1,892 matches
-
lor tăcute luară forma nălucilor... CAP.8 Veronica ajunse acasă târziu, trecu în fața oglinzii și începu același ritual; întâi își scoase pantofii, apoi ciorapii, după care rochia și ce mai urmă... Se privea în oglindă și nu se recunoștea; se roși și se rușină de propria ei goliciune. Se făcuse așa de frumoasă! Se roșise la față, se-mbujorase, corpul ei luase formele acelei fete de care-i vorbise Eminescu în visul lui. Își trase pe ea un copot și se-
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
și începu același ritual; întâi își scoase pantofii, apoi ciorapii, după care rochia și ce mai urmă... Se privea în oglindă și nu se recunoștea; se roși și se rușină de propria ei goliciune. Se făcuse așa de frumoasă! Se roșise la față, se-mbujorase, corpul ei luase formele acelei fete de care-i vorbise Eminescu în visul lui. Își trase pe ea un copot și se-așeză la masă, avea o poftă de mâncare pantagruelică, altădată, seara, refuza masa, acum
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
fecioare îmbrăcate-n veșminte albe, ei, înconjurați de îngeri, stau în fața celor doi preoți și așteaptă. Preoții cădelnițează și cântă împreună cu corul acela de fecioare Ave Maria... De ce Ave Maria? se întreba Eminescu și se uita la Veronica ce se roșise toată și nu știa ce să-i mai răspundă... Apoi cadrul se schimbă, era dincolo de căsătoria cu Ștefan Micle, o copilă prostuță care terminase de curând școala și hoinărea cu colegele prin Copou... Apare Eminescu și o ia de mână
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
eram o moartă vie... -Ciudat vis... Dar uită-l cât mai repede că n-avem timp de vise! Tu cred că ai o trohană de primăvară, te-a prins în lungile noastre preumblări... O mângâie iar pe frunte, Veronica se roșise toată; mâna lui semăna cu atingerea unei aripi îngerești... Vru s-o sărute, s-o mângâie, s-o strângă la piept. Se gândi să-i descânte așa cum îi făcea Raluca lui când era mic. -De ce vrei să-ți descânt
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
-te neînsemnată, de câte ori deșertăciunea te îndeamnă să strigi: «Uitați-vă la mine!» Dar mai ales aș vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: «Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roșești». Nu e triumf pe lume, nici mulțumire mai deplină, ca o conștiință curată”. Iată cum trebuie să fim: cu o conștiință curată. Doamne, ajută-ne! În general, cei care atacă persoana și nu faptele ale acesteia este diabolic. Chiar și
DESPRE ACUZAŢII ŞI NEVINOVĂŢIE (1) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347966_a_349295]
-
exclamării să mă țină În pieptul clipei caut a mea salvare: Mă chinuie, dacă nu poți, m-alină... În vis îți număr firele din gene, Lăuntric jar mereu mă pârjolește - Un pat improvizat scârție alene Și nimeni în lume nu roșește. Degeaba mă întorc la București Unde, posibil, mă cunoaște o lume, Azi raiul ai vrea să-mi dăruiești - Sărut amar, așterne al meu nume. CUVINTELE MELE Cuvintele mele, pedepsele mele îndelungi... Vedeți, prinde puteri mucegaiul în grabă Citind secretul intim
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
au plecat să aducă ceva gustare și de băut. În scurt timp cele două verișoare aveau să se întoarcă cu tăvi și pahare, iar mătușa Zamfira l-a întrebat pe Matei ce vrea să bea vinars sau vin? Matei a roșit și s-a fâstâcit încât nu știa ce să spună fiind vădit încurcat de noua situație. Scăparea sa a fost în verișoara Tina care parcă ghicea că Matei se încurcase. Aceasta ca o bună gazdă a invitat-o și pe
5 ZMEURICA; CONFIDENŢE & CUNOŞTINŢE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347419_a_348748]
-
căci era mai comod și puteau sta de vorbă în liniște. Fata se purta cu el foarte drăgălaș, ceea ce îl făcea pe băiat să fie un fel de jucărie în mâna ei. Băiatul o lăsa în voile sale și se roșea de fiecare dată când aceasta îl întreba dacă mai are vreo prietenă, știind prea bine că nu mai are. Au ajuns cu bine acasă și fiecare s-a îndreptat spre dormitorul său. A doua zi însă avea să fie marea
AUTENTIFICAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348798_a_350127]
-
