4,067 matches
-
marginilor, deschiderea spațiilor poate avea efect de bumerang". Definiția bacovianismului, pe care ne-o oferă Mircea Scarlat este deplin creditabilă: „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărându-ne drept un simbolism «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului". De altfel, și originalitatea poetului e subliniată în raport direct proporțional cu experiența receptării operei sale: „Autorul Plumbului a devenit cu adevărat el însuși abia atunci când publicul și criticii i-au considerat încheiată opera poetică. Ipostazele bacoviene
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
vedea viața eșuată sub unghi cultural. Chinuit de frica de neîmplinire, Ciprian Măceșaru are aerul unui frămîntat care, canonindu-se din prea multe scrupule de elevație spirituală, ajunge să trăiască cu senzația apăsătoare că e un troglodit: un scăpătat cultural ros de amărăciunea irosirii înzestrărilor sale, de unde și desele notații în marginea eșecului presimțit. Straniu e că teroarea pe care i-o dă spectrul ratării nu dă naștere unei răzvrătiri de expresie paroxistică, Ciprian Măceșaru avînd o blîndețe congenitală care îl
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
ei și cu băiețelul mut. A fost atât... A fost atât de cumplit! A început să plângă în tăcere. Monika s-a așezat lângă ea și și-a petrecut brațul în jurul ei. - Femeia aia era un cadavru viu. Șobolanii îi roseseră noaptea degetele de la picioare și rănile erau. Aerul ăla, n-o să-l uit niciodată. Și bietul copilaș, cum stătea acolo și se uita la maică-sa! Și ea nu voia să-l vadă. Se uita-n altă parte. Ellen și-
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
interesează lumea, te interesează natura și ciclurile vitale. Berlinul e acum pentru mine un palat - muzeu, pe care l-am vizitat de prea multe ori ca să mă mai intereseze... Bucureștiul, pe lângă el, e un „bazar sentimental". Pe ăsta, nebun și ros de belele, îl iubesc infinit mai mult, dacă nu ar fi spaima de cutremur. La Berlin mă cuprinde o dulce „nostalgie", când văd trecând pe aleile castelului Charlottenburg o pereche de vreo 80 de ani, îmbrăcați elegant, la costum, el
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
accepta că suntem vulnerabili, deoarece refuzăm să transgresăm teritoriile micului infern pe care ne-am obișnuit să-l numim viață. Cântecul e scris împreună cu Patrick Leonard, „faimosul anonim” în discografia căruia figurează colaborări cu Pink Floyd, Peter Cetera, Elton John, Rod Stewart și mai ales Madonna, despre care se spune că este în mare măsură „creația” lui. Insidios, cu o secție ritmică discretă, de plan îndepărtat, cântecul începe întrun recitativ retractil, în care vocea șoptită a lui Cohen e dublată de
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
Pe sora ei, adoptată, Monica o botează Melizanda și, după doctoratul acesteia în Litere, Von Sorbona. Și pe amica ei mai durdulie, Rodica, Olguța o numește Buftachi. Colegul lui Dănuț, Mircea, e poreclit Hardmuth, după o fabrică de creioane, căci roade capătul creionului cînd meditează. Alt coleg e zis Cyrano, după lungimea nasului, fiecare clasă avînd un Cyrano al ei. E un caz interesant în care un nume de personaj literar devine poreclă pentru oameni reali prin trăsătura sa accentuală, fizică
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
a avea un impact asupra congresului, de a fi în ultimă instanță cel mai simpatizat, poate, din tot areopagul pedelist, fără îndoială am șansele maxime. În ceea ce privește șefia partidului, e cu totul altă problemă, eu nu am mania șefiei, nu mă roade foarte mult această ambiție. Cei care nu au nimic de pierdut, au totul de câștigat. Fiecare vot în plus e un mare câștig și sper să adun suficiente încât să pot cântări suficient de greu în deciziile partidului", a precizat
Paleologu: voi fi cel mai simpatizat, poate, din tot areopagul pedelist () [Corola-journal/Journalistic/48615_a_49940]
-
scăpa de senzația că autorul se chircește tot mai mult sub apăsarea ranchiunii, o ranchiună care îl micșorează pînă la a-l face să nu mai semene cu un profesor de catedră. Un tom erudit și rafinat în asociații, dar ros în subsidiar de un ghem de obsesii ideologice.
