26,768 matches
-
de burghezia bucureșteană. Pe mine mă interesau, la acel ceas, apariția ultimelor romane ale scriitorilor prezentate în vitrinele librăriilor. Fantezia mea se hrănea cu subiecte iscate de lectura lor. Devenise pentru mine o hrană zilnică. Timpul meu se scurgea în ritmul nevăzut al ceasurilor petrecute în compania întîmplărilor înfățișate de autori în care acțiunile se desfășurau fie pe malul mării, la Balcic, fie la Sinaia sau Brașov, fie în Bucureștiul care îmi rămînea necunoscut în înfățișarea lui reală. Eram de fapt
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
tratează, devitalizînd, tema exotismului, îi reduce vraja la superficiale (și neînțelese) cărți poștale. Personajele sînt abulice, autiste, cu aparență fantomatică, viața e puțină și rigidă, îmbătrînită. Atracția inexplicabilă a Esmeraldei pentru leul de la circ nu duce la ruperi spectaculoase de ritm, ci la cîteva momente de pace, de pierdere a identității (eroina abia se distinge, umbră cenușie, în cușca leului) și de fapt eșuează. Paginile de jurnal surprind, în mici nuclee epice, scene inexplicabile și totodată fără însemnătate, de același tip
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
aș vorbi despre Alexandru Vakulovski în primul rând: mi se pare că s-ar fi putut alege poeme care să-l reprezinte mai adecvat decât God Reads Nietzsche și Communism & Theism; doar în Paul Goma My Papa recunoști timbrul specific, ritmul condensat și nervos al versului. Despre alții însă mă întreb ce caută acolo; de pildă, Aura Christi și ale sale trei poezii, debordând de cuvinte mari și abstracte, de altele scrise cu majuscule You, Valley, Being, Destiny (desuet trucul) și
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
Scrieri mult prea diferite pentru a le putea găsi o notă comună, deși acesta nu ar fi un lucru tocmai imposibil. Am sesizat mai peste tot o nostalgie aproape iremediabilă după un oraș frumos și pitoresc, trăindu-și viața în ritm de normalitate, salvat astăzi numai în amintire și, oarecum la polul opus, un anume regret, adesea mascat, trecînd uneori în complex de inferioritate, față de un București care, la jumătatea distanței dintre Stambul și Paris, nu reușește niciodată să fie pe
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
povestitorul, poetul, aedul era orb... Există și în asta un joc al necesității: zecile de mii de cuvinte ale poemelor epice aveau nevoie de o memorie fabuloasă precum cea a orbilor spre a putea supraviețui uitării. Apoi, acompaniamentul textului, iluminarea ritmului său interior, desăvârșirea armoniei sale cerea de asemenea un auz rafinat,exersat vital în templul logosului precum cel al acelorași cântăreți orbi. Din specia acestora face parte Homer și alter ego-ul său, aedul Demodocos din Odiseea în care părintele epopeei
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
Oferta este încă limitată. Dar în fața acestei oferte, omul se simte pentru prima oară liber. Ca să citească, nu depinde de o altă persoană, nu i se impune programul unei biblioteci și a regimului ei de împrumuturi, nu e restrâns la ritmul lent al lecturii pe casetă magnetică, nici la ipostaza de cărăuș cu rucsacul al opulentelor volume Braille. Și, la urma urmei, ce i se propune cititorului ocular pe Internet, i se livrează și celui auricular. Și toate astea în condițiile
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
ele; zile și nopți s-au alchimiat noaptea ies prin dâra lactee vin la malul pământului greu sunt amestec de viscol și stea tămăduiesc iarna ta interioară viața ta e noaptea mea albă o văd peste sloiuri spre mare curgând: ritmurile mari din Karl Orff bat în vitrouri în muzeul nordului surâsul de apoi te-mbracă desăvârșit. Mă uit la tine: nu-i nimeni sub crucea albă.
