2,674 matches
-
să primească aproape de sfârșitul carierii lui atât de strălucite. Se știe că Wiest, omul de adevărat talent care a făcut o carieră de o viață întreagă, {EminescuOpXI 398} care de la începutul teatrului nostru și până acuma și-a ținut fără rival și cu cea mai mare demnitate locul de primă vioară în orchestră, Wiest, unul dintre cei dîntîi cultivatori ai muzicii naționale și de la care ni vor rămâne atâtea bucăți încîntătoare de stil original românesc, Wiest a fost, printr-o simplă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dintre România și Austria asupra navigației Dunării: dezbaterile acestea între monarhia austro-ungară și micile state libere ale Turciei nu sânt decât epizoduri ale rivalității între Viena și Petersburg. Până să vie ziua luptei cu armele și ziua împărțelei cei doi rivali caută a stabili în toate chipurile protectoratul lor asupra naționalităților dunărene și a le atrage, vorba vine, în sfera lor de influență și de acțiune. În ochii unei politici care nu se mulțumește nici cu vorbe, nici cu sentimente independența
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
publicitate ne-a vorbit atât de dezghețat ca acesta. El arată cum, după căderea Imperiului otoman, Principatele dunărene fără escepție, departe {EminescuOpXI 410} de-a deveni independente în mod absolut, au căzut din contra în sfera de atracțiune a marilor rivali cari-și dispută dominațiunea în Orient și că nu fac decât să oscileze când într-o parte când într-alta, pîn-în momentul fatal în care cei doi rivali vor ajunge să se-ncaiere, moment în care și aceste țări vor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mod absolut, au căzut din contra în sfera de atracțiune a marilor rivali cari-și dispută dominațiunea în Orient și că nu fac decât să oscileze când într-o parte când într-alta, pîn-în momentul fatal în care cei doi rivali vor ajunge să se-ncaiere, moment în care și aceste țări vor fi puse în alternativa sau de-a-și alege stăpân, sau de-a fi nimicite de marea izbire. Realitatea, departe de-a dezminți maniera de-a vedea a ziarului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
profet, Cezare" este un avertisment inoculat cu dibăcie: "numai omorând în tine acel sâmbure al răului, numai lepădându-te de trențele mărirei, numai cedând poți da pacea acestei lumi". Dacul gânditor oferă o soluție de echilibru, care lipsea epocii romane: "rivalul". Cu alte cuvinte nu poți fi o putere dacă nu ai un rival. Dacii nu se vor înfrânți, nu vor să atace ei se doresc doar un echilibru: "un singur lucru v-ar putea ținea până ce deasupra acestei putrejuni va
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sâmbure al răului, numai lepădându-te de trențele mărirei, numai cedând poți da pacea acestei lumi". Dacul gânditor oferă o soluție de echilibru, care lipsea epocii romane: "rivalul". Cu alte cuvinte nu poți fi o putere dacă nu ai un rival. Dacii nu se vor înfrânți, nu vor să atace ei se doresc doar un echilibru: "un singur lucru v-ar putea ținea până ce deasupra acestei putrejuni va reînvia o aurora nouă, va răsări un cer nou, o nouă credință peste
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vor înfrânți, nu vor să atace ei se doresc doar un echilibru: "un singur lucru v-ar putea ținea până ce deasupra acestei putrejuni va reînvia o aurora nouă, va răsări un cer nou, o nouă credință peste zeii asfințiți un rival...". "Putrejunea" despre care vorbește eroul reclamă schimbarea hegeliană; dărâmăturile istoriei au la Eminescu un sens catartic pe care-1 va explica mai convingător M. Eliade: "pentru societățile arhaice, viața nu poate fi repetată, ci numai creată din nou printr-o întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și mintală. Învață cu sârguință, este perseverent și participă la elev la toate activitățile școlare. Prezintă rezistență la efort fizic și mintal. Excesul de ambiție poate avea însă și efecte negative, cum ar fi tendințele de discreditare, de înlăturare a rivalilor. Scopul pedagogilor este nu doar de a stimula manifestă rile stenice ale elevilor, ci și spre canalizarea capacității de muncă a acestora spre realizări constructive. Activitatea școlară, ca orice formă de activitate, poate provoca oboseala, care se traduce obiectiv printr-
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
elevi se agită, ridicând mâna ca să răspundă ei la o întrebare. Unele familii exagerează pretinzând ca băiatul sau fata lor să fie neapărat printre premianți. Exagerările în acest sens pot duce la sentimente negative de concurentă, ostilitate fată de colegii „rivali”. Mai bine este să stimulăm o „întrecere cu sine” , dorința de a obține rezultatele din ce în ce mai bune, fără a privi cu invidie Ia performantele altora. I.3.2 Motivația intrinsecă În centrul motivației intrinseci găsim curiozitatea, dorința de a afla cât
