15,122 matches
-
românul și românescul sînt mai bine dezvăluiți de nemuritoarea operă a lui Caragiale. Pentru că, nu-i așa?, nu atît în tragic profund vede românul lumea și viața. Încît, din acest punct de vedere, contemplînd comportamentul românesc de fiecare zi nu reziști să nu te ducă gîndul la eternul Caragiale, despre care Ralea a spus cîndva, între războaie, că e cel mai specific scriitor român. Și sîntem mulți care îi dăm dreptate. Să-i amintesc aici repede și incomplet pe prietenii Conu
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
înfrigurată meditație, trebuie să remarcăm că Ileana Mălăncioiu insistă încă o dată asupra faptului că în sistemul de valori al eroului tragic viața, existența cu tot ceea ce presupune ea, ocupă un loc esențial. Cum altfel am putea interpreta faptul că Iov rezistă la toate încercările, mai puțin în fața "ispitei" supreme - perspectiva de a renunța la propria-i viață mai înainte de a o fi trăit? Cînd Domnul se atinge de carnea și de oasele sale, el nu ezită să îi pună la îndoială
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
el nu ezită să îi pună la îndoială Dreptatea, nu neapărat pentru că instinctul de conservare ar fi mai puternic decît credința, ci pentru simplul motiv că încercările la care este supus sînt peste puterile unui muritor. "Acestei ispite nu-i rezistă în cele din urmă neprihănitul rob al lui Dumnezeu și nu-i va rezista nimeni niciodată. În fața ei însuși Christ se îndoiește o clipă pe crucea sa)", notează, ca o concluzie, autoarea, lăsînd subiectul de meditație, evident, deschis. Am insistat
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
conservare ar fi mai puternic decît credința, ci pentru simplul motiv că încercările la care este supus sînt peste puterile unui muritor. "Acestei ispite nu-i rezistă în cele din urmă neprihănitul rob al lui Dumnezeu și nu-i va rezista nimeni niciodată. În fața ei însuși Christ se îndoiește o clipă pe crucea sa)", notează, ca o concluzie, autoarea, lăsînd subiectul de meditație, evident, deschis. Am insistat mai mult asupra acestui aspect, nu numai pentru că mi se pare semnificativ din perspectiva
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
ingenios ițele povestirilor între ele. Un alt personaj predominant este Lia Mora, cea care provoacă incestul cu un amestec de luciditate și perversiune. Este o versiune interesantă a Lolitei pe care autorul o și amintește la un moment dat. Pornograficul rezistă tocmai datorită acestei solide construcții narative. Nimic nu este aruncat la întîmplare, fiecare amănunt putînd fi hotărîtor. Multe dintre întîmplări sînt relatate din perspective multiple. Povestea de amor dintre un profesor de liceu și eleva sa apare în două ipostaze
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
-n plopii tăi înalți cu frunza rară." Dar nu atât nostalgia timpului trecut impresionează aici, cât mai ales un fel de umor trist, aș spune, aproape macabru, un fel de râs printre lacrimi, datorat împrejurărilor, așa ca în Sonetul 20: Rezist și eu cum pot, să nu se vadă Puțin bătrân, puțin falit, puțin șomer, Ca-ntr-o necunoscută Iliadă Compusă după moartea lui Homer. Piețe pline, bunătăți grămadă. Eu, cu sacoșa strânsă, și stingher Adulmecând minuni dinspre livadă, Mai socotesc
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
preia peste noapte un partid al cărui membru nu este și, deci, nici nu-i aparține, din moment ce l-a părăsit. Cît privește acuza sa la adresa lui Vasile Lupu (că a încercat să blocheze conturile partidului), trebuie spus că nici aceasta nu rezistă. Dacă Vasile Lupu ar fi încercat să fure banii partidului și să fugă cu ei la Fălticeni sau în Brazilia, atunci aș fi înțeles. Dar șugubățul țărănist n-a cerut decît protejarea conturilor pînă cînd partidul își va stabili o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
să-i spun pe nume: era Sidonia Drăgușanu, o scriitoare "pentru femei". Așadar, Sidonia, nu vrea și nu vrea. Anturajul urmărea cu atenție partida. Se făceau și pariuri, mai ales că lui Vinea, supranumit, pe lângă englezul, și Trei-testicole, nu-i rezista nici o femeie. Și, într-o seară - Sidonia avea să le povestească prietenelor, iar prin acestea să ajungă până la noi - o conduce Vinea pe Sidonia până la ea acasă. Ei se despart în pragul ușii, ca de obicei. Este iarnă. Ninge bogat
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
cum îl văzusem pe Victoriei cu Henriette, nu îmbrăcat fistichiu, cu zulufii la modă, ci normal, fiind directorul instituției; așadar, văzîndu-l cu mîna întinsă, cu ochii sfredelitori îndreptați spre mine, mi-am zis în gînd făcînd un efort mare, - Țoiule, rezistă privirii lui și nu lăsa ochii în jos, ai grijă, fii tare!... Ceea ce și făcui. Întinzîndu-i și eu mîna și uitîndu-mă fix în ochii lui... Sunt în viață momente cînd știi că jocul pe-o singură carte, - demnitatea - neavînd nimic
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
cum am mai spus, am vomitat sînge la terminarea acestui film. A fost dramatic, am fost tratați de producători ca ultimii dintre oameni. În ce mă privește - vorbesc acum numai în numele meu - pe mine m-a ajutat foarte mult ca să rezist, să nu renunț, faptul că ieșisem destul de mult timp din țară, faptul că am fost și am studiat în Elveția. Și nu m-a ajutat atît de mult școala - foarte serioasă, de altminteri - cît m-a ajutat faptul că am
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
a culturii române! Și apoi: să presupunem - oricît ar fi de aberant - că Pintilie s-ar fi oprit la Reconstituirea. E puțin? Cîți cineaști din România au mai creat filme care să marcheze un timp, o generație, și care să reziste zeci de ani? Cinic vorbind, nu merita omul care a făcut Reconstituirea să fie lăsat în pace? Nu și-a cucerit nici un drept, nici un galon? Nu poate fi tratat ca o excepție, în loc să fie tracasat, fie și pe căi perfect
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
Isus a fost, în tot cazul, boala incurabilă a sfinților... Isus este responsabil de atîtea suferințe. Conștiința lui trebuie să fie încărcată, prea încărcată, de n-a mai dat, între timp, semne de viață. La drept vorbind, el nici nu rezistă în comparație cu urmașii lui. Acestora, pasiunea lui cerească a devenit un virus. În loc de trandafiri, ne-a făcut cadou o cunună de spini. Nu cunosc o vină mai mare decît a lui Isus". Și apoi: Nu se poate crede ceva precis și
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
din Dumnezeu?" Altădată medita în stilul lui paradoxal care, în faza sa franceză, îi va deveni caracterizant: "Trebuie să te gîndești zi și noapte la Dumnezeu, pentru a-l uza, a-l termina în tine. Atîta vreme cît el va rezista la banalitate, trăiești în imperiul lui fără putință de scăpare. Nu ne putem elibera de el decît chemîndu-i cu insistență prezența, pentru a ne obosi și a-l face superfluu". Și, în sfîrșit, această meditație plină de sensuri pentru convingerile
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
suprima în justiție libertatea de exprimare și de exercitare a profesiei, impunerea falsurilor și promovarea lor frauduloasă pe piața bunurilor simbolice. Tîrît pînă în ultima sa clipă prin sălile tribunalelor, el și-a păstrat atitudinea cu aceeași vigoare și a rezistat moral în pofida stării sănătății sale din ce în ce mai precare. Însă dincolo de aceste episoade mărunte, de aceste fenomene previzibile pe o piață de artă sălbatică, în care zona neagră reprezintă un procent covîrșitor, Cornel Radu Constantinescu rămîne un observator, un analist și un
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
frumoasă tradiție în tematica rurală, ne asigură Geo Vasile și ne înșiră carcateristici ale țăranilor complecși postbelici. Nu uităm să dăm și-o palmă, în completă necunoștință de cauză, culturii populare contemporane. Pentru că noi, eroii esteți și redutele bunului gust rezistăm acestor 'tentative de îndoctrinare, de prost-gust și mercantilism'. O jalnică rezistență prin cultură postdecembristă... lang=EN-US style='font-family:Comentariile critice ale lui Nicolae Bârna diferă prin 'subiecții' aleși, numai scriitori unul și unul. Domnia sa propune o critică aparent suspicioasă a
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
hotărît să guverneze printr-un guvern personal, în afara partidelor și împotriva lor. A încercat formula în aprilie 1931 numind guvernul N. Iorga. Dar, în condiții de gravă criză economică mondială, guvernul Iorga (în care factotum era Const. Argetoianu) n-a rezistat decît pînă în iunie 1932. Au urmat două guverne penețiste Vaida Voevod, din octombrie 1932 pînă în ianuarie 1933 un guvern Iuliu Maniu și, apoi, pînă în noiembrie 1933 un alt guvern Vaida Voevod. Regele a fost, deci, nevoit să
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
trăiește astfel în literatură, glosând-o și creând-o, desprins de materialitate, sfidând oboseala unei rase foarte vechi - cele patru veacuri de arbore genealogic -, pe șleau, beneficiind de o constituție morală cu mult peste cea fizică. Dar și aceasta va rezista unor probe de neomenească presiune. Are prieteni mai vârstnici și din propria-i generație, pășește în primul eșalon al intelighenției de după cel de al doilea război mondial, în acei puțini ani de până la totala întunecare culturală, este, mai precis, o
