7,490 matches
-
intrat în casă pentru a căuta obiectul pierdut (...), dar nu l-au găsit", a mai făcut cunoscut poliția locală. Comunicatul poliției nu identifica în mod direct obiectul căutat ca fiind viitorul smartphone creat de Apple, dar numele fișierului acestui document risipește orice îndoială, "iPhone 5.doc". Locuitorul imobilului în care ar fi fost localizat aparatul, Sergio Calderon, în vârstă de 22 de ani, a declarat săptămânalului SF Weekly că a trecut prin barul în care ar fi fost pierdut iPhone 5
Prototipul telefonului iPhone 5 de la Apple, pierdut într-un bar din San Francisco, căutat cu ajutorul poliţiei () [Corola-journal/Journalistic/69064_a_70389]
-
decembrie 1989, cînd, coborînd din casă spre a cumpăra Carpați fără filtru de la debitul de tutun din gara Sighișoarei, a fost săltat de o echipă militară și dus la sediul Miliției din gară. Lipsit de buletin și neputînd să le risipească ofițerilor bănuiala că au în fața ochilor un terorist periculos, Andrei Zanca găsește ideea salvatoare: îl roagă pe maiorul de miliție să sune la liceul la care era angajat atunci, pentru a primi confirmarea adevăratei sale identități de la colegii de muncă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
cearșaf. Așezat sub salcâmii de sub leasa de porumb, urmăream mersul și răsturnarea constelațiilor și ascultam, răpus de vrajă, sunetul faraoancelor vreunei căruțe rătăcind stingheră prin stepă și prin ceața nemărginirii. Cel mai dulce și mai tânguios cântec. Era atâta minune risipită-n acel cântec monoton încât n-o puteai cuprinde numai cu inima, deseori apelând și la o lacrimă. Au dispărut căruțele brăilene, fabuloasele lor coșuri pictate. Au dispărut rotarii, șaretele, docarele domnești. Plutesc tot mai întunecat pe un drum care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
trage consecințele recunoștinței semenilor. Sincer vorbind, cîtă obtuzitate poți avea ca să pui la îndoială publicarea în facsimil a scrisului lui Eminescu? Cîtă îngustime de creier poți dovedi ca să ajungi să invoci rațiuni contabilicești menite a arăta că, publicîndu-l pe poet, risipești banii în vînt? Cît de nemernic trebuie să fii acolo, în sinea ta, ca să ridici glasul protestînd în fața unei asemenea "inutilități"? În fond, toată cultura omenirii este o mare și superbă inutilitate, și e semn de idioțenie crasă să folosești
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
umorului îl învinge pe cel al morții. În fapt, lectura acestei meditații asupra sfârșitului se transformă într-o întoarcere către viață, către memorie ca identitate: "ceea ce îți amintești definește exact cine ești". Scriitorul, artistul în general, are menirea de a risipi ceața din calea privirii, chiar dacă, în cele din urmă, "moartea nu este un artist" (Jules Renard). La începutul cărții o notă a editorului englez ne avertizează că eseul lui Julian Barnes nu este o operă de ficțiune, fiind bazat pe
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
lutul îmbibat cu țiței și idei și mai ales cu pânze/ în care se prind muștele înmormântându-se de vii/ în interiorul infinitului din care nici una nu scapă/ pierzându-și încrengătura de gânduri încă negândite în apă/ căci părând înlănțuit îmi risipesc ideile înfrunzite/ peste pământul împietrit și plin de pietre desțelenite/ pe care se depun uneori încremenind deodată/ sedimente de sentimente sentimentale/ printre acele linii întrerupte prin dezintegrare/ în care materia își caută orbită atomii celulari/ pe toate străzile văzduhului bătătorite
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
lor de origine". O decepție, așadar, ce ni-i reamintește pe alți scriitori români ce s-au întors din Franța cu un gust al amărăciunii, pe care formația culturală și mai vechile impresii idealizatoare n-au avut darul a-l risipi, de la Macedonski la A.E.Baconsky. Și totuși Ilie Constantin a rezistat . Diaspora românească în care își pusese speranțe l-a primit glacial. După lectura unor poeme la cenaclul patronat de L. Mămăligă, în casa acestuia de la Neuilly sur Seine
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
aduc și niște semne cuneiforme// mă găsiți acolo unde ceva mereu ne lipsește// vă găsesc fără să vă caut/ unde sunteți fără să știți/ fără să știu arunc zarurile cu paharul meu/ de bachelită roz/ zaruri absolut negre puncte albe risipite/ ca o tencuială magică// Ion Paradis triumfă în umbra hazardului/ cu brațele pline de tatuaje." Iată, în doar câteva zeci de cuvinte, începutul perfect pentru orice studiu serios - de istorie literară - care i s-ar putea dedica lui Sebastian Reichmann
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
