2,125 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului îți mângâi chipul și simt cum îmi cresc în palme fluturi cu aripi de lumină s-au evaporat din cea din urmă lacrimă rătăcită pe chipul tău (în ridul însingurărilor de ieri) am părul iarbă și aripi multicolore în suflet Referință Bibliografică: Fluturi în iarbă / Oana Radu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Oana Radu : Toate Drepturile Rezervate
FLUTURI ÎN IARBĂ de OANA RADU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355459_a_356788]
-
niște trufandale din care doar vrei să gusti niciodată nu ai intenția să te saturi. femeile sunt că fumul se aprind ușor ard și dispar se întorc în timp mereu tinere mereu pline de iubire gândurile lor nu imbatranesc niciodată ridurile sunt doar drumurile bătătorite ale tinereții cele care și le acoperă înseamnă că nu au iubit niciodată dar încă mai speră. Poem anonim el nu mă mai iubește mâinile lui nu mă mai caută gură i s-a uscat de la
CUM ŞTIU FEMEILE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355561_a_356890]
-
Poem anonim el nu mă mai iubește mâinile lui nu mă mai caută gură i s-a uscat de la atâta bolboroseala ai îmbătrânit femeie corpul tău nu mai are vigoarea de altădată tușești gafai transpiri respirația ta e șuierătoare ai riduri te-ai urâțit femeie își tot repeta ei în fața oglinzii gușa le atârnă burtă le atârnă de sub stratul de grăsime nici nu li se mai aude inima. fetele tinere sunt doar miei la tăiere în preajma ghilotinei bărbaților avuți în de
CUM ŞTIU FEMEILE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355561_a_356890]
-
în podeaua de frunze ruginii ce și-au dăruit verdele la pragul ușilor deschise până descopăr firul ierbii căzut în ochiul meu stâng obrazul din care a dispărut complet sărutul medita la tinerețea unor vise ce-și alunecau tremurarea între ridurile timpului priveau geloase cum se împletește lumina în tremurul apei de când au încolțit pietre mai ți minte când ți-am sfârtecat lacrima? nu ai înțeles de ce sângerarea tălpilor este ca un frunziș unde arborii au aripi și un singur trunchi
LINIŞTEA PICURA DIN STREAŞINA CERULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356823_a_358152]
-
-ndrepți spre vechea oglinjoară; Prin amintiri gândul îți zboară La anii când erai fecioară; Cum trece timpul... te-nfioară! Să nu fii tristă?! Să nu te doară?! Nu mai ești, astăzi, bălăioară, Arginții-n păr sunt o comoară, La rând stau riduri să-ți apară Și cum erai, tu, domnișoară!... Să nu fii tristă?! Să nu te doară?! Îți faci un ceai, apoi gargară, C-ai prins un guturai aseară Tot așteptând, în frig, sumară, Să-ți vină pensia la scară. Cafeaua
O ASPIRINĂ ŞI GARGARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356884_a_358213]
-
supun Că n-avem pentru ei ceva mai bun Pierzându-se prin Alpi sau Apenini Viața noastră prinsă-n pioneze Cântecele păsărilor dor Orice fluviu are un izvor, Vând fericiri menite să dureze! Pierdem o oră printr-un truc Aceleași riduri se așează Ca un blestem sau ca o piază Pe brazdele obrazului uituc Ne trezim mai timpurii cu-o oră Închipuirea iar ne joacă feste Vin fluturii-n oraș să manifeste Că li s-a-nchis intrarea în agoră Lăsați
VÂND FERICIRI MENITE SĂ DUREZE de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356651_a_357980]
-
șters repede ochii cu dosul palmelor și l-a așteptat încremenită. Nu a putut face nici un pas. Îl privea cu drag și îi zâmbea. I-a observat albul abundent din păr și a tresărit. Când s-au îmbrățișat, a descoperit riduri fine, elegante, pe fața lui. I-a sărutat ochii obosiți și l-a îmbrățișat din nou, ținându-l strâns în brațe, lăcrimând. „Ai îmbătrânit, dragul meu. E prima oară când remarc diferența de vârstă... Ai albit, iubitule! Când erai la
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
Cu cea mai caldă duioșie, mângâi Cu dosul palmei, fruntea ta-ncruntata. Și chiar de nu-i decât o poză mică Din ea, tu îmi zâmbești cu fata toată. Ating cu-n deget blând de mângâiere Din colțul ochiului, a tale riduri Ce-mi amintesc de anii ce trecură, De doruri și cladite-n suflet ziduri. Ma-ntreb ce oare-n viața ta cu anii, A desenat, în jurul ochilor tăi blânzi, Aceste linii ce-mi zâmbesc în taină Cu care-acum din poză
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