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
regret imposibil de "stârpit", același regret ca un vultur ciocănind în geamul invizibil de după coaste, ca o vrabie albă, încarcerată într-o colivie de fier, încercând să învețe a zbura... Regretul de a nu fi în stare să aflăm cum rezistă un scriitor"...etc. (p. 201) Marele nenoroc al cititorului este că poeta cunoaște serios lirica rusească, multe dintre ideile ei sunt interesante și destule ipoteze merită urmărite în analiza lor. De fapt, situația seamănă cu ceea ce autoarea însăși spune la
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
median, de așa manieră încât să nu atragă niciodată în chip deosebit atenția asupra sa devenea, cu trecerea de timp, tot mai greu de înfăptuit, lațul se strângea, posibilitățile se reduceau și dacă este adevărat că victoria revine celui care rezistă un minut mai mult, Securitatea mai putea aștepta. Totuși, în 1964, ea a fost aceea care a capitulat! Dând curs acelei reguli de șah, conform căreia jucătorul bun trebuie să aibă în gând câteva mișcări în plus față de adversar, evitând
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
nu sînt nici atît de extraordinare estetic, încît să nu mai conteze nimic. Și atunci ce rămîne de spus e că sînt niște romane cu totul derutante. Dostoievskianismul e placat pe o lume care are nevoie de explicații, nu poate rezista pe un reazem filosofic, așa cum vrea să indice critica binevoitoare care încearcă să "salveze" aceste romane. Eventualul dialog cu problematica universală existențialistă e blocat de niște date care au nevoie de decriptare în măsura în care convenim că nu citim o literatură a
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
capitole și idei de ordin general se dovedesc perfect valide. Chiar primul capitol în care tratează despre "rasa" evreiască și "specificitatea" evreiască, este demn de toată atenția. E valabilă, desigur, opinia că însuși conceptul de rasă, confundat cu națiunea nu rezistă analizei științifice. Antropometria și chimismul sangvin, pe care se sprijină "știința" raseologiei, sînt pure născociri. Toate analizele și experiențele au demonstrat definitiv că metisajul social este atît de profund și generalizat în lumea civilizată încît același indice cefalic și același
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
Depinde de strategia fiecăruia. Simți și nevoia să te aduni într-un nucleu, pe care să-l și numești. În ce mă privește, am alternat expoziția în sine, ne-numită, cu cea intitulată. O prefer, evident, pe prima. Cea care rezistă doar prin substanța ei intrinsecă, nu adjuvată tematic. Pentru că pictura mea poate trăi foarte bine în specificitatea ei formală. Fiind o pictură modernă, "decorativă", "ambientală", ea e destinată expoziției. Nu tabloului. Eu nu pictez un tablou. Pictez o expoziție. Expoziția
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
nivel, pe același plan... E ceva absolut insuportabil, care te îndreptățește să te înfurii... Așadar, ideea aceasta de rețea, cum este cea din jurul Casei Scriitorilor Străini și a Traducătorilor, urmărește tocmai realizarea unor contacte, a unor întâlniri, prin care putem rezista împreună, căci există totuși pericolele despre care am vorbit... Care sunt rezultatele cele mai importante pe care le-ați obținut și ce proiecte ați putea numi, privind activitatea acestei instituții în viitor? Ne aflăm acum într-un moment de reorganizare
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
În aprecierea valorii volumelor sale criteriul estetic trebuie să piardă locul întîi - și nu pentru că textele sale nu ar suporta astfel de perspective, ci pentru că altele sînt prioritățile. În primul rînd trebuie să înțelegem că romanele și povestirile Rodicăi Ojog-Brașoveanu rezistă pe piață, se vînd, intră în regimul concurenței. Cantitatea joacă un rol mare în această bătălie; de aici la clișeu nu e decît un singur pas. În fața locului comun aprecierea estetică sucombă imediat. Or, aceste stereotipuri pot fi exploatate cu
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
și pe ce căi întortocheate să-i iubească pe sovietici. Ochii Elsei Triolet sau farmecele doamnei Rolland au făcut vîlvă în epocă: faptul că cele două doamne și soții erau agente sovietice s-a aflat abia după război. Gide a rezistat mai bine tentațiilor, dar și el a fost manipulat, cel puțin la început, destul de abil, fiind aproape compromis prin misiunea care i s-a dat de a negocia cu oficialitățile naziste eliberarea lui Gheorghi Dimitrov. Diferența, vorba d-lui Iorgulescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]