4,056 matches
-
citit în original literaturile respective, în special poezia, și pentru a utiliza apoi literatura astfel absorbită în propria sa literatură. Global, Negruzzi a fost un autor mai degrabă cult decît talentat, iar faptul se traduce direct în metoda sa prozastică. Romantismul pașoptist a privilegiat la noi Memoria în defavoarea Imaginației: aproape toate prozele romantice românești notabile poartă semnul Memoriei. Opțiunea pare deja făