165,466 matches
-
Marius Ianuș Flori duhovnicești pentru Măicuța Domnului Primește aceste flori duhovnicești, minunată Stăpână. Adună-le cu mâna ta cea ascunsă din a mea pustiită grădină. Primește iubirea mea mică și plânsă... Iartă-mă și ridică-mă în acele povești pe care doar sfinții care te-au iubit le cunosc. Dă-mi să simt când te apropii de ale mele ferești, să cunosc pașii tăi nevăzuți pe de rost... Fii și măicuța mea, Împărăteasa Puterilor Cerești
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
minții mele din focul relelor și vindec-o cu mila ta împărătească. Vino ca șoapta, vino ca suspinul și, cu un strop din slava ta, cea nelumească, alină-mi chinul și-ndreaptă mintea mea. Vino ca noaptea, vino ca seninul, ridică-mă din boala mea cea grea, alină-mi chinul și-ndreaptă mintea mea. Măicuță bună Măicuță bună, caldă, tu stai în slava ta, într-o lumină cum noi nu putem visa. Acolo, în splendoare, nici umbra nu ajunge. Aici, în
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
și mintea cea nemernică și întreg trupul. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Diavolii se joacă în felul acesta cu mintea mea! Ajută-mă ca să mă pot vindeca. Atinge-mă cu o rugăciune! Salvează-mă cu un sărut! Fă-mă bine! Ridică-mă de unde am căzut! Umple-mi inima cu Duh Sfânt, dă-mi binecuvântarea ta... Rupe-mă cu totul de pământ și nu mă lăsa! Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Mistică Roză Mistică Roză, Floare a Înălțimilor, Măicuța Domnului, Leagăn suspinelor
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
Unde ești tu, Măicuța Domnului, Îngerul trece prin apele somnului. Unde ești tu, Minunată Crăiasă, toată nevoia noastră ne lasă. Vino la noi, Regină a Stelelor, și ne dezleagă din lanțul relelor. Șterge-ne mințile de apa lacrimilor și ne ridică peste muntele patimilor. Vino la noi, Măicuța Domnului, și ne dă viață din Fiul Omului. Regina Îngerilor, roagă-te pentru mine! Roagă-te pentru mine în acest ceas, când sunt împrăștiat, obosit și laș și nici nu te iubesc pe cât
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
Roagă-te cu iubirea ta cea fără de sfârșit să mi se-ncălzească inima măcar un pic, să te văd, să te întrezăresc, dacă se poate, să ascult măcar o dată ale tale șoapte... Dă-mi lumina unui zâmbet care să mă ridice din rău. Un zâmbet de la tine, al tău... Măicuța cea bună a Lui Dumnezeu, Împărăteasa sufletului meu!
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică doar cu o palmă fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fost suficient de îndrăzneață așa că își desfăcu decolteul. Soldatul D. întoarse capul
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
Omul fără stare se împinge Până la Academie între T și Muzeul de Artă Se încăpățânează să-și bea Suta de vodcă În fiecare zi strict la aceeași oră. Uneori îl vezi prăbușit Pe bancă la Livadă Ajutat de alții se Ridică prinde strâns bețele și Urcă În viraje largi Dealul
Omul fără stare by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/5411_a_6736]
-
în coșciuge din două lovituri cu dosul teslei intra tot cuiul nu-l mai scotea nici dumnezeu îl știi pe tîmplar ei a îmbătrînit de nu-l mai cunoști abia se mai tîrăște pînă la cîrciuma lui vasile abia mai ridică paharul albăstrui cu fundul gros pînă bea cinzeci trece ora și aprinsul unei țigări durează pînă mîine îl știi pe gropar știi cum săpa ca un excavator ce gropi făcea late adînci abia îl mai vedeai din ele dădea de
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
cu viteza sunetului cum învîrtea cădelnița peste mort ca pe ciocanul de la stadion a-mbătrînit săracul noroc cu enoriașii că-l duc cu mașina pînă la cîrciuma lui vasile îl leapădă pe primul scaun și noroc cu vasile că-i mai ridică paharul la gură și pe vasile îl știi slab cum era parcă a pus carne pe el parcă a crescut a întinerit învîrte butoaiele ca jonglerii la circ un bobîrnac dacă dă vreunui bețiv cade ăla în nas pe gropar