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
spirala asta de mișcare; ajunsese să alerge printre anii trecuți ca apoi să se oprească asupra unui moment, la întâmplare, asemenea unei singure imagini în stereoscop. Bicicleta rezemată de casă, cu un cerc de rugină împrejurul soneriei, cauciucul de la pedală ros de atâta folosință; barele de lemn de la spalierul din curte, înverzite de mucegai, cortul vechi îngreunat de ploaie; coperțile cărților, pe care le citise cu încăpățânarea unui recordman. Claritatea lucrurilor îl uimea și uneori se întreba dacă nu se întânpla
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
dinspre Penn Park. În această biserică din gresie, cu aspect de fortăreață și cu aripa ei nouă de-o arhitectonică total neadecvată, Biserica Evanghelică Luterană din Mt. Judge, a fost botezat și a primit confirmarea, într-o cămașă ce-i rodea gâtul de parcă ar fi fost apretată în leșie și tot pe Central, ceva mai încolo, în fața unei prăvălii de dulciuri, acum un atelier de copiatoare, a simțit pentru întâia oară fiorul dragostei, s-a îndrăgostit de Margaret Schoelkopf, cea cu
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiționale, colinde și daruri așteptate atât de copii, cât și de cei mari. Primii creștini nu celebrau nașterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie și împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul nașterii invincibilului Soare. În anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima dată
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun. De unde vine ideea cu spiridușii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53576_a_54901]
-
unui prieten să consume atâta energie în a urmări niște ființe care nici măcar nu-i plăceau. Faptul că era întotdeauna disponibil și gata să-l primească pe Richard înapoi îl făcea pe Walter să se simtă slab și neînsemnat. Era ros de bănuiala că el îl iubea pe Richard mai mult decât îl iubea Richard pe el și că făcea mai mult efort decât Richard pentru ca prietenia lor să funcționeze. Prima criză serioasă a intervenit în timpul ultimului an, cu doi ani
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]
-
Da. E un local liniștit. - Haideți, le-a tăiat Stephen vorba. Prețurile nu contează. A luat-o înaintea celorlalți, zâmbind și înaintând cu pași grăbiți, nervoși. Cei trei au încercat să se țină după el, râzând de nerăbdarea care-l rodea. - Ia-o mai încet, tinere, l-a domolit tatăl lui. Doar nu suntem la maraton. O scurtă perioadă de veselie și bună dispoziție; banii de premiu ai lui Stephen i s-au scurs printre degete. Soseau acasă pachete substanțiale de la
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
fin du monde. Rama tabloului de gen al nunții brugheliene cu o veselie debordantă, dar și de un grotesc derizoriu este antifraza acestei melancolii. Reacțiile unui tată histrion și clownesc, Dexter (John Hurt), replicile tincturate sarcastic ale unei mame sumbre, roase de o nemulțumire intestină, Gaby (Charlotte Rampling), asistența matern nevrotică a unei surori veșnic neliniștite și dependente psihologic de ea, Claire, și sprijinul real și în același timp distant al unui cumnat deja încercat cu umorile familiei, John (Kiefer Sutherland
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
fel se întîmplă cu Mircea Eliade: jurnalele sale desfășoară zigzaguri ce trec prin toate cele trei genuri interioare, și ar fi o eroare să-l așezi cu obstinație într-unul singur. Față de aceste încrucișări de umori creatoare, cazul lui Samuil Rosei e monocord și monoton: un meticulos care nu deschide caietul de însemnări decît sub coerciția unei dispoziții prielnice, orice efort de a scrie în lipsa poftei de mărturisire preschimbîndu-se într-un supliciu a cărui expresie se regăsește în forma căznită a
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
minte nuanțele pe care vor să le spună. La un scriitor rutinat e de-a-ndoaselea: nu știe de la început ce va spune, dar știe că, începînd să scrie, îi vor veni mai apoi și gîndurile. Printre aceștia se numără și Samuil Rosei, un meticulos fierbînd în suc propriu și trăind actul scrisului ca pe o crispare dureroasă. Scrie ca să-și aline neîmplinirea, într-un gest instinctiv de compensație secretă. Cînd nu ești nimic sub unghi social, încerci să fii ceva în chenarul
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
de compensație secretă. Cînd nu ești nimic sub unghi social, încerci să fii ceva în chenarul unor caiete. Născut în 1923 în Bazargic, în acea zonă a Cadrilaterului care avea să treacă după război în partea bulgară a litoralului Mării Negre, Rosei a ascultat de tiparul epocii interbelice, fiind un spirit de dreapta care, în anii ’50, a intrat sub teascul represaliilor politice. A trecut prin șapte ani de pușcărie, pe care i-a petrecut la Jilava și Aiud, încheiați cu un
