7,801 matches
-
decât de George Topîrceanu, de Emil Botta decât de Marin Sorescu și de Leonid Dimov decât de Grigore Hagiu. Semnalez, în aceeași ordine de idei a relecturii lui Emil Brumaru, prefața Ioanei Pârvulescu, amintită mai sus. Care, cu eleganță și rigoare academică (temperate însă de un subtextual discurs îndrăgostit), expune o analiză relaxată, subtilă și sintetică în același timp, a codurilor discursului publicistic al lui Brumaru, în raport cu cele ale poeziei sale. Pe lângă această prefață, aparatul critic care însoțește volumul ne mai
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
De asemenea, la fel de ingenioase analitic sunt considerațiile despre Caragiale și Cercul Literar de la Sibiu și cele despre analiza filmului De ce trag clopotele, Mitică? Cea din urmă antologică. În toate, Angelo Mitchievici are foarte multe în comun cu abordările Corinei Ciocârlie. Rigoare și ingeniozitate conceptuală, spirit asociativ și reflex imaginar. Îmi pare însă că eseistul Angelo Mitchievici e prea puțin receptat. Cel puțin nu așa cum ar merita. Excelentele lui cărți despre decadență și decadentism nu au avut ecourile meritate, cu excepția mediilor închise
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
majore ale culturii românești, cu adevăratele principii, de adevăr, dreptate și progres, ale revoluției. Cine ar reciti cronicile și studiile lui din acea perioadă (ca, de altfel, din întreaga lui activitate) ar putea fi tulburat, nu numai de consecvența, demnitatea, rigoarea morală și profesională, dar și de justețea, clarviziunea și patosul implicit al unui nedezmințit cult al valorii, al adevărului, în slujba culturii naționale. Regman este și astăzi aceeași „pasăre rară” a criticii literare, neafiliat niciunei coterii, niciunui grup, ignorând cu
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
abilitate faptul că în închisorile comuniste ( vezi „fenomenul Pitești” ) se practicau metode de tortură fizică și psihologică monstruoase. Autorul evită să arate că în detenție au murit o jumătate de milion de deținuți politici sau că mii de femei supuse rigorii „politice demografice” a lui Nicolae Ceaușescu și-au pierdut viața. Autorul evocărilor se pare că nu-și amintește nici de zecile de biserici și miile de case din București și alte localități din țară, care au fost demolate în ultimii
Drept la replică privind articolul Evocări din „prima fază” (România literară, din 20.06.2014), de Dumitru Popescu by Prof. dr. Gheorghe Boldur-Lățescu, fost () [Corola-journal/Journalistic/2410_a_3735]
-
două expoziții amintite mai sus, se îngîna și se confruntă aspirații și stări contradictorii: transparență se luptă cu materia opaca, gravitația cu plutirea, amorful cu forma ascensionala. Și de cîștigat, în mod sigur, cîștigă privitorul, dar și zona profesionalismului, a rigorii și a discreției din artă românească de astăzi.
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
combatere a argumentelor (sau a metaforelor) sale, așa cum face de altfel și în răspunsul la învinuirile de "contraziceri", care survin în exact aceeași vreme: "Literatura și politica se esclud una pe alta", "dacă pentru a face literatura îți ajunge la rigoare să ai spiritul observator și o limbă aleasă, ai nevoie de cunoștințe adînci, însușite deja, în diferitele ramuri ale dezvoltării omenirei pentru a face politică" sau "aceste lucruri șunt grele. Ele cer timp, învățătură, gîndire încordata... Nu e mai ușor
T. Maiorescu si conditiunile progresului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18182_a_19507]
-
consecințe interesante. Între ele, cred eu, felul în care se poate reconceptualiza o joncțiune a spațiului privat, intim, acela care ne definește în singurătatea și unicitatea noastră umană, cu cel public, al agorei, unde trăim alături de ceilalți, comunal, cu toate rigorile, relele și bunele ce decurg de aici. Deși recunoscută că falsă, dihotomia privat/public are rădăcini adînci, nu doar filozofice, ci mai ales într-un mental comun care ne-a convins, pe diverse filiere (religioase, literare, filozofice, sociologice, psihologice) că
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
cel mai legat de programul de atelier și de spațiul unei expresivități cromatice pure, și-a însușit sugestiile peisagistice pe care le-a distilat cu un extrem rafinament, le-a interiorizat și, mai apoi, le-a dezvăluit cu o multă rigoare și cu o la fel de mare delicatețe, în propriul său cod. Iar dacă el se situează cel mai aproape de atelier, de presiunile și de voluptățile acestuia, la extremă cealaltă, a maximei apropieri de model, se găsește Vasile Ulian. Care a surprins
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