deveni un bețiv sau un drogat și va avea și un prunc? Probabilitățile ca bărbatul ales de ei să se schimbe este mult mai mic. Îi înțeleg în parte argumentele, dar parcă tot mi-e milă de frumoasă fată care roșește până șiîn fața mea și care este umbra mamei sale. Despre Lashante, fiul familiei voi aloca alte rânduri. Jara cu Dipa au făcut totul ca să se adapteze noului și să ofere clienților lor cele mai primitoare condiții. În casa lor
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
știu... ridică Cecilia din umeri, neînțelegând unde vrea să ajungă. Mirată, lumea din sală și-a îndreptat privirea către cei doi. - Cum? Nu știți de când ați intrat în sală?, face el uimit. - Nu m-am uitat la ceas, bâiguie Cecilia roșind puternic. - Aveți mai mult de zece minute?, continuă el. - Nu cred... - Îmi dați voie?, spune Grănicescu întinzând mâna către teancul de hârtii chinuite sub greutatea coatelor Ceciliei. Cecilia se îndreaptă de spate și ridică mâinile, lăsând cale liberă profesorului. Acesta
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
și rămâne să... - Cum ai spus? o privi Eugen contrariat, arborând și el acel tip de zâmbet observat la Ofelia. - Păi..., am zis... mulțumesc..., Eugen! răspunse Iuliana, întorcându-se brusc cu fața spre Iustin pentru a nu se vedea că roșește. La revedere, frate drag! Te las pe mâini bune, după cum m-am convins... Voi veni cu mama. Să fii cuminte, Iustin! La revedere, doamna... - Ofelia, doamnă, la revedere! Pe curând și fără grijă... Iuliana mergea cu pași mici și repezi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
pași mici și repezi, certându-se cu asprime. „Cum pot să fiu atât de imatură și să nu mă pot stăpâni? Nu mă înțeleg deloc... Am stat de vorbă cu atâția oameni mari... profesori, conferențiari, academicieni, scriitori... și nu am roșit în fața nimănui și doar mă privesc atâția studenți, bărbați în putere și destul de îndrăzneți adeseori și nu mă pierd cu firea... Citesc în ochii lor admirație pentru ceea ce spun și pentru argumentație, iar în ochii unora chiar și dorință..., simt
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
mă pierd cu firea... Citesc în ochii lor admirație pentru ceea ce spun și pentru argumentație, iar în ochii unora chiar și dorință..., simt că mă privesc ca pe o femeie și nu ca profesoară, dar nu mă pierd. Cum pot roși în fața unui..., unui...om pe care îl cunosc doar de ieri? Ce are el în privirea ori în vocea sa? Este el altfel decât majoritatea bărbaților? Parcă mă magnetizează pur și simplu... Și dacă mama nu-mi zicea..., poate nici
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
proaspătul mormânt 23 Aniversare - în fereastră-mi bat numai frunzele toamnei Ailoaei Cristina 24 răsărit pe țărm- Boleroul lui Ravel la Vamă Veche 25 vapor în zare- soarele întârzie o secundă 26 soarele și față ies din apa impudici- marea roșește Dan Norea 27 începe toamnă - netulburat ceasul ei cu verde curea 28 culori de apă - mimoza înflorita pictează cerul 29 sfârșit de vară - vorbele duse în larg nu se mai întorc Corneliu Beldiman` 30 Ploaie târzie - până și scaietele în
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
Transformat în coli de scris, neștiut și compromis, fără țepi și fără strai, bradul însuși prinde grai. Mi se tânguie amarnic, că din cât a fost de falnic, l-au tăiat, l-au sfărâmat, coli de scris au fabricat. Cum roșește alba coală, când o scrijelesc în grabă, scriind slove fără noimă, în loc să-i mai cânt o doină. Falnic brad sărmană coală, tot mai sper să nu te doară, ascuțișul din cuvânt, crivățul din om cărunt. Cu mireasma-ți de tămâie
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
scopuri, decolteurile sunt cât se poate de adânci, sânii cât mai umflați (siliconați!) și scoși cât mai afară din îmbrăcăminte, adică cât mai goi. Și expunerea se face în orice loc public! Oare ținuta nu trebuie adecvată locului? Rușinea? Mai roșește vreo adolescentă sau adolescent? În jurul nostru avem muzica asurzitoare, manele în loc de muzică populară românească, sau clasică; kitsch-ul este prezent în toate. Degeaba am scăpat de comunism (dacă am scăpat!?) căci viața spirituală continuă să fie ținută în lanțuri; ea