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
a manualelor de lectura, refuzul narcoticelor moderne prin care se arde timpul, ci prescripția unor comportamente prin care, într-un mod echilibrat, se evită europocentrismul, adică provincialismul de care vorbea Ananda Komaraswamy: meditația, contemplația, conservarea energiilor mentale, apropierea de marile ritmuri ale naturii. Eliade a iubit cărțile cu o patimă aproape religioasă și a vorbit despre ele cu un patetism rar în cultura noastră. Acestea sunt depozitarele unor "colosale energii sufletești", iar cele stenice "trebuie citite în orice moment de oboseală
LECTURI LA ZI by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/14273_a_15598]
-
copil prețul beznei între Vămi lângă styx psalmistul grec soare și văzduh și cer îmi despoaie de mister Maica-n octostih s-o trec - finule tot chinul e sângele prin athanor nu sudoarea din folclor timbrul vocii mi-a scăzut ritm retoric să risip? geniul îmi răpi ne/chip maraton la azimut melos bal ludiclumesc? pierdum chei a-l slobozi o dată în veac o zi zeii craniul ni-l rotesc munții scad și ape pier plâns la râs/versant invers vârful
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
te mânii Tot mai adâncu-i Ochiul fântânii Pe cât versifici te bate gândul să fii în rândul celor prolifici. Apuci un verb când vezi ce plinu-i, și-ncepi să-l chinui tot mai acerb. Și strângi cuvinte mai cu asprime, în ritmuri, rime, să stea cuminte. Da-ncearcă numa și dă-le drumul... Pleava și fumul! Praful și spuma! n Ademeniri cerești, și nu știi răspunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde? Nume șterse pe cruci, și ceva ți se-
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
sau dacă poți învăța vreodată să mori, iubind lumea atunci când ea te strivește, oricum, mie mi se pare spectaculos acest Poet care, atunci când "se ridică de la masa de scris, dă cu capul de Dumnezeu." Am citit majoritatea poemelor cu acel ritm interior pe care mi l-au împrumutat ele, un ritm de "calm, pus deoparte." Îndepărtate irizații blagiene și romantice, poate puțin neoclasicism, se simt și nu prea. E mai curând o îndepărtată nostalgie metafizică, cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
ea te strivește, oricum, mie mi se pare spectaculos acest Poet care, atunci când "se ridică de la masa de scris, dă cu capul de Dumnezeu." Am citit majoritatea poemelor cu acel ritm interior pe care mi l-au împrumutat ele, un ritm de "calm, pus deoparte." Îndepărtate irizații blagiene și romantice, poate puțin neoclasicism, se simt și nu prea. E mai curând o îndepărtată nostalgie metafizică, cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile sunt atât de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: Când
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moină, neam-de neamul meu, făpturi leșioase, / Treceau prin pereții somnambuli, strânși în sipetele lor, / pân'la a șaptea tăcere." Misticismul e spectaculos, cu ritmuri de psalm: "Nistrul sau Stixul / pe umerii tatălui tău l-ai trecut? Savuotul e-al morții.../ Și totuși mai ard mărăcini pe Sinai. / Mesia se naște din flăcări de templu. Să faci cărămizi, să cari pietre ți-e dat. / Din
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
forță și cu toată convingerea. Văsîi accelerează tempoul. Un alt bărbat, mai tânăr, în ținută de jogging ";Adidas" (o îmbrăcăminte la mare modă, pe care oamenii pricopsiți o arborează în zilele de sărbătoare), se apropie legănând pruncul din brațe în ritmul muzicii. De-acum strada e plină. Împopoțonate și lipite una de alta, fetele schimbă priviri șăgalnice, pufnesc în râs cum numai ele știu s-o facă, își ascund fețele, își răsucesc cochet baticurile pe umeri. Una se ține mai deoparte
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
ard, că a venit delegație de la doi să mă cheme la petrecere. O petrecere în bucătărie. Cu muzică de radio, că n-aveau casetofon. Și-am țopăit în jurul unei lumânări, până ne-a aprins tanzanianul lumina: "Tea!?" Și-am bătut ritmuri fierbinți pe masă până s-a stricat radioul. Ori de la second-hand, ori de la vreme. Și-am prins doar un post bruiat cu șlagăre flamanade. Așa că ne-am îmbrățișat cu toții și-am învârtit o horă lentă, cu frunțile împreunate. Iar când
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
de timp. Toți încercau să facă mișcări acrobatice pentru a dobândi succes, câștig și fericire. Dar în loc de toate astea toți primeau: dușuri reci, boală și moarte. Dar, în altă parte a orașului marțial, în umbra marilor lupte, timpul își încetinise ritmul devenind o baltă - o mică îngrămădire lichidă în care nu înotau peștii mari și nici măcar broaștele. Dar în acest timp-marasm exista de asemenea viață: amoebe și alte ființe care nu erau vizibile cu ochiul liber. În băltoaca de timp se
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