de politică internă, de politică externă, în special despre criza din Ucraina. I-am solicitat să-mi facă onoarea de a semna primul pe lista mea de susținători pentru candidatura în alegerile prezidențiale. A făcut-o, cu toate datele de rigoare, care trebuie consemnate", a declarat Cristian Diaconescu pe 28 iulie, potrivit Mediafax. "Un alegător poate susține un singur candidat" Legea prevede că, odată ce a semnat pentru susținerea unei candidaturi, un alegător nu poate susține alt prezidențiabil. În aceste condiții, Traian
Traian Băsescu, obligat să îl susțină pe Cristian Diaconescu în lupta cu Elena Udrea pentru Palatul Cotroceni by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/21976_a_23301]
-
de la Oradea nu este deloc gratuită întrucît faptul că, la un interval de timp foarte scurt și în locuri atît de apropiate în spațiu, Ovidiu Maitec a organizat două expoziții care își propun cu totul altceva, spune foarte mult despre rigoarea artistului, despre dinamica acțiunii și a gîndirii lui plastice și, mai ales, despre prospețimea prezenței sale, în ciuda autorității dobîndite de-a lungul anilor, în spațiul public și în relația directă cu privitorul. Dacă expoziția de la Arad era una construită în jurul
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
prin confesionalul lui Mallarmé, elegiac în fond și, cum afirmă Eugen Negrici în prefața sa, Dăruit Luminii, George Virgil Stoenescu invelează cele două suflete ce i se zbat în piept - după formula goetheană -, între carnalitate și spiritualitate, între fast și rigoare, între Lidia și Simonie, între mercur și plumb, aur și aer, foc și apă, între făptuire și tăcere, ducând spre perfecție nu atât formele fixe versilibristice, cărora le este mai frecvent fidel, cât o particulară tehnică de abatere a căilor
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
acum cinci ani, la teatrul "Sică Alexandrescu" din Brașov. Am văzut atunci poate unul dintre cele mai frumoase și mai speciale spectacole în care performanța actoricească a lui Costache Babii și Mircea Andreescu, cei doi protagoniști, atingea cote înalte. Emoția, rigoarea și rafinamentul interpretării lor rămîn în memoria mea afectivă. Performanța lor, deși remarcată de toată lumea și adesea invocată în tot felul de discuții, n-a căpătat și concretețea vreunui premiu sau măcar aceea a unei nominalizări la vreun premiu. Mulți
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
știe totul despre univers. Fiecare dintre noi există într-un număr infinit de lumi virtuale", "Pe cer nu vezi decît stelele", "Pe Dumnezeu nu poți să-l descrii, dar El există" sînt speculații care - într-o elegantă manieră cinematografică de rigoare clasică - se constituie într-un elogiu adus imaginației. Virtute umană evidențiată prin excelență de arta filmului. După cum o demonstrează într-un cu totul alt stil waydowntown al regizorului scenarist Gary Burns, preocupat de megalomania arhitectonică, de așa-zisul "modernism gone
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
este nicidecum al unui personaj simplu, răzvrătit umoral și demolator din frustrare, crud din neputință și nihilist din oboseală, așa cum nu o dată a fost denunțat artistul ultimului secol, ci al unei mari conștiințe artistice, al unei sensibilități înalte, al unei rigori la limita pozitivismului și al unei puteri de devoțiune aproape mistice. Urmărită pas cu pas, în sine, în contextul imediat și în istorie, fără nici un fel de emfază și cu toate instrumentele unei narativități de care nu este străină și
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
a scrie jurnal este anunțată din primele pagini. În acest caz, textul și-a precedat eticheta; notația susținută a început să capete formă în ciuda caracterului eterogen - forma unui "calendar" spiritual. Autorul își reconstituie obsesiile în forma lor originară neafectată de rigorile romanului. "Jurnalul" lui Alexandru Sever nu conține datări ci doar o numerotare a fragmentelor (de la 1 la 3276) - de aici preferința pentru cuvîntul "inventar". Apar aforisme, mici frînturi de dialog sau bucăți întregi de roman, eseuri care se întind pe
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
imprimat o notă de desăvârșit profesionalism studenților lor. O.I. Moldovan: Am prins marea galerie a profesorilor de teatru. Mă gândesc la Marțian, Finți, Șahighian, mari pedagogi, oameni care au format o generație de actori prin ceea ce le-au sugerat, prin rigoare și mai ales prin îndemnul la cultură. Din păcate, la ora actuală se cam neglijează acest aspect. Profesorii noștri ne-au stimulat interesul spre citit, spre vers, spre poezie. Constat cu mâhnire că acest aspect a dispărut. Petra Vlah: Mai
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
nemijlocit, cu o autenticitate pe care doar banda de magnetofon o poate conserva. * Despre proaspăta carte de la Paideia, care n-a ajuns încă în librăriile bucureștene, aflăm din recenzia Otiliei Hedeșan că, fiind "o treabă nemțească", adică făcută după toate rigorile științifice, conține, în afara interviurilor, și trei studii de factură antropologică și de imagologie etnică, semnate de Rudolf Gräf, Valeriu Leu și de coordonatoare. Orizont ne prezintă fragmente incitante din ele. Astfel, Smaranda Vultur, în Despre buna folosire a memoriei, după ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
