3,927 matches
-
cingătoare, fibule de bronz. S-au descoperit și obiecte de podoabă, pandantive, de metal sau os, aplice, mărgele, cercei și inele din metal. Obiectele de podoabă descoperite nu sunt creații slave, ci piese de import originare din mediile germanice sau romanice. Ritul și ritualul de înmormântare la slavi-în acest sens o mare importanță o are marele cimitir cu peste 1000 de morminte de la Sărata-Monteoru (jud. Buzău) -să precizăm că până la creștinarea lor oficială, în secolele IX-X, slavii foloseau ca rit de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trib, ci fărâmițat, în grupuri separate, mari sau mici, conduse de un șef militar (Ardagast). Temelia structurii sociale a obștilor sătești slave o reprezenta familia patriarhală slavii trăiau încă în faza relațiilor gentilice. Ca urmare a contactelor (legăturilor) cu populația romanică din regiunea carpato-dunăreană și cu civilizația bizantină, slavii au primit numeroase influențe. Slavii, atât cei din nordul Dunării cât și cei din sud, după 602, în cursul secolului al VII-lea, au cunoscut un proces amplu de asimilare etnolingvistică, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
despre slavi luptând sub conducerea avarilor. Doar Pseudo-Caesarius vorbește despre slavii de la noi (din nordul Dunării) ca fiind "autonomi" față de avari.10 Atâta vreme cât se admitea o pătrundere mai veche a slavilor în sudul Dunării se putea crede că o populație romanică era slab reprezentată la sud de fluviu. Dar astăzi s-a dovedit cât de târzie este această descindere a slavilor-"până pe la anul 600, așezările slave, nici acelea prea vechi, sunt pe malul stâng al Dunării" (Iorga). Astfel, elementele romanice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanică era slab reprezentată la sud de fluviu. Dar astăzi s-a dovedit cât de târzie este această descindere a slavilor-"până pe la anul 600, așezările slave, nici acelea prea vechi, sunt pe malul stâng al Dunării" (Iorga). Astfel, elementele romanice erau acolo unde mai târziu "potopul slav" a înecat totul, adică a acoperit cu deprinderea unei limbi noi pe locuitorii care nu mai arătau interes pentru administrația imperială și istoria romană. Un izvor bizantin, Pseudo-Caesarius prezintă față în față pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limbi noi pe locuitorii care nu mai arătau interes pentru administrația imperială și istoria romană. Un izvor bizantin, Pseudo-Caesarius prezintă față în față pe "sclavini" și physoniți, numiți și "danubiți", aceștia fiind acei "fossatensi"-"oameni din sate", adică vechii localnici romanici. În acest fel, după o vreme, cercetarea mai atentă a incidentului "torna, torna fratre", din 579, face să se creadă că este într-adevăr vorba de "limba maternă" (străromână). Această limbă era înțeleasă de locuitori, dar oastea însăși era alcătuită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
goți, gepizi) și cele turanice (huni, avari) n-au fost (n-au vrut să fie). Trebuie să precizăm că nu cucerirea în sine, ci instalarea de colonii sătești și militare slave de lungă durată, a avut consecințe profunde asupra societății romanice autohtone. Limba slavilor rămași în Dacia (nordul Dunării), după 602, s-a stins (a dispărut), dar aceste influențe slave au persistat în limba romanicilor din nordul Dunării, în urma conviețuirii timp de secole cu aceștia (vezi cap. VII). Slavii din Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
instalarea de colonii sătești și militare slave de lungă durată, a avut consecințe profunde asupra societății romanice autohtone. Limba slavilor rămași în Dacia (nordul Dunării), după 602, s-a stins (a dispărut), dar aceste influențe slave au persistat în limba romanicilor din nordul Dunării, în urma conviețuirii timp de secole cu aceștia (vezi cap. VII). Slavii din Dacia, care locuiau în Carpați și la Dunăre, nu au alcătuit state (regate), precum neamurile germanice și turanice (goți și huni), iar organizarea lor politică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
altă parte, subliniază Iorga, este limpede că slavii din al doilea val au cunoscut pe autohtoni prin intermediul germanilor-o dovedește numele de valahi pe care slavii îl dau acestora. De-aici numele de "valah" a trecut la bizantini, pentru elementele romanice rurale, mai târziu păstorești, care nu mai erau supuse Imperiului. Însă aceasta înseamnă că, în momentul în care slavii au apărut în aceste locuri, germanii (neamurile: goți, gepizi, vandali) erau intercalați între ei (slavi) și autohtoni (romanici). Pentru apariția slavilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bizantini, pentru elementele romanice rurale, mai târziu păstorești, care nu mai erau supuse Imperiului. Însă aceasta înseamnă că, în momentul în care slavii au apărut în aceste locuri, germanii (neamurile: goți, gepizi, vandali) erau intercalați între ei (slavi) și autohtoni (romanici). Pentru apariția slavilor la Dunăre, nu se poate lua în calcul decât secolul al V-lea, pe vremea lui Attila, și al VI-lea. În acel moment, romanicii erau pe malul stâng (nordic) al Dunării, sub stăpânirea trecătoare a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
