1,334 matches
-
mâinile așezate diferit (una pe lângă corp și alta pe abdomen sau pe lângă corp) și orientate V-E. Cei doi defuncți se aflau la o distanță de 2,5m unul de celălalt, însă aparțineau aceluiași tumul. La colțurile mormântului erau depuse ritualic vase (fragmente de la cinci recipiente), sparte intenționat. Inventarul funerar conținea ofrande cabaline, un craniu de cal și picioarele de la doi cai. Pe lângă ofrande s-au descoperit și alte piese: un vas întreg, de dimensiuni reduse, modelat la mână, cărămiziu, cu
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
semne alfabetiforme, o zăbală, dintr-o singură tijă, având la extremități două verigi și un fragment dintr-un vârf de lance din fier. Obiectele găsite (vasul cu semne alfabetiforme, zăbala și fragmentul de lance), ca de altfel și restul elementelor ritualice (ofrande animale, vase depuse ritual) denotă apartenența etnică (pecenegi) și datarea acestei descoperiri funerare (secolele X-XI). Cercetare E. Popușoi și N. Arnăutu au recuperat în 2003 obiectele de la primul schelet (zăbala și fragmentul de lance). L. Ursachi și C. Onel
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
acel diamant cu care începe romanul Călătorie la capătul nopții ? Vă amintiți fraza ? „Iată cum a început totul”. Simplu, scurt, direct, eficient. Un prag. Este tipul de frază-prag. Pentru că un început de roman mai poate avea și o funcție strict ritualică. Unii scriitori au nevoie, pentru a intra în materie, mai degrabă de un gest ritualic decît de o primă situare în timp sau în spațiu a narațiunii, sau de o primă introducere a vreunui personaj. în istoria arhitecturii, multe edificii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a început totul”. Simplu, scurt, direct, eficient. Un prag. Este tipul de frază-prag. Pentru că un început de roman mai poate avea și o funcție strict ritualică. Unii scriitori au nevoie, pentru a intra în materie, mai degrabă de un gest ritualic decît de o primă situare în timp sau în spațiu a narațiunii, sau de o primă introducere a vreunui personaj. în istoria arhitecturii, multe edificii au fost astfel create încît intrarea în ele să impună o anumită atitudine. Un prag
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
susținătorii teoriei conspirației, adică între cele două extreme. Cum fiecare analist al evenimentelor și fiecare mărturisitor are (sau nu) demonstrația sa, multe detalii, idei și chiar concepte (formule, termeni) se vor repeta vrând-nevrând; de aceea, și eu le voi reaminti ritualic, cu scopul de a fi corectă în prezentarea teoriilor autorilor pe care îi abordez. Volumul va analiza, de asemenea, într-o „Addenda”, procesul și execuția lui Ceaușescu (și mitizarea neagră a dictatorului român, căruia i s-au pus etichete precum
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
s-a făcut părul măciucă” atunci când au asistat la profanarea steagului PCR și că mișcarea muncitorilor este o „rușine” care se cuvine sancționată în mod exemplar (pentru întreaga ședință, vezi Arsene, 1997, vol. 1, pp. 47-52). Ședințele vor fi reluate ritualic pentru a fi acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru a fi schimbați șefii întreprinderii care nu au putut stopa protestele. Sunt reactivate propagandistic, cu zel, gazetele de perete. De ce sunt iritate autoritățile brașovene și de ce nu prisosesc în a aduce
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și întrunirilor, cu scopul flagelării verbale a protestatarilor. Au fost excluși din partid și cei considerați a fi fost incapabili să stopeze „actul huliganic”, căutându-se țapi ispășitori și la un rang înalt, din nomenclatura întreprinderii. Ședințele s-au derulat ritualic, așa cum am precizat deja, tinzând să minimalizeze din punct de vedere politic revolta de la Brașov și chiar să o nege, reducându-i pe protestatari la stadiul de infractori de drept comun. Au fost excluși și sancționați nu doar membri de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
diferite metode de a stopa singurătatea din celulă. Se încăpățânează să nu cedeze psihic. Declarațiile false și cosmetizarea istorieitc "Declarațiile false și cosmetizarea istoriei" În urma anchetei dure, mulți protestatari au fost siliți să semneze declarații false, pentru a evita tortura ritualică. Angajamente de colaborare cu Securitatea nu au fost semnate; dar, în finalul cercetării și înaintea procesului, toți anchetații au semnat documente prin care se angajau să nu se mai revolte împotriva partidului sau a lui Ceaușescu, în caz contrar urmând
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ora 16.00, în Piața Unirii din Iași, unde, lângă statuia lui Alexandru Ioan Cuza, s-ar fi ținut discursuri anticeaușiste și anticomuniste, cu scopul de a mobiliza mulțimea contra regimului. Conspiraționiștii au gândit un întreg lanț de demonstrații ulterioare ritualic momentului 14 decembrie 1989, anume 16 decembrie, 23 decembrie și 30 decembrie 1989. Acțiunea protestatară nu a mai avut însă loc, nici măcar pe 14 decembrie, întrucât forțele de securitate care controlau Piața Unirii au împiedicat orice fel de miting, iar