simplu din curiozitate - există oare vreo diferență dacă relația se duce de rîpă după un an sau după mai mulți ori important este faptul că, mai devreme sau mai tîrziu, într-un fel sau altul, se destramă (cu excepțiile de rigoare care, zice-se, întăresc regula)? În fapt întrebarea nu își are rostul de vreme ce avem în față un film american, iar realizatorii de dincolo de ocean, maeștri (uneori) în a spune o poveste cu cap și coadă, nu își pierd timpul cu
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
consolidarea imaginii sale de personalitate secretă și geniu ascuns în anonimat, care trebuie să fi fascinat pe cititorul peruan: "În anii '60, cînta la Lima prima dată o orchestră compusă în mare majoritate de dizidenți români: premiera și recepția de rigoare. În acea seară, un personaj liniștit și zâmbitor, devine în chip neașteptat centrul atenției generale. Era momentul prezentărilor și Grigore Cugler, "Riri" pentru cei apropiați, a fost recunoscut de către unul dintre compatrioți: "Nu sînteți cumva rudă cu acel Cugler care
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
indiferent de cantitatea sa textuală, se măsoară prin criteriile calității, ale impactului asupra literaturii, asupra conștiinței publice. Încercînd să "umilească uitarea", să aducă o contribuție "la exorcizarea vremurilor adormite" și, în egală măsură, "a apăra demnitatea gîndirii și a menține rigoarea valorilor", ea articulează un rol de-o covîrșitoare importanță, de care s-a achitat cu onoare. Opera lui Virgil Ierunca s-a împotrivit, cu o indenegabilă eficiență, celor care "în cîmpul minat al totalitarismului au făcut din minciună un destin
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
E o voce menită a relativiza instituționalizarea, cariera, reușita împănată cu titluri și cîștiguri materiale, spre a restaura conștiința în sine, harul rămas la propriile-i mijloace. O voce care sfidează aclamațiile istoriei, alimentîndu-se din "tăcerile" ei, cu riscurile de rigoare, într-un orizont nelimitat de nici o prejudecată, tulburat doar de jocurile luminii sale imanente: "Cei mai mulți dintre noi trăim din tăcerile istoriei. Aici propunem, ne propunem, o articulare dreaptă între tăcere și cuvînt, mirare și legămînt. Un exercițiu de intrigă spirituală
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
cei "care ar dori să-l transforme într-un martor decorativ pentru o agonie ce se pretinde o reînviere". Iată conținutul său pozitiv, care, odată cu închiderea unei uși, deschide o alta, către țară: "Exilul secund cheamă în spațiul lui de rigoare etică pe toți cei care în afara Țării sau înlăuntrul ei nu pot accepta transformarea spiritualității și culturii într-un domeniu rezervat minciunii planificate, ipocriziei-sistem, plecăciunii de Curte Nouă, lașității cu răsplată". Să mai atragem atenția asupra strictei actualități a unei
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
ce s-a scris în legătură cu ele. Pe baza acestei competențe, a corectat aserțiunile greșite ale altor cercetători, nu din plăcerea de a polemiza, ci de pe poziția cuiva care vrea să colaboreze pentru a ajunge împreună la o cât mai mare rigoare științifică. Succesul lui Z. Ornea se explică, apoi, prin serioasa lui pregătire filosofică, despre care în general nu se vorbește pentru că nu este imediat vizibilă în paginile cărților sale. Istoricul literar nu face paradă de cultură, dar are o cultură
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
progresivă, pe trasee de codificare creștină, a formelor artistice propriu-zise, iar conținutul acesteia îl constituie un anumit exclusivism al itinerariului, o anumită vehemență a căii unice. Demonstrația pe care artistul, ideologul și intelectualul Camilian Demetrescu o face permanent, cu o rigoare exemplară a enunțului, pornește nemijlocit de la ideea că arta are un scop, limbajul o investitură și forma artistică o stare optimă de manifestare în raport cu exigențele înalte ale absolutului în varianta sa creștină și adevărată. Practic, întreaga evoluție a artistului din
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
Doinaș este căutarea legăturilor între volume, refacerea unui portret și a unei viziuni a celui studiat din cioburile poemelor (cu rare, totuși, inserții biografice), identificarea, normal, a temelor și a esteticii în care se înscrie combinîndu-se cu prinderea alunecărilor spre rigoarea clasică, spre puritatea muzicală a versului, aversiunea pentru suprarealism (de așteptat de la un apărător al rigorii clasice și al "inteligenței poetice"), din care salvează doar libertatea asociativă. Un loc aparte îl ocupă vechii membri ai "Cercului literar" și cei formați
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]