2,063 matches
-
adresa nu unor cititori, ci unui auditor, capabil de a fi cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiului viu, cu tot ce poate transmite acesta pentru intelesul abstract al lucrurilor comunicate”. În timpul probei din casa de aramă a Împăratului Roș, uriașii dau o adevarată reprezentație dramatică. Reală sau mai degrabă simulată, supărarea lui Gerilă devine pretext pentru un ilariant duel lingvistic, amintind de cearta catiheților din Amintiri, comicul fiind redat prin numeroase procedee artistice. Proba urmează un tipar mitic, eroii
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
investește cu forțe germinative, intelectuale, spirituale care vor pătrunde în structura tânărului Harap-Alb pe calea arhaică a inițierii. Flămânzilă este, însă și profetic și are o mentalitate individuală, bine conturată, în măsura populară a ideii(„și-a pus el, împăratul Roș, boii în cârd cu dracul, dar are să-i scoată fără coarne”). Înțelepciunea sa este pasivă, nu se manifestă creator ci împăciuitor, reacția sa cu privire conflictul din casa de aramă (spațiul simbolic al coacerii, al formării din punct de vedere
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Deși portretul său este schițat aparent comic, în profunzime uriașul este condus de sentimente nobile, el fiind puternic umanizat pe parcursul desfășurării acțiunii. Faptul că îl ajută pe Harap-Alb în îndeplinirea unei misiuni (cea de a o păzi pe fata Împăratului Roș), și de asemenea, întreaga sa activitate în grupul de uriași, denotă un caracter calm, împăciuitor, așezat și cu o stăpânire de sine ce îl transpun în cercul celor înțelepți. Astfel, el este un personaj plurivalent, cu calități și defecte, cu
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
înțelegere a simbolurilor. Continuarea drumului de formare personală a personajului principal este însoțită în permanență de întregirea grupului cu o nouă coordonată himerică a psihicului acestuia. Secvențele narative sunt invadate de un comic dezlănțuit în călătoria lui Harap-Alb către Împăratul Roș. Un alt personaj adjuvant memorabil, PăsăriLăți-Lungilă domină dimensiunile terestre și comice ale spațiului: ”când voia, așa se lățea de tare, de cuprindea pământul în brațe”, iar în altă împrejurare, “așa se deșira și se lungea de grozav, de ajungea cu
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
diferențiază grupul Flămânzilă-Setilă-Păsări LățiLungilă, dominat de vigilența cu privire la supraviețuire, și cumulând principiile de bază ale subzistenței: lipsa foamei și a setei. Pe baza acestor calități din sfera alimentară, cei trei reușesc să ducă la îndeplinire două sarcini impuse de Împăratul Roș, îndeplinindu-și cu succes țelurile. O asociere de tip primordial se poate realiza și între personajele Gerilă și Setilă, a căror materie primă este simbolul apei (apa vie/apa moartă) ca și parte integrantă a naturii și unul din cele
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsurile-ți pale - Căci tu - tu ești el. {EminescuOpI 42} NOAPTEA... Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofa roșă eu în fața lui privesc, Pîn-ce mintea îmi adoarme, pîn-ce genele-mi clipesc; Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă, Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară; Pe genunchi îmi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în ele epopeea unui scald. {EminescuOpI 44} Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă. Cine-a deschis piramida și-năuntru a intrat? Este regele: În haină de-aur roș și pietre scumpe El intră să vad-acolo tot trecutul. - I se rumpe Al lui suflet când privește peste-al vremurilor vad. În zadar guvernă regii lumea cu înțelepciune, Se-nmulțesc semnele rele, se-mpuțin faptele bune; În zadar caut-al
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă. {EminescuOpI 52} Ochii ei cei mari, albaștri, de blândețe dulci și moi, Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoși! Și pe fața lui cea slabă trece-ușor un nour roș - Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă amîndoi! A venit un rege palid și coroana sa antică, Grea de glorii și putere, l-a ei poale-ar fi depus, Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îndrăznețe; Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasă dulce spaimă; El prezentul îl răscoală cu-a gândirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adîncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer bolnav
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor acopăr - e ură și turbare În ochii lor cei negri, adânci și desperați. {EminescuOpI 63} O! luptă-te-nvălită în pletele-ți bogate, Eroic este astăzi copilul cel pierdut! Căci flamura cea roșă cu umbra-i de dreptate Sfințește-a ta vieață de tină și păcate; Nu! nu ești tu de vină, ci cei ce te-au vîndut! Scânteie marea lină și placele ei sure Se mișc-una pe alta ca pături de cristal
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de teiu în păru-i negr Și la șold un corn de-argint. Și-ncepu încet să sune Fermecat și dureros - Inima-i creștea de dorul Al străinului frumos. {EminescuOpI 67} Părul lui i-atinge părul Și atunci c-obrazul roș Ea apleacă gene lunge Peste ochii cuvioși. Iar pe buze-i trece un zâmbet Înnecat, fermecător, Care gur-abia-i deschide Cea uscată de amor. Când cu totului răpită Se-ndoi spre el din șele, El înceată din cântare Și-i grăi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu știu de-unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia, tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbăreț, iară limba lor e mută, Ea-și acopere cu mâna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. V S-au făcut cu ceara alba, fața roșă ca un măr Și atâta de subțire, să o tai c-un fir de păr. Și cosița