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
folosește armele de foc în așa fel încât să facă starea de revoluție credibilă; și Securitatea a participat la represiune, dar într-o măsură mai mică decât Armata, afirmă Radu Portocală. Din 20 decembrie, presa occidentală este dezinformată programat și ritualic în privința victimelor, fiind lansată ideea de masacru și genocid. Încă înainte de 20 decembrie, posturile străine de radio răspândesc zvonul extinderii revoltei și în alte orașe ale țării, în scopul instigării românilor; s-ar fi mizat pe efectul special al unei
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
barba într-un fel de glugă, un om ontogenetic. El era, dacă se poate spune așa, un om filogenetic. Un om care se repeta pe sine. Purta, în înfățișarea și gesturile lui, urmele adâncurilor sarmatice, ale glaciațiunilor și ale desprinderii ritualice a mării de uscat și apoi a uscatului de trup. Avea ochii de un albastru sticlos, precum peștii abisali. Sărea de colo colo, ca o reptilă, încât aveai impresia că mersul pe motocicletă îi rămăsese singurul mod în care membrele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
singur În Univers, crede Eliade, și toate scrierile sale nu fac decât să dovedească faptul că, omul este și azi purtător de mituri și că În gesturile lui cele mai simple se manifestă o relație veche și profundă, un act ritualic, sacramental. Privind astfel lucrurile, Eliade dă o șansă omului lovit de istorie: de a-și regăsi miturile și de a-și reface unitatea interioară. CAPITOLUL I SACRUL ȘI PROFANUL Ceea ce dăinuie la Mircea Eliade până la sfârșit, este ideea-convingere, că prin
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ideile sale privitoare la simbolismul arhaic antropocosmic. Fără antropologia sa religioasă, n-am Înțelege bine proza postbelică a lui Eliade, dominată, cum vom vedea Într-un capitol următor, de semne, mituri cunoscute sau mai puțin cunoscute, de apariții și dispariții ritualice. Aceste proze sunt „de regulă, considerate fantastice, fără ca Eliade să fi definit exact, explicit, vreodată natura fantasticului său” ()afirma Eugen Simion. Omul modern nu poate trăi fără „povestiri exemplare”. Narațiunea trebuie să-și recapete „demnitatea metafizică” prin readaptarea ei la
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
adus prima oară În proza românească” (/265). Ca să amintim doar câteva dintre ele: indivizi care cunosc practica magiei și pun pe alții la probe inițiatice (Andronicșarpele); hermeneuți care caută „semne” (Ștefan Noaptea de Sânziene); femei care Întineresc 36 și Îmbătrânesc ritualic (Persephona Les Trois Graces), șeherezade care o „iau de departe” și povestesc la infinit Întâmplări profane pentru spiritul profan (Învățătorul FărâmăPe strada Mântuleasa); indivizi comuni cu nume fanic, unii poartă mituri fără să știe, alții le interpretează ș.a. Există apoi
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
rege fals’’, motiv care se bucură de o identitate simbolică destul de complexă. Un exemplu se poate observa în Creanga de aur, fiind destul de edificator: regele fals, ales pentru concubinele văduve ale fostului suveran, este ucis după o săptămână. Teatralitatea aceasta ritualică este departe de a fi gratuită: regicidul are semnificații legate de înnoire, practicându-se de regulă la începutul noului an, moment asociat cu ,,slăbirea puterii’’ în viziunea populației. Orice schimbare la acest nivel capătă o dimensiune cosmică. Simularea egalității este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
transformă ceea ce atinge prin efectul unei puteri magice care-l pune în raport cu însuși misterul creației." Pierre Francastel, Art et technique, Minuit, Paris, 1956, p. 244. "Desigur că formele primitive, magice și animiste ale operelor de artă în calitate de componente ale praxisului ritualic se situau în afara autonomiei; dar tocmai caracterul lor sacral împiedica desfătarea." Theodor Adorno, 1995, p. 32 Creația este, înainte de toate, o imagine teologică. Pornind de la aceasta, se organizează ierarhia tuturor religiilor monoteiste care plasează un Dumnezeu creator supraterestru la originea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
din anii 1910 și 1920, cu Arnold Schoenberg. Căutând să rezolve antinomiile dintre valorile transcendente și realitățile imanente, Weber amintește în mai multe rânduri concurența care, în istoria economică, s-a manifestat între etica religioasă și producția artistică, între practicile ritualice și plăcerea artistică, opunând puternic profetul (care vorbește în numele lui Dumnezeu) și artistul (care "se joacă" de-a Dumnezeu). Weber a arătat cum se exercita monopolul creației asupra lumii umane a formelor create. El a arătat, totodată, limitele acestuia, chiar