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
izolarea activiștilor de colectivul din care fac parte, la tendințe de subapreciere și substituire a organelor de partid purtând în sine surse de greșeli și de hotărâri arbitrare” Cu aceeași ocazie, Ceaușescu i-a administrat și prima lovitură puternicului său rival, Alexandru Drăghici, impunând principiul conform căruia „un membru de partid nu poate deține decât o singură funcție de conducere politică ce necesită o activitate permanentă, fie în organele de partid, fie în organele de stat”. Această separare era gândită, oficial, în
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Europa neavând teritorii ale nimănui, încât cineva nu se poate îmbogăți decât în paguba altuia; toate Puterile sunt însă de acord să nu permită niciuneia dintre ele să se ridice mai presus de altele; cine pretinde partea leului își vede rivalii aliniați contra sa; în felul acesta, se formează între marile state un fel de asociație cu participare; ele înțeleg să conserve ceea ce posedă, să câștige proporțional cu mizele lor și să interzică fiecăruia dintre asociați să facă lege altora; este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai puțin solitar, căci fizica a suferit o mutație colectivă fără precedent, prin apariția mecanicii cuantice. Dar cei trei mutanți sunt confruntați strict cu aceeași problemă: non-conformitatea între fenomenele pe care le studiază și modelul de Realitate care domnea fără rival pe vremea lor. În această situație, cu siguranță resimțită ca dramatică în plan personal, erau posibile două atitudini. Prima soluție era eludarea problemei, prin simpla punere a Realității între paranteze, ca pe un concept ontologic obscur și non necesar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai sublime desen[e]" imaginabile, iar Tatham a afirmat că erau "astfel de desene cum nu mai fuseseră făcute niciodată de nici un englez din orișice perioadă și de nici un străin din Secolul al XV-lea încoace, si apoi singurul său rival era Michelangelo"33. În timpul vieții sale Blake a fost puțin cunoscut că autor. Scrierile lui au fost pe atunci respinse că incomprehensibile, ininteligibile. În 1810, Henry Crabb Robinson mărturisea că, în vreme ce desenele sînt "adesea grotești", poemele lui Blake "merită cea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tua - paharul pe care mi l-ai turnat este prea plin de amărăciune. Ești singura persoană care a reușit să mă convingă că meseria de libretist nu este pentru mine”. Drepturile de editor pentru opera Atilla au fost adjudecate de către rivalul lui Ricordi, Francesco Luca. Dacă Luca era plictisitor de exigent cu compozitorii în schimb el își asumă o parte mult mai activă în ceea ce privește condițiile de reprezentare ale operei, în alegerea interpreților și în relația cu cenzură. Că de obicei Luca
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
văzut luminile rampei la Romă - Teatro Argentino. În următorii ani, probabil în urma unui conflict cu Ricordi care adăpostise în revistă casei sale „Gazzetta Musicale di Milano“ o notă răutăcioasa referitor la „Giovanna d„Arco“, Verdi a semnat un contract cu rivalul acestuia, Francesco Lucca, pentru drepturile de editor a trei opere, una din ele urmând a fi reprezentată la Teatrul Maiestății Sale din Londra. Lucca se pare că a fost primul editor care a instituit sistemul, urmat mai târziu și de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de încredere a Contelui de Luna, ordona gărzii să vegheze cu atenție în timp ce de Luna patrulează fără încetare sub ferestrele Ducesei Leonora pe care o iubește. Inima contelui este sfâșiata de gelozia stârnita de atenția pe care Leonora o acordă rivalului sau, trubadurul Manrico. În dorința de a-si ține soldații treji, Ferrando le povestește istoria cu bătrânul Conte de Luna (Abbietta zingara). Se spune că o bătrână țiganca a fost găsită aplecata asupra leagănului fiului celui mic al bătrânului Conte
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Îl Figlio della Zingara" Tabloul 1. Tabăra lui de Luna. Tabloul se deschide cu corul soldaților Contelui de Luna care asediază cetatea Castellor (Or co' dadi, mă fra poco). Contele iese din cort. El aruncă o privire spre fortăreața de unde rivalul său îl desfide. Se produce o mare agitație provocată de faptul că soldații au capturat o țiganca găsită dând târcoale taberei. Ferrando o aduce pe Azucena. Interogata despre motivul prezenței sale acolo, Azucena spune că este o biată femeie rătăcitoare