însă nu forme, obiecte, m-a făcut să-mi strâng ochii apoi să ne protejăm cu ochelarii de soare! - Robert fata aceasta nu mai avea fața aceea de copil, pe care am remarcat-o acolo pe scenă! Adevărat, nu avea riduri însă niște trăsături foarte mature erau sesizabile acum. Îi dispăruse expresia inocentă de pe chip sau era ceva care se putea vedea acum în lumina zilei. - Clara, femeia arăta într-adevăr trecută pentru vârsta ei. - Săptămâna aceasta suntem liberi, am fi
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Casa me ș-a lu' Neculae nu li-i bună. Și vin cu blide de-acasă când vin. Li-i sâlă la mine, cică pute a șoareci.” Pașii ei s-au făcut și mai înceți și lacrimile încremeniseră cumva printre riduri. Aplecată de ani, bătrânica se lăsa mai greu cu mâna tremurândă pe botuța ei, subțire ca o umbră, simțea drumul mai greu, mai dușmănos cu anii ei mulți și crucea bisericii nu se mai vede printre pruni. O vrabie, ca
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
Tu vrei să fii iar copil? Da! Lasă că te învăț eu ce să faci. Treci și desenează cu mine. Apoi privim amândouă la desene animate ,si asa te faci copil. De fapt, tu nu ești așa bătrână, ai câteva riduri dar nu-i nimic îți dau cremă de față cu care se dă mama și te faci tânără. Părul e negru cu alb adică ai șuvițe, mama se duce la coafor să le facă, tu le ai făcute gata. M-
BUCURIA ÎNTOARCERII ÎN TIMP DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355617_a_356946]
-
iubire în noapte luna întreține focul pasiunii în cortul cadânelor unde cerul și noi ne vărsam lacrimi în trăiri apare muza tăcea așa și ea rumegând iarba fiarelor apoi mai spre noi iubirea sculptată în vorbe jumătatea din măr două riduri amărâte se dau de ceasul morții în fața oglinzii noaptea bântuie de parcă ar fi locuită de altcineva dimineața smulge îndoiala din noi așa continuăm în iubire. Referință Bibliografică: Lângă femeia iubită / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 901, Anul
LÂNGĂ FEMEIA IUBITĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346102_a_347431]
-
azi nu mai știu Tot bântui pe poteci și simt miros de brumă Acum tot mi se pare prea fad și prea pustiu Și dorul de-a fi eu , prin tine - mă sugruma. Prin toamnă care lin, crestează-n mine ridul Precum pe-o frunză doarme eternul anotimp Așa păstrez în mine - de tine gând dar vidul Mă-ncearcă tot mai des și trist apun sub timp. Acum că nu-mi mai ești simt vidul cum privește Dar nu-mi mai
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
nr. 903 din 21 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Ramuri golite înnodate la capete desprinse din os curg peste frunte gât umeri clepsidră cu văi netezite creste de munte trupuri în haos coapse în tremur lacrimi sub gene tâmple cochilii riduri cu zimți dorințe adânc răsucite în sânge crăpate de secetă alunecă în strășini încet rugător fără ură prigoană bat orologii acum nu mai știu să rămân sau să plec. Referință Bibliografică: Ramuri golite / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RAMURI GOLITE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346137_a_347466]
-
rece nu cere părinții din etern vreau mâna de pământ din ce-a rămas acolo la mormânt lacrimi ostenite curg la îmbrățișarea cu trecutul părinții nu mai sunt sunt lacrimi picături de dor pe lavița visului între pereți răscruci de riduri pe frunte cât chin lovește omul fără părinți mângâiații duios în viață cât sunt să nu va depărtați nicicând acum cât sunt încă cu voi iaz de lacrimi pentru ce-a fost o lumânare arde fără fum pentru pământul din
TU MAMĂ ÎMI LIPSEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346154_a_347483]
-
de-o zână brațul își va frânge, Privirea-ntoarce,și te du pe altă cale! Izvorul cristalin ce cântă lieduri Și te îmbie să îți răcorești pustiul Are otrava cea mai tare chiar în pliul Dintre suspine și-ale stâncii riduri... Să nu privești spre sălciile-albastre! Și nici să nu te-apropii la vreo rugă! Închide ochii chiar de te lovești, și-n fugă Pătrunde-n luminișul verii noastre! Cu gândul să mă chemi din umbra nopții, În lumea-n care
NOAPTEA LUPULUI ŞI-A IELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356119_a_357448]
-