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
secrețiile mele clocotitoare Din care nu pot țâșni ca un duh Și în care de abia îmi țin capul la suprafață? 4) Când mă gândesc la Tine Fața mea strălucește Când încetez să mă gândesc la Tine Mintea mea se ridică de pe mine Și e împrăștiată ca un nor de lăcuste Toți dușmanii mei au fost îndoiți ca niște cuie Și ascunși în nisip Toți cei care m-au trădat dorm adânc în galeria de mină În care praful împletește la
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
Linda Maria Baros Am urlat, ne-am tăvălit pe jos și am înjurat. Printre blocurile noastre înalte de la periferie se ridicau încet pistoanele nopții. Iar noi ne-am urcat în camioane și am băut; ca niște drapele se desfășurau fetele pe străzi. Am dansat și am scuipat și am băut până dimineața, până la kilometrul zero. Atunci au venit vânătorii și au
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
tău îl lași să treacă o vreme va merge în direcție opusă o vreme prin masca lui va hăui vântul până va umple golul ei cu chipul tău precum lichidul aurului va umple formele monezii Trece un orb și o ridică din noroiul străzii: „Cine v-a încredințat vouă, pietre smintite, nisipul de sub coajă? O urmă de zeu e impregnată în pulberea lui. Mă iau după ea, o acopăr cu talpa mea, o încălzesc. Dar urmele nu pot fi clocite ca
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
Liviu Georgescu Acest coșciug în care ne-am îngropat dorințele, vanitățile, răutățile, cară cerul sub capacul de plumb, peste tot ne saltă, poartă embrionul crescut în sacul de materie grea, dar 21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui și mă prăbușesc în gheața adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile din ce în ce mai lent, până când nu mai plutesc. Iar sufletul se ridică deasupra și începe să cunoască, prinde fulgerele din univers și le crește lumina. O pace albă pătrunde. Cineva îmi încălzește trupul nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe pieptul meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage spre el
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul cu morți. Și știu asta pentru că eu sunt peste tot și tu nu poți să mori, iubito
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
pe buza prăpastiei. pârâiașe de sudoare îi alunecă pe sub corsetul din ghips are pâslă în cerul gurii privirea i se tulbură și atunci o vede pe sisi. îmbrăcată într-o rochie neagră cu trenă și pene de struț sisi se ridică încet în inele. un șarpe cu aripi. o pasăre cu solzi. nu mai vrea nimic altceva decât s-o învăluie fâlfâitul răcoros și faldurile negre să se închidă în jurul ei ca o manta care ține durerea departe. chiar atunci fräulein
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
încearcă să-și urmărească din priviri piezișe corpul îndoit cum face olena. ca o femeie bătrână. ca un animal în așteptarea loviturii. simte cum i se întinde pe sub piele o plasă rece care se înnoadă în dreptul inimii. bătăile ei se ridică în urechi întâi sacadat apoi ca un vaiet de clopot răspândit în tot trupul plăpând. spart în frisoane domolite de valuri de moleșeală cărora le urmează alte frisoane până când își reazemă bărbia de genunchi și rămâne împietrită cu privirea în
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Claudiu Komartin - În august, imaginile cu mine se voalează. Mă trezesc, mă ridic din scaunul cu rotile Și ard. Mă gândesc la noi cum mergeam alături când nimic nu ne-ar fi putut despărți alunecăm unul prin altul în adânc lacul subteran sclipește semințele au germinat în tăcere am putea adormi la marginea