amurgului. Îngeri cu trompete pluteau în aerul de cobalt. Pietre verzi zburătoare, fântâni de vis cu sirene și pești, corpuri de zei ai mării, totul mă atingea vrăjindu-mă din depărtare. Viața urla de poeme. Apoi am mers într-un ritm mai liniștit, coborând în labirintul străzilor necunoscute. Toate casele erau pline de ființe având ochi de cuarț roz, ochi de ametiste și de citrin. Se auzeau porți - deschizându-se și închizându-se brusc. Ascultam vocile - o ceartă izbucnise pe undeva
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
reamintirea ci deschiderile, înlănțuirile libere de asociații poetice despre exil și timp. Puternica ei certitudine vine din acel trecut unit cu viitorul, pe care ea îl formulează aproape ca pe un vis: Există în mine un ceas magic bătând un ritm, în tact cu anotimpurile, un tic-tac narativ producător de sens»." Dagens Nyheter * "Ceea ce mă impresionează în primul rând, când o citesc pe Melinescu, este tonul ei, tonul ei plăcut. Reflecțiile în jurul lui Karl al XII-lea dau o imagine bună
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
e încălzit. Costul unui abonament săptămînal 12.50 E. N-am văzut nici un controlor, niciodată. ORAȘUL Undeva, cîndva E greu de crezut că mă aflu într-o capitală europeană la sfîrșitul anului 2002. Cineva pare să fi dat ceasul îndărăt. Ritmul Vienei rămîne unul de vals. Micul atelier al tapițerului, cocheta prăvălie a pantofarului, în centru, plină de calapoade de lemn și pantofiori de cenușăreasă pentru decor, firme de croitorie care anunță că fac orice fel de modificări, pivnițe-birturi cu lumînări
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
printre buzele deschise, prin nări. Și pentru că nu-i dau voie - "Doamne, Doamne, ceresc Tată, Doamne-Doamne-Doaaaamne..." - începe să mă izbească iute cu picioarele și pumnii în coaste, pînă ce tremur ca un camion staționînd cu motorul pornit. Respir lent, în ritmul fluxului și refluxului de coama cărora mă țin. Reeeeeeeeee-spiiiiiiiiiir leeeeeeeeeent... Reeeeee-spiiiiir leeeeeent... Sub pleoape, cercuri roșii se epuizează în verde care degenerează în violet care își pierde vlaga în puncte negre și portocalii care fisionează în cercuri roșii veștejindu-se
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
necruțătoare prin bunătatea-i nefirească, nelumească-n obiceiuri. Prefer să-i simt doar neglijența, răsuflarea de plantă animală, rotirea-i invizibilă deasupra țestei, lipirea tandră, periculoasă, pe întuneric a pieptului pufulos de inima-mi ce-ncepe brusc să bată-n ritm de versuri. îngeroioloiul, Nimbodedalissimul scorțos-suav distribuie har cu cotiuga, cu vagonul, cu helicopterul dacă-i cășunează a-ți înfiripa un pustiu de fericire, c-o oază-n mijloc, spațiu sfînt în clocotul izvoarelor pătrate, loc tapisat cu ierburi mătăsoase, teribile
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
conturarea epocii românești și înscrierea în contextul mișcărilor de idei europene, devin astfel scut de protecție în fața criticii doctrinare, dogmatice. Ca tip de sinteză culturală, studiul despre eminescologie, are ca fundament câteva precedente, de la cunoscuta sinteză, Tendința de integrare în ritmul cultural occidental (1940), o bază teoretică și metodologică, la ampla erudiție din La littérature roumaine à l'epoque des Lumières (1945). Înarmat cu asemenea unelte critice, istoricul literar putea avansa în lucrările ulterioare, Poezia lui Eminescu (1948) și Romantismul românesc
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
o limbă secretă în Suedia, cum ar fi și suedeza aici, în România?), textul celor două volume ale Gabrielei Melinescu închide dacă nu un secret o taină: aceea a respirației, a unui text care respiră, inspiră și expiră, într-un ritm în care coexistă mirarea în fața lumii, iluminările metaforice, rugăciunea isihastă a inimii - revenind mereu - și asceza artei, expresiile unui sensorium bogat și intens și tăcerea care dă putere cuvîntului. Poetă a marilor ceremonii interioare, Gabriela Melinescu stăpînește meșteșugul, cum mărturisește
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
hotel President din Mangalia. în prezența primarului Mangaliei, Zamfir Iorguș, un consecvent susținător al culturii, sunt prezentate comunicări în engleză, franceză și română și au loc discuții pasionante. Pasionante pentru că subiectele sunt de mare interes, iar intervențiile - scurte, conferind un ritm alert dezbaterii. începutul îl face Alan Brownjohn, care ne atrage atenția că vedem războaiele la televizor, ca pe un joc video, și că folosim în comunicarea de fiecare zi doar 300 de cuvinte. Urmează Cenghiz Bektaș, care îl citează pe
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
dacă nu voi fi înmormântat undeva pe-un deal, într-un mormânt singur-singuratic, este cert că, într-un cimitir obștesc, mi se va pierde urma în mai puțin de șapte ani cu aglomerația asta de morți. Că, dacă mergem în ritmul actual cu natalitatea, nu peste multă vreme îi vom înmormânta și pe cei care se vor naște peste o sută-două de ani când pământul patriei străbune va fi de multă vreme nelocuit sau populat, în cazul cel mai fericit cu
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]