să înțeleg de ce guma de mestecat n-o înghite nimeni, și de ce anul se sfârșește iar anul bisect e la 4 ani, și de ce lucrurile degenerează precum viața din trupul omului, inima... mă dau cu serul luminii zilnic și totuși ridurile se înmulțesc mă încovoi sub o povară necunoscută merg ca o marionetă cu picioarele de lemn uneori, iar lirismul devine strigăt doar viitorul norocos e singura mea șansă bizară ca un bocet de copil neânțărcat în vreme de război sub
INDIGOUL LUI CHAGALL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369063_a_370392]
-
ofer locul unui vârstnic, mă refuză zâmbind, când mă vede cu ghiozdanul. Ei îmi dau speranță, oamenii frumoși din această țară, aflați în orice etapă a vieții, chit că sunt gârboviți de urâta bătrânețe sau chipul le e transfigurat de riduri. Sufletul lor veșnic tânăr este păstrat în strălucitorii ochi. Ei îmi dau putere și ambiție, lor vreau să le asigur o pensie bună. Și, în general, nu doar bătrânii sunt triști. Din păcate, aproape toți copiii României sunt triști. Când
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
și neputință." (Portret uitat de Timp), durerea generată de situația grea în care se află țara, pe care poetul ne spune că: "În fiecare an / te regăsesc mai tristă... / Stai singură-așteptând / iar veste de departe, / ți-e chipul plin de riduri / și glasurile-ape, / aștepți la sânu-ți fiii / plecați în zări deșarte.” (În fiecare an...); setea de perfecțiune: "Sunt însetat, iubito, / voi să iau / din cupa cerului / să beau! O stea, un strop / de nemurire, / mi-ar stinge setea / din privire, / un
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
apa e mai grea Și stropii cad lovindu-se de Munți, Să alergăm în calea lor desculți Ca două curcubeie de demult... La Herculane plouă și ascult Cum plânge ploaia noapte peste ziduri Și timpul dintre noi e plin de riduri, Doar inimile noastre sunt de țânci Și stropii cad rănindu-se de stânci. Plouă, să ne bucurăm de ploi, Când e atâta secetă între noi!... Referință Bibliografică: La Herculane plouă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 213
LA HERCULANE PLOUĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370929_a_372258]
-
Dacia, dar, când văzu sticlirea din ochii țigăncii, icni, zicându-și: M-am țicnit! Eu, Diva, celebra Dacia Diugan, îmi pun mintea cu una care, sigur nu are habar nici ce-i aia ,,globalizare”?! - Mă vezi așa, zdreanță și cu riduri pe față, da' am fost și eu ,,cineva” la viață. Nu aveam anii tăi când m-au alungat cu tinichele de coadă din mahala. M-au gonit în lume fără un pol de pâine, fără prieteni și fără ghete în
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > MAMELE AVEAU LACRIMI DE STELE Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De unde vin eu-mamele plângeau mocnit, ridurile erau fardate din apăsare, nimeni nu știa ce ascund ochii aceia, poate noi copii acelor vremuri bănuiam! Oricum ,diminețile aveau miros de piersici, pâinea dospită din dragoste, chiar dacă stamba se cumpăra pe caiet, hainele le purtam prin rotație,dar aveam
MAMELE AVEAU LACRIMI DE STELE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370941_a_372270]
-
ca o monedă cu două fațete. Ar vrea și nu ar vrea să se scuture de frisonul nebănuit, așa cum bați colbul din pânză unei perdele. Pleoapele grele i s-au lăsat peste ochi și nu mai distinge detaliile, nu vede ridurile, cicatricile de pe fața paznicului înarmat, nu vede mutra insului care, de data asta, o privește cu un strop de toleranță inexplicabilă. Chiar o lasă să atingă exponatele din vitrine, să le cerceteze întorcându-le pe toate fețele. În jur, toata
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
dar cred că n-are nicio legătură. În față, cocoțat pe o colină, Castelul lui Dracula ne amintește de măreția unor timpuri de demult. Pare cu mult mai scorojit decât ultima oară, când am trecut pe-aici. Timpul lasă întotdeauna riduri pe care deseori le poți acoperi cu-un fond de ten. Aici nu e suficient nici fondul de rulment. - Încotro o luăm ? îl întreb ,încercând să îi aduc aminte că am venit aici c-un scop precis. Să îi găsim
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Mă răstignesc apusuri sub perdele, și chipu-mi se crispează-n riduri noi, atâtea cioburi mi-au tăiat castele, că n-a fost chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe ruginite, mi-ai răstignit iubirea în pereți, poieni de vise scrijeleau albite, un dans din mucegaiuri și nămeți! În
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]