Imagini de august - după Kristofer Flensmarck by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/5791_a_7116]
-
fost să fim la fel de perfecționiști ca și bunica când tăia tăiței pentru supa de duminică să uităm că trăim într-o cavernă dilatată de secol ce și-a pregătit atent apariția ca un surâs jovial pe buzele unei frumoase doamne ridicându-și discret chiloțeii de pe marginea piscinei ce putem face e să ne ducem împăcați anii pe care atât ne-am dorit să-i ajungem fără să ne pese că ne vor îngropa cu fiecare zi sub greutatea lor și nu
Într-o elegie cu obloanele trase by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/5820_a_7145]
-
folosesc la nimic parcă sunt ale unui bătrân pe care boala s-a făcut că-l uită ca să afle ce-i poate gura Buna noastră gospodină sub soarele sclifosit de octombrie moartea se dezmorțește clipește de câteva ori apoi se ridică în capul oaselor și se privește într-o oglinjoară de mână a mai îmbătrânit puțin i-au apărut câteva puncte negre și parcă i-a încolțit nițel mustăcioara gâsca s-a așezat cu labele la coada ochilor ei și n-
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
Vor mângâia o vreme pietrele, cu zeii închiși din strămoși în sângele lor, cum stă numele meu în memoria ei, și se vor întoarce să bea lapte de cocos, dezamăgiți că în seara asta nu au primit dezlegare să mă ridice în slava de unde privește Iisus; 9. (...abia scăpată, pe țărmul oceanului parfumat, printre pești colorați, ea aleargă, fără să obosească prin valuri; aleargă printre peștii înfometați care îi vor sfâșia carnea. Doar așa, numele meu va putea să se-ntoarcă
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
ea aleargă, fără să obosească prin valuri; aleargă printre peștii înfometați care îi vor sfâșia carnea. Doar așa, numele meu va putea să se-ntoarcă de unde-a plecat: într-o piatră pe care nici tu, cititorule vinovat, nu o poți ridica!) Grădinile lui Adam 4. Am găsit într-o dimineață pe net, apoi prin ziare, o femeie călătorind prin țările primordiale, patul meu era un fel de munte, de pe vârful căruia priveam prin fereastra de sticlă a unui calculator mările de
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
noului regim se aliniază în acest minut: cum de puteți fi atât de calmi? N-a murit Ceaușescu. Părerea mea e că trebuie să cumpărăm aur! Ba să cumpărăm ciorapi fosforescenți: el, aplecat deodată, îi privește ei picioarele pe furiș, ridicând fața de masă, prefăcut că-și caută pixul scăpat din mână, „un ofițer îi ține căpăstrul". Vreți să ne ducem toți la balamuc? La naiba, impulsurile electrice nu ating unele regiuni de pământ bătut pe nuiele împletite, regiuni ale creierului
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
atît de mîhniți. Îngerii sînt atît de mîhniți Cînd ne văd cum trecem grăbiți Printre ziduri de fluturi, sub bolți de miresme. Lor să-nțeleagă deloc nu li-e lesne Că trăim pe degeaba, cu secundele-n pripă. Eterni își ridică-n azur o aripă; Doar nimbul lor veșnic o clipă se-nmoaie Pe vreme de-amurg, și de vînt, și de ploaie Și parcă-i încearcă sub fulgi o durere, Privind prelingîndu-te-n părul de miere Spre calda și leneșa mea
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
trebuit să înțeleg asta. Tot ce aveam s-a spart. O să mai am somn vreodată? Dar vino Tu cu Iubirea Ta infinită, sînt copilul Tău și Tu o știi. Înfige gheara morții în mințile celor care mi-au făcut asta. Ridică-mă și arată-mi alt drum. Chemare Mare ești, Dumnezeule! Și atît de imposibil de frumos! Iar lumea Ta e irespirabilă! Cum mă simt în chemare? Cum te simți cînd ȘTII că soarele îți arată trei raze mari ale lui
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]