâitul pe grătarul încins. Când a fost grătarul gata, am așezat peștele pe el și, în scurt timp, mirosul ne-a adus aminte ce poftă și foame aveam amândoi. Amica mea și-a abandonat pescuitul, a așezat fixa rezemând-o de mașină și a trecut să mă ajute la aranjarea prânzului pe platou, în locul sendvișurilor consumate la micul dejun. Acum umbrela era instalată lângă masa improvizată pe pătură și ne ocrotea împotriva soarelui. Friptura de crap, mai ales, era
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
La geam bunica- în apa din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul ferestrelor sub picuri de ploi. Singur în beznă- doar tânguit de ramuri sub fulgii de nea. Frunză în făraș- rezemată de poartă mătură udă. Geamuri sub picuri- uguit de turturea abia zărită. Sunete de pași- pe urmele razelor doar un singur nor. Zid în ruină- pe cărare pustie umbre de copaci. Apus de soare- pe urmele razelor bătăi de aripi
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]