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
un război neproclamat față de părinți. Adulterele zeilor și dragostea lor și împreunările lor și despre acelea pe care le face corifeul și sfetnicul lor Zeus - precum spun aceștia - cele pe care și despre animale dacă ar fi vorbit cineva ar roși, le vom lăsa pentru actori.”[ 72] Aceste opere ale poeților și prozatorilor Elinii se aseamănă cu trandafirii, în pețiolul cărora încolțesc și țepi. Dar, precum când tăiem trandafirul, evităm țepii lui, la fel și din aceste scrieri vom alege doar
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
confidențe, hai să le spunem pe toate! Să ne ușurăm sufletele... Jur că nu voi povesti nimănui! promise el cu un gest teatral care o făcu pe Daniela să râdă. - Bine! Am încredere totală în tine, Mihai, îl asigură ea roșindu-se ușor. A treia variantă, dilema care s-a născut exact atunci când vorbeam, ar fi căsătoria. Să mă așez la casa mea, să îmi realizez visul pe care l-am creionat încă din adolescență. Să am copii pe care să
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele de sus o nouă încercare va să vină când astrul se va trece spre apus din nou clipesc pe boltă de departe tăcute stele peste
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
la umbra cărora se mai puteau apăra de razele fierbinți ale soarelui. După ce lăsară bagajele la umbra copacilor, fetele se dezbrăcară fără nicio jenă, rămânând în costumele de baie pe care deja le aveau pe sub rochițele subțiri de vară. Mache roși, se așeză pe iarbă, sub copaci, întors cu spatele la fete, care porniră în goană spre locul în care apa Dunării părea că este mai puțin adâncă. Mache își dezbracă și el cămașa transpirată, pe care o puse la uscat, agățată de
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
temea s-o strângă prea tare și păstra cu grijă căldura, mirosul și forma ei în palma sa bătătorită, poate prea aspră, bărbătească. Nu punea la socoteală câteva pupături pe obraz la despărțire, destul de reținute și nu vedea nici cum roșește Alina în acele momente. S-ar fi întrebat, poate, care era izvorul acestei reacții pe care biata fată nu știa cum s-o ascundă... Se întâlneau cam de două ori pe săptămână până la sărbătorile de Paște la care, nea Petrică
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
acum? - Unchiule! protestează Ingrid. E, totuși, soțul meu! - Mă rog, dar eu tot aș vrea să crape până mâine! Medicul de gardă ne face semn să plecăm. Ingrid rămâne mai la urmă, iar Voquin îi șoptește ceva la ureche. Femeia roșește și pleacă val-vârtej.
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
-n armonie Cu rănile-mi din suflet ce-n sânge s-or scălda Și fiecare strop de sânge va cădea-n poezie Pe frunzele din toamnă scriind povestea mea. Când plânsu-mi va-nceta să ude ploaia toamnei, Când frunzele-n roșite în hohot vor jeli, Când pribegite păsări vor locui-n ținutu-mi, Abia atunci, iubiții mei, să plângeți căci n-oi fi! Referință Bibliografică: SUFLET ÎN AGONIE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016
SUFLET ÎN AGONIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376461_a_377790]
-
comport. Nu-mi venea să cred urechilor aventurile laudative în care „eroul” și-o înfige în ea până la plăsele. Ce, cum, de ce erau întrebări puse de mine la care toți, băieți și fete, îmi râdeau în nas sau, sfioase se roșeau foc. Trebuia început un studiu sistematic! Mama căpătase o concesiune de farmacie în acest orășel de munte iar, în vară, a organizat locuința și locul de muncă. De la București unde au rămas bunicii și frățioara mea (mama așteptase o surioară
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
nepotolita dorință de a ne linge buzele ce au gustat din dulcea miere a iubirii. În sfârșit, a sosit și clipa când nuntașii ne-au urat “Noapte bună”, urare însoțită de tot felul de glume deocheate care ne făceau să roșim și iată-ne acum, singuri-singurei, cu geamurile bine obturate, pentru ca nicio privire indiscretă să nu ne tulbure clipele de intimitate. Inimile noastre au început să bată mai tare, o mare emoție ne-a cuprins pe amândoi. Eram pentru prima dată
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]