poezii între noi - timpul al soției sale Adela Popescu a fost tradus în 10 limbi, atingând pentru literatura română un record absolut. Cu atâtea preocupări publice, mai mereu pe drumuri, se observă în timp, că George Muntean, istoricul literar, se "risipea". O spune el singur, autocaracterizându-se: "...risc din ce în ce mai mult să fiu un om care începe mereu fără a încheia nimic..." (Să amintesc numai ediția Vladimir Streinu, ce urma să cuprindă 16, dacă nu 20 de volume, și rămasă doar la primele
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
străine. Bătrânul a declarat pentru că de 15 ani, de când i-a murit soția, se gospodărește singur - face mâncare, chiar mai prășește în mica gradină din fața casei. A fost un om muncitor toată viața, care a avut grijă să nu se risipească nimic, iar ceea ce considera că prisosește, dădea nevoiașilor. El spune că a muncit în fiecare zi și s-a rugat la Dumnezeu să-l binecuvânteze. Nu crede că a făcut rău nimănui, a mers duminica și de sărbătorile religioase la
Cel mai vârstnic locuitor al judeţului Bacău a împlinit 105 ani () [Corola-journal/Journalistic/70697_a_72022]
-
sunet nedecis între tristețe și bucurie. Aștept îndîrjit sub talpa aceluiași destin implacabil: indecizia, surpriza și informul. Rar zornăie și pentru mine alămurile fricii sau zvîcnesc din adînc clopote ale dezmărginirii iar eu ating, atunci, serafic, clapele fiecărei dimineți. Mă risipesc lacom, stingher și tandru spre toate orizonturile cînd hotărăsc treapta dintre ce iubesc și ce uit. Memoria ce mă cheamă la ordine, ochiul ce-mi oferă culorile adunate în spectru, urechea ce-mi pune surdină melancoliei printr-un arpegiu efemer
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
bunăoară mi-aș lua tensiunea sau temperatura. Dacă textul produs mi se pare satisfăcător, e un indiciu că și "starea" cu pricina e bună. Dacă nu, citesc sau ies la plimbare cu cîinele, în speranța că nebuloasa lăuntrică se va risipi, că va apărea lumina unei relații convenabile cu eul meu. Aceasta, în ceea ce privește condiția așa-zicînd umorală a ființei, cea din care decurge și capacitatea comunicării scriptice cu rol de autentificare (un soi de instanță notarială prin care ființa girează actele apte
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
autor pentru happy few, oricîte analize penetrante i-ar fi fost consacrate. Evreu care a colaborat cu naziștii, homosexual căsătorit și iubit de femei, alcoolic, hoț, mincinos și escroc, om chinuit ca puțini alții, Sachs s-a detestat pe sine, risipindu-și neprețuitele daruri și coborînd în abjecție pînă la autodistrugere. Autentic înger căzut, Maurice cel tulbure, fascinat de mitul "marelui scriitor", se dovedește mai rezistent decît mulți provocatori fără substanță, decît autori considerați cîndva figuri de prim plan. Cel mai
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
sorb ca un bondar/ Ce-i dulce și amar." (Din însemnările lui Balkaneus). Vai, așadar, de cei siguri! Certitudinile omoară, în această societate a moftului ușor și fără obligații, prețuind libertatea cu patima pe care doar nomazii o pot avea. Risipindu-se sublim, generoși, indolenți, excesivi și disprețuitori de măsura prea mică a faptelor, față de vastul imperiu al vorbelor. "Vecia bună, rea, nu-i pentru cei meschini", spune Corul în Judecarea lui Balkaneus. Și mărturie stau toate cîntecele de nat balcanic
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
marțial și răcnea: În memoria morților noștri, pentru onor!" Unica trompetă din sat răsuna. Se înșirau cele treizeci și două de nume, urmate de "Mort pentru Franța!", se depunea o coroană de flori, școlarii intonau Marseieza, după care lumea se risipea voioasă prin cârciumi. Pe 11 noiembrie 1979, Jean Foyer fiind absent, mi-a revenit onoarea, ca prim-adjunct, să prezidez ceremonia. Care, de data asta, s-a consumat fără apel sforăitor al morților și fără trâmbițe. "Vă invit să păstrăm
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
el i-ar fi spus lui Ho Și Min, în 1945: "Franța, care e țara drepturilor omului, înțelege că poporul vietnamez își dorește independența. Ar fi o absurditate fără margini să facem pentru asta un război, aducând noi suferințe și risipind sume enorme ce ar putea crea atâta prosperitate. Mai bine să rămânem prieteni și să ne despărțim menținând legături fructuoase." Dacă Epicur și prietenii săi Anacreon, Montaigne, Voltaire, Parny, Bérenger, Anatole France, Alain ar fi fost la putere, ei ar
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
Misterul din jurul cuplului care s-a sărutat în toiul violențelor din Vancouver s-a risipit. După ce fotografia cu cei doi tineri a făcut înconjurul internetului, părinții acestora i-au recunoscut și le-au spus povestea. Amândoi sunt absolut uimiți că au ajuns celebri", povestește tatăl tânărului. Scott Jones, un australian care dorește să facă stand-up