germanii (neamurile: goți, gepizi, vandali) erau intercalați între ei (slavi) și autohtoni (romanici). Pentru apariția slavilor la Dunăre, nu se poate lua în calcul decât secolul al V-lea, pe vremea lui Attila, și al VI-lea. În acel moment, romanicii erau pe malul stâng (nordic) al Dunării, sub stăpânirea trecătoare a unor elemente germane (gepizii). Cronicarul bizantin Suidas, citat de Iorga, elogiază pe Chilbudios, apărător al Dunării, viteaz și dezinteresat, strateg al Traciei, care a oprit pe barbari la hotar-după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apărător al Dunării, viteaz și dezinteresat, strateg al Traciei, care a oprit pe barbari la hotar-după căderea generalului roman, el notează că "Istrul poate fi trecut în voie de barbari". Suidas menționează "limba latinilor", care nu poate fi decât dialectul romanic nord-dunărean. În această perioadă, la slavii din regiunea carpato-dunăreană, se constată o neașezare, o lipsă de viață politică și de rânduială, după autorul Strategicon-ului, Mauriciu. Acum, a doua jumătate a secolului al VI-lea, agricultura le era străină slavilor, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub supravegherea Imperiului.14 Dar pe malul stâng al Dunării era, așa cum o dovedesc campaniile romane din jurul anului 600, o ordine militară și politică. Această "ordine", de vreme ce nu putea să vină de la slavi, abia instalați aici, era datorată celeilalte populații romanice, pe care aceștia o acopereau, fără să aibă interesul de a o distruge și posibilitatea de a o "desnaționaliza", adică de a o asimila. Aceasta, în privința slavilor, pe de o parte, dar, pe de altă parte, slavii apar la Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au fost încordate o bună vreme. Dar, paradoxal, la un moment dat, complexitatea împrejurărilor face ca avarii, aliați ai Imperiului, să elibereze pe "romanii" luați în robie de sclavini.15 Năvălirile avare par să fie acelea care au împuținat elementul romanic, pe care-l putem numi, la sfârșitul secolului al VI-lea, românesc, pe malul drept (sudic) dunărean. Teofan, istoric bizantin, arată că, în 579, "chaganul avar, rupând învoielile cu Imperiul, a atacat Moesia și Sciția, ruinând mai multe orașe Durostor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
16 Dar revanșa urmărită de romani este față de avari, singurul factor politic și militar, chaganul apare în numele supușilor de care se servește (slavii) și ale căror năvăliri le hotărăște. Romanii nu consideră barbari pe slavi, dovadă, simbioza lor cu elementul romanic de la nordul Dunării, ca și refuzul Imperiului de a considera pierdut malul nordic dunărean fortificat de ei. Slavii, avangarda avarilor, sunt conduși de Ardagast, Musokios, apoi Piragast. În replică la expediția romană, oastea barbară trece Dunărea în sud și, iarăși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
primei jumătăți a secolului al VII-lea, alte triburi slave, ale sârbilor și croaților, pătrund în sudul Dunării, pe la apus de Dacia, pornind din Panonia, care în înaintarea lor ajung până la Marea Adriatică. După luptele intense de la începutul secolului, viața pur romanică continuă în cetățile de la Dunăre, cu episcopi care recunosc pe împăratul, pe care-l respectă, dar nu îngăduie dregători și ofițeri, adică administrația și armata. Oricum, pe la începutul secolului al VII-lea, armata romană este unul din temeiurile din această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Justin II. Când slavii au trecut Dunărea, în anul 602, ei au găsit aici un substrat de populație romanică-numele traco-latine de orașe și râuri păstrate în limba bulgară până azi o dovedește o dată în plus. Dovezi directe de limbă romanică între Haemus și Dunăre, în vremea năvălirii slavilor, avem în cronicile bizantine, la Theofilact Simocattes și Theophanes, precum episodul "torna, torna fratre", amintit și de Iorga (vezi mai sus). În armata romană a împăratului Mauriciu, comenzile se dădeau în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romani aduși de slavi din sud. Procopius, în Istoria secretă, spune că de pe urma actelor de pradă ale slavilor, 20.000 de romani sunt duși anual în robie în părțile scitice, adică în nordul Dunării.19 O importantă mărturie contemporană despre romanicii din nordul Dunării și conviețuirea lor cu slavii, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, este Strategiconul împăratului Mauriciu. Astfel, aflăm că prizonierii luați de slavi, după un timp, sunt lăsați liberi, fie să se întoarcă în țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacia duceau o viață stabilă de crescători de vite și agricultori (cultivatori). Erau organizați sub forma "democrației militare", având mulți regi-conducători ai unor uniuni de triburi. Așadar, în secolele VI-VII, în nordul Dunării, erau condiții favorabile unei conviețuiri a romanicilor cu slavii. Strategiconul lui Mauriciu este cel mai vechi document (text) despre existența unei populații romanice în nordul Dunării: bizantinii știau bine că între slavii din Dacia (nordul Dunării) locuia o populație romanică care conviețuia cu slavii. Este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