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se sărută, Numai ochiul e vorbăreț, iară limba lor e mută, Ea-și acopere cu mâna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. V S-au făcut cu ceara alba, fața roșă ca un măr Și atâta de subțire, să o tai c-un fir de păr. Și cosița ta bălaie o aduni la ochi plângând, Inimă făr-de nădejde, suflete bătut de gând. Toată ziua la fereastră suspinând nu spui nimică, Ridicând
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tată și pe el Călin îl chiamă". Când l-aude numai dânsul își știa inima lui, Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. Atunci intră în colibă și pe capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț; Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tare, vieața-i parcă se răpune. Ea se uită, se tot uită, un cuvânt măcar nu spune, Râde doar-cu ochi-n lacrimi, spărietă de-o minune, Ș-apoi îi sucește părul pe-al ei deget alb, subțire, Își ascunde fața roșă l-a lui piept duios de mire. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale Și bărbia i-o ridică, s-uită-n ochi-i plini de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
umbră-n întuneric, Căci e vis al neființii universul cel himeric... În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte; Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți înghiață și s-asvîrl rebeli în spaț- Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră, care ne înfășurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colțun negru de lână vrâstat cu roș. O pălărie neagră și mare putea, la nevoie, să mă apere și de ploaie și de soare. Tovarășul meu, în loc de pălărie, avea pe cap un chipiu de uniformă, iar drept strai mai gros de lână era îmbrăcat cu o venghercă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu nelegiuire, care pune pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea plata, 14. care zice: "Îmi voi zidi o casă mare, și odăi încăpătoare", și-i face ferestre multe, o căptușește cu cedru, și o vopsește cu roș!" 15. "Împărat ești tu oare de te întreci în cedri? Nu mînca tatăl tău, și nu bea și el?" Și totuși el făcea dreptate și judecată, și era fericit! 16. Judeca pricina săracului și a celui lipsit, și era fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, și mă voi întoarce, căci Tu ești Domnul, Dumnezeul meu! 19. După ce m-am întors, m-am căit; și după ce mi-am recunoscut greșelile, mă bat pe pulpă; sunt rușinat și roș de rușine, căci port ocara tinereții mele." 20. Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?" "Căci cînd vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingășie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
muzicii... Fânațul, seră imensă de flori sub clopotul cerului sprijinit pe orizont, așteaptă coasa. Sub atingerea fină a unei ușoare și eterne adieri, simțită numai de ele, florile se clatină încet, pe tulpinile lor subțiri și înalte, în străfulgerări de roș, de violet, de galben și de toate culorile din lume. Pe alocurea, cicoarea domină puternic, iradiind un abur albastru ca un voal împotriva soarelui arzător. O femeie tânără nu poate face o plimbare pe câmp fără să culeagă flori. Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o dezonoare postumă, m-aș fi întors la ea. Cuvintele ei " Sunt femeia ta" îmi ardeau creierul. Și, în sfârșit, târziu, în epoca cinică, culminând spre amiaza vieții, accesul de stupidă demență pentru femeia mare, cu părul 1 Lancinant - sfâșietor. roș, cu ochii mici și verzi, cu nasul turtit și cărnos, cu buzele strivite, arse, cu brațele groase și dure, eșantioane ale întregii ei ființe, cu talia și șoldurile asortate în formă de liră, femeia-fe-melă și nimic altceva, femeia cu maximum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
viața ei intimă: i-am sărutat mâna cu sentimentul unui act prea îndrăzneț. În descumpănirea sufletului se închegă o stare de conștiință mai organizată. Surpriza, noutatea de a vedea pe Adela în rochie roz. Îi spusesem cândva că un costum roș se îmbină armonios cu negrul brazilor. Și-a adus ea aminte și - făcând un compromis între roș și nevoia ei de discreție - a ales culoarea roză pentru excursia din munții Văraticului? Și, dacă s-a gândit la cuvintele mele, a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
închegă o stare de conștiință mai organizată. Surpriza, noutatea de a vedea pe Adela în rochie roz. Îi spusesem cândva că un costum roș se îmbină armonios cu negrul brazilor. Și-a adus ea aminte și - făcând un compromis între roș și nevoia ei de discreție - a ales culoarea roză pentru excursia din munții Văraticului? Și, dacă s-a gândit la cuvintele mele, a pus acest costum ca să-mi facă plăcere, ori pentru ca să-mi placă ea? În roz era mai înaltă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei, în care palpita viața, sprijinit pe masă, cu tulpanul legat pe frunte, era atât de femeie! Proiectată pe zidul întunecat al bradului, cu rochia trandafirie, cu fața înviorată de mers și de plăcere sub broboada albastră, cu zâmbetul ei roș și luminând din azurul ochilor, îmi părea, până la halucinație, o floare mare, una din acele flori tropicale care atrag irezistibil, amețesc și omoară. - Mon cher maître, la ce visezi? - La nimic. Mă gândeam la o floare strălucitoare despre caream citit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
urmele am rămas aburul viu al nopților reci... Dumbrava minunată O ciudată alcătuire, priveliște ideală când noaptea încrengăturilor albastre își cheamă, în șoaptă, poezia... Copacul tău ești tu în dumbrava ta minunată, Lizuco... Și-atunci, zmeurișul tău împrăștie azi norii roș de gura ta Daniel LĂCĂTUȘ Medalion hunedorean (Eugen Evu) (Elena M. Cîmpan) Cine e femeia aceasta? Am privit-o în ochi și am crezut că descopăr alte lumi. Are brațe, are picioare și o sută de ochi deschiși ca niște
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]