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lui Homer, decât din cea a lui Shakespeare. În piesa spaniolă El Trovador de Antonio Garcia Gutierrez, inamicul lui Manrico este identificat că Don Nuño. În adaptarea operistică, libretistul Salvatore Cammarano introduce nume din istorie, dar confundă lucrurile. Cine este rivalul lui Manrico (fratele din opera)? Este Fadrique de Luna, el însuși un pretendent la tronul Aragonului, sau Antonio de Luna, un partizan al lui Urgel (un faimos eretic și el pretendent la tronul Aragonului), care astfel ar fi trebuit să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
toți locuitorii îngenunchează și se roaga la Ceruri că vasul comandant să fie cruțat de naufragiu. Ajuns cu bine în port, Otello anunță victoria asupra Turcilor (Esultate!). Apoi Otello se îndreaptă spre castelul sau. Iago, portdrapelul lui Otello, furios că rivalul său, Cassio, fusese avansat în locul lui la rangul de căpitan, complotează cu Roderigo, un filfizon vanețian, îndrăgostit în secret de Desdemona, soția lui Otello. Iago îi promite că dacă Roderigo îl va urma, Desdemona va fi în final a lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să respecți rigorile impuse de orientarea instituției de presă și să eviți să te pronunți împotriva intereselor proprietarului ei. Așa că Ivan Ivanovici Ivanov al nostru a învățat repede ceea ce îi cerea patronul, devenind unul dintre cei mai înverșunați acuzatori ai rivalilor boss-ului. Articolele sale constituiau pamflete extrem de acide, pline de calambururi neașteptate și de alăturări incriminatorii surprinzătoare. Așa că n-a mirat pe nimeni când Ivan Ivanovici Ivanov al nostru a devenit la numai 23 de ani șef de rubrică, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
un specialist extrem de capabil. Toți șefii și colaboratorii l-au lăudat întotdeauna și cu orice prilej, spre mândria întregii țări. O țară ce nu trebuia să se mai teamă de nicio putere rivală: arma inventată de Julius Zimberlan descuraja orice rival, orice prezumtiv inamic. Julius Zimberlan a fost genial. Asta n-o poate contesta nimeni. Cu atât mai puțin cele patru milioane de victime ale formidabilei sale arme. Dacă n-ar fi fost genial, Julius Zimberlan n-ar fi izbutit să
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
manuscrisul la editură. Ceea ce nu l-a împiedicat să trimită regulat cronicile sale la revista SCRISUL ȘI SUFLETUL. Încă în timp ce autorul Dicționarului selectiv... a fost pus sub urmărire internațională, la 2 ianuarie 2014 a murit și poetul Don Rosto, marele rival al atât de regretatului Raul Kronos. Și iarăși, data decesului a corespuns exact cu cea indicată de Zimberlan. Care n-a putut fi găsit. O ipoteză absolut aberantă a fost că și Zimberlan ar fi murit și că ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
putere; nimeni nu i s-a opus. Acolo unde relațiile valorează mai mult decât meritul și unde oamenii trebuie să se comporte ca niște crustacee pentru simplul fapt de a supraviețui, Brummell Îi avea mai degrabă ca admiratori decât ca rivali pe ducii de York și Cambridge, pe conții de Westmoreland și de Chatham (fratele lui William Pitt), pe ducele de Rutland, lordul Delamere, deci tot ceea ce era prestigiu politic și social. Femeile, care sunt - ca preoții - Întotdeauna de partea puterii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
artă, colecționar de antichități și scriitor de proză, amator de lucruri frumoase și diletant În tot felul de direcții minunate, ci și un falsificator câtuși de puțin de rând și fără de importanță, precum și un otrăvitor subtil și nedescoperit, aproape fără rival În epoca lui sau În oricare alta. Acest om remarcabil, acest mânuitor atât de iscusit al „condeiului, cărbunelui și otrăvii”, după cum l-a definit atât de frumos un mare poet al zilelor noastre, s-a născut la Chiswick, În 1794
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
propoziții sunt scrise ca parte a unui dialog imaginar cu un acuzator public: În fapt, ele vor fi invocate În cursul primului proces intentat lui Oscar Wilde, când acuzatul va replica judecătorului Edward Carson (un alt fost amic, coleg și rival de studii la Oxford, transformat În dușman pe viață și pe moarte!) folosind În pledoaria sa, aproape cuvânt de cuvânt, pasaje din „Prefață”. (v. Hyde, 1956, pp. 121-133, și Foldy, 1997, pp. 1-48) Aceste circumstanțe nu diminuează Însă importanța prefeței
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]