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
unde a rezistat pînă la pensionare grație culturii sale artistice, dar mai ales datorită flerului plastic cu care intuia cîtă paradă goală e în ființa unui pictor. Trăind retras între hotarele domestice ale unei căsnicii discrete (alături de pictorița Paula Ribariu), Rosei a ținut un jurnal inspirat din viața artiștilor din Capitală, notițele acoperind un răstimp de 30 de ani (1970-2000). Așa se face că pictori, poeți, romancieri, sculptori, colecționari de artă, scriitori și critici de toate genurile sunt protagoniștii celor două
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
acoperind un răstimp de 30 de ani (1970-2000). Așa se face că pictori, poeți, romancieri, sculptori, colecționari de artă, scriitori și critici de toate genurile sunt protagoniștii celor două volume masive care au apărut anul trecut. Social vorbind, figura lui Rosei e firavă pînă la inexistență. Un anonim fără tenacitate și fără ambiții adînci, dar înzestrat cu un simț sigur al valorii plastice. Cu prieteni puțini și cu un ritm cenușiu de viață, autorul își răzbună platitudinea destinului prin notițe scurte
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
și cu un ritm cenușiu de viață, autorul își răzbună platitudinea destinului prin notițe scurte și pătrunzătoare, care plac spontan la lectură. Sunt două trăsături care izbesc la autor. Prima vine din cumplita neîncredere cu care își privește harul lexical, Rosei considerîndu-se un scriitor ratat, a cărui lipsă de orgoliu face casă bună cu lipsa talentului. Se privește pe sine ca pe un scrib mîzgălind anapoda o sumedenie de observații inepte care nu pot interesa pe nimeni, și de aceea e
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
o sumedenie de observații inepte care nu pot interesa pe nimeni, și de aceea e uimitor contrastul dintre farmecul stilistic pe care îl poartă lapidarele sale formule și detestabila părere pe care el însuși o are despre ele. În plus, Rosei scrie chinuit, canonindu-se pentru fiecare propoziție, neavînd decît rar euforia aceea de bun-augur pe care o resimt scriitori atunci cînd se așază să scrie. Din acest motiv notițele îi sînt rupte de pauze lungi, de tăcere și abandon, încărcate
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
încredințați fiind că, atinși măcar de o aripă a geniului, neizbînda le vine din ingratitudinea contemporanilor. Rar se întîmplă să dai peste un spirit care să fie convins că înzestrarea lui nu face doi bani. Acesta e cazul lui Samuil Rosei, al cărui jurnal îl citești cu înghițituri mici, mustăcind de plăcere estetică și rugîndu-te în sinea ta să nu se mai termine. A doua trăsătură izbitoare stă în simțul critic al judecăților făcute. Rosei pare un vulpoi a cărui intuiție
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
bani. Acesta e cazul lui Samuil Rosei, al cărui jurnal îl citești cu înghițituri mici, mustăcind de plăcere estetică și rugîndu-te în sinea ta să nu se mai termine. A doua trăsătură izbitoare stă în simțul critic al judecăților făcute. Rosei pare un vulpoi a cărui intuiție estetică nu dă greș în materie de judecăți plastice. Îl citești intuind că adevărul despre ierarhia culturii din Bucureștiul anilor ’80-’90 e prins aici. Rosei e un ogar dăruit cu nas fin, de
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
izbitoare stă în simțul critic al judecăților făcute. Rosei pare un vulpoi a cărui intuiție estetică nu dă greș în materie de judecăți plastice. Îl citești intuind că adevărul despre ierarhia culturii din Bucureștiul anilor ’80-’90 e prins aici. Rosei e un ogar dăruit cu nas fin, de aceea verdictele lui au o stranie putere de convingere: forța lui de persuasiune vine din postura umilă în care se așază, iar cumințenia aceasta îl împiedică să fie un retor zgomotos, ale
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
de aceea verdictele lui au o stranie putere de convingere: forța lui de persuasiune vine din postura umilă în care se așază, iar cumințenia aceasta îl împiedică să fie un retor zgomotos, ale cărui vorbe te îmbrobodesc prin luciu. Dimpotrivă, Rosei face figura unui critic plastic care judecă fără să aștepte ca cineva să-l confirme. Rosei nu scrie pentru public, cum nu scrie nici pentru soție, și cum nu scrie de fapt nici pentru sine, de vreme ce mărturisește că nu-și
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]