democrației militare", având mulți regi-conducători ai unor uniuni de triburi. Așadar, în secolele VI-VII, în nordul Dunării, erau condiții favorabile unei conviețuiri a romanicilor cu slavii. Strategiconul lui Mauriciu este cel mai vechi document (text) despre existența unei populații romanice în nordul Dunării: bizantinii știau bine că între slavii din Dacia (nordul Dunării) locuia o populație romanică care conviețuia cu slavii. Este vorba despre oamenii (autohtonii) care trăiau demult, de generații, între barbari în textul respectiv, autohtonii sunt înglobați sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, erau condiții favorabile unei conviețuiri a romanicilor cu slavii. Strategiconul lui Mauriciu este cel mai vechi document (text) despre existența unei populații romanice în nordul Dunării: bizantinii știau bine că între slavii din Dacia (nordul Dunării) locuia o populație romanică care conviețuia cu slavii. Este vorba despre oamenii (autohtonii) care trăiau demult, de generații, între barbari în textul respectiv, autohtonii sunt înglobați sub numele de romani trăitori în Dacia. Avem aici o dovadă sigură, documentară, că în jurul anului 600, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu slavii. Este vorba despre oamenii (autohtonii) care trăiau demult, de generații, între barbari în textul respectiv, autohtonii sunt înglobați sub numele de romani trăitori în Dacia. Avem aici o dovadă sigură, documentară, că în jurul anului 600, în nordul Dunării, romanicii trăiau alături de slavi și cooperau pe plan militar împotriva Imperiului. Este, o subliniem, unicul izvor scris ce atestă explicit existența romanicilor la nord de Dunăre.20 Exodul locuitorilor din Imperiu, în nordul Dunării, din cauza unei fiscalități apăsătoare a continuat și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numele de romani trăitori în Dacia. Avem aici o dovadă sigură, documentară, că în jurul anului 600, în nordul Dunării, romanicii trăiau alături de slavi și cooperau pe plan militar împotriva Imperiului. Este, o subliniem, unicul izvor scris ce atestă explicit existența romanicilor la nord de Dunăre.20 Exodul locuitorilor din Imperiu, în nordul Dunării, din cauza unei fiscalități apăsătoare a continuat și în secolul al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea. Slavii și avarii cereau de la supușii lor temporari, fugari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nici germanii, nici slavii sau hunii n-ar fi putut trăi (supraviețui) pe pământurile ocupate fără acei producători care munceau pentru ei. Astăzi, concluzia judicioasă care s-a impus este aceea a unei conviețuiri între dominatorii nomazi (alogeni) și autohtonii romanici. Mai direct spus: acolo unde au fost barbari în Dacia, trebuie să fi fost și autohtoni, căci nefiind vorba despre o colonizare masivă germană sau slavă, mai curând putem vorbi despre o pătură barbară suprapusă, asimilată treptat, timp de secole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
echivoc de existența nobilimii slave și de sate libere locuite de slavi. În același timp, slavii au contribuit la popularea teritoriilor românești și la geneza feudalismului românesc, dar contribuția lor, însemnată, a fost totuși secundară față de evoluția internă a autohtonilor romanici. Asimilarea slavilor de către români se explică nu prin superioritatea economică și culturală, ci prin numărul mare al elementului autohton și organizarea lor ca o "pânză" (Panaitescu) de comunități libere ce acoperea întreaga țară românească și care nu era supusă nici unei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la începutul secolului al VII-lea, Imperiul a renunțat oficial la o parte din stăpânirea sa în Peninsula Balcanică. Slavii au fost așezați ca foederati în Imperiu. Dar, în sudul Dunării, slavii s-au manifestat ca războinici, ca și cuceritori, romanicii fugeau de pe câmpii și din cetăți, creștinii se refugiau din calea slavilor pe vârfurile munților și în locuri întărite, înalte. În fața mareei slave, Imperiul s-a retras din preajma Dunării pentru mai multe secole. Dar prin colonizarea grupurilor de seminții slave
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]