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
filozofie se vede lesne în congresele și colocviile de filozofie dedicate unui gânditor. Sala unui colocviu este proiecția în spațiu a unui soi de pitacism superior. Mai mult, gânditorul celebrat seamănă cu "strămoșul", cu eroul eponim căruia i se reproduc, ritualic, faptele (gesta). Însă cum isprava strămoșului filozof este tocmai codul pe care el l-a inventat, ritualul repetitiv este unul esențialmente lingvistic. Pitacismul comentatorilor constă tocmai în această repetiție cu valoare simbolic-ontogenetică: cosmosul originar al gândirii gânditorului este creat din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puternică cu cât gesturile de reiterare ale codurilor întemeietoare sânt mai frecvente. La noi, de pildă, "cosmosul Noica" este amenințat să se destrame pentru că el nu este susținut prin recitări periodice, pentru că nu există comentatorii meniți să reproducă simbolic și ritualic gestul-cod al strămoșului eponim. Cultura noastră e slabă pentru că ― la nivel filozofic cel puțin ― nu poate "ține în viață". Actul originar al creației, odată împlinit, nu poate fi perpetuat pentru că nu e nimeni care să preia și să execute ritualurile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un cosmos uzat și obosit de prea lunga lui istorie, pentru că noi nu am atins niciodată punctul ce apare la capătul unui traseu și de unde se poate cădea. Filozofii mor la noi din lipsă de posteritate, din neglijență și nesimțire ritualică, din incapacitatea urmașilor de a-i îngîna și reitera. Critica rațiunii pure sau Ființă și timp ar fi avut în România exact soarta pe care o are astăzi Tratatul de ontologie al lui Noica: lumi apuse din chiar clipa nașterii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
2, a studiat transformările suferite de această noțiune În momentul trecerii de la gândirea religioasă la gândirea filosofică. Mai Întâi de toate, caracterul ambiguu al noțiunii de daimon În cadrul gândirii religioase s-a relevat prin absența oricărei reprezentări figurate, mitice sau ritualice existente În cazul celorlalte două specii ale divinului: cea de theos și cea de heros. Daimonul nu este definit printr-o „liturghie civică”, nu are legende sau mitologii daimonice așa cum au zeii sau eroii; daimonii n-au fost niciodată forme
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
d: „Ia seama, Lamprias, la ceea ce facem - zise el- și ai grijă ce cuvinte rostim, ca nu cumva să ajungem să micșorăm până la evanescență rolul Zeului!”4. Ammonios califică ipoteza lui Lamprias drept naivă și absurdă, fiind incompatibilă cu practicile ritualice delfice care pregătesc consultația oracolului. Este vorba despre sacrificii și rugăciuni, despre aspersiunea victimelor, despre interdicțiile ritualice impuse Pythiei, mai ales puritatea și castitatea. Deosebit de importantă se arată interdicția de a rosti oracole În cazul În care animalul ce urmează
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cumva să ajungem să micșorăm până la evanescență rolul Zeului!”4. Ammonios califică ipoteza lui Lamprias drept naivă și absurdă, fiind incompatibilă cu practicile ritualice delfice care pregătesc consultația oracolului. Este vorba despre sacrificii și rugăciuni, despre aspersiunea victimelor, despre interdicțiile ritualice impuse Pythiei, mai ales puritatea și castitatea. Deosebit de importantă se arată interdicția de a rosti oracole În cazul În care animalul ce urmează a fi sacrificat nu reacționează În momentul aspersiunii. Căci se așteaptă din partea lui nu o simplă mișcare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dea cîtuși de puțin crezare istorioarei despre ciobanul Coretas 1, istorioară care-i slujise drept argument lui Lamprias și pe care o socotește „o fabulație și o invenție gratuită” (mythos, plasma kenon), tocmai pentru că se află În contradicție cu practicile ritualice delfice. În sfârșit, reproșul din ultimul paragraf al intervenției lui Ammonios (435 d-435 e) pare să le fie adresat mai degrabă epicureilor decât lui Lamprias: „mi se pare ceva absurd - spune Ammonios - a nega unui zeu sau unei providențe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
bine și preferabil (loion kai ameinon esti) să facă așa sau așa?1 Răspunsul oracular are deci, la rându-i, funcția de a alege ceea ce este preferabil și trebuie precizat că acest gen de răspunsuri, dintre care cele mai multe cuprind prescripții ritualice, de instaurare a unui cult etc., nu presupune absolut nici o ambiguitate, nici un echivoc. De altfel, În lista, ce-i drept, destul de restrânsă, a oracolelor „istorice” stabilită de J. Fontenrose nu se va găsi nici un oracol „mincinos”, cuprinzând ordine sau indicații
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]