Cine sunt protagoniştii sărutului din Vancouver care a impresionat lumea () [Corola-journal/Journalistic/69723_a_71048]
-
o umplu de fiori. Și acum, când își amintea, îi simțea căldura. Simțea de asemeni izul pătrunzător, de urină, furat de vânt, ca și țipătul mierlelor la lăsarea serii, alături de mușcătura hârlețului în nisip, ca să fie îngropate copitele. Orice vânat risipit în câmp ar fi fost împărțit de djini și întors în somnul acelora care îl uciseseră. Îi plăcea când se făcea noapte să rămână în întuneric, ca sub o tarha 4 de borangic, cu bărbatul acesta necunoscut, care, în sfârșit
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
măturau perdeaua de apă și la mirosul de paste cu parmezan, de la trattoria ei preferată. Acum tot ce-o emoționa erau carpetele de culoarea vișinei și covoarele roșu-sânge, pe pardoseala de nuanța osului. Plachetele de ceramică, lucrate de mână și risipite din loc în loc, pe pereții albi, între candelabrele de alamă. Banchetele de ratan, cu cașmiruri maure și scaunele arabe, din lemn pictat. Ciucurii din mătase și lână, și brocarturile din Kairouan. Acele figurine berbere, din esență de tuia: o pisică
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
îngropat mai mult sau mai puțin la întâmplare, protejate de folii de plastic, cum se îngroapă comorile în caz de război sau exil. Mai multe dintre ascunzătorile sale au fost, se pare, sfârtecate de buldozere, iar caietele sfâșiate s-au risipit, fiind pierdute pentru toți și pentru totdeauna. La începutul anilor 2000, ajuns la peste optzeci de ani, ne-gustorul de cuvinte mergea din casă în casă, încet, cu mâna întinsă. Vânduse tot ce avea, chiar și catârul. Nu mai avea nici o
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
însă, trovanții sunt definiți ca o formă de relief rezultată din „cimentări” de nisip îmbibate cu soluții de carbonați, formele lor sculpturale fiind „o lucrare răbdătoare a timpului”. Cea mai aleasă colecție de trovanți se află pe raza comunei Costești, risipiți pe o suprafață de peste un hectar de-a lungul drumului Rm. Vâlcea - Horezu - Tg. Jiu, în zona unei foste cariere de nisip. Colecția constituie un adevărat muzeu în aer liber, unic în țară, și printre foarte puținele din lume cu
Agenda2005-53-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284571_a_285900]
-
Mustăcios, pe cap cu o șapcă dungată Încălțat cu cizme militare ponosite Treci și-ți plătește datoria către statul muncitorilor și țăranilor, a poruncit. Taica a ridicat un sac deasupra capului L-a trântit la picioarele tovarășului Boabele s-au risipit Îngropând cizmele militare Ne-am Întors acasă cu carul gol. Noaptea, câinele a Început să bată la om străin Au venit cu un Gaz și l-au ridicat pe taica. Să dea socoteală statului muncitorilor și țăranilor.
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
vreme, - ideea creștină nu va mai fi păstrată decît în cercuri de inițiați. Va reaprinde lumea, mai tîrziu. în orice caz, lumea va fi necreștină multă vreme (dar nici nu a fost creștină, cu adevărat, niciodată), - și creștinii vor fi risipiți, fără putere, în lume. Destinul lumii este să fie părăsită sie însăși. în Evanghelie stă scris clar ("en toutes lettres") că atunci cînd Iisus va veni a doua oară în lume să judece viii și morții, drept-credincioșii vor fi extrem de
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
vremuri (1947-1958)", II "Umbrele cărților nescrise". Ele încearcă, pe de o parte, să reconstituie "dramatica scenă a României comuniste pe care s-au desfășurat destinele familiei Pillat", cum ne informează și editoarea, iar pe de alta, caută să adune "firele, risipite prin epistole, ale unor cărți pe care Pia a visat să le scrie de-a lungul timpului, dar nu a ajuns". Până la un moment dat, scrisorile ei au fost transmise prin intermediari, de obicei angajați din legațiile străine. Cele dintre
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
rănindu-l ușor. Era urmarea unei relații tumultuoase între cei doi, care a condus la despărțirea lor definitivă. În celula închisorii Petits-Carmes de la Bruxelles, Verlaine scrie 32 de poeme intitulate Cellulairement, ciclu expus acum prima oară ca atare, după ce poetul risipise poemele care îl compun în diferite culegeri. Poate fi văzut și celebrul portret al celor doi datorat lui Henri Fantin-Latour din 1872. Ca și o fotografie a lui Verlaine din 1880 și portretul lui Rimbaud rănit (ce figură de copil
Și Verlaine a tras în Rimbaud“ () [Corola-journal/Journalistic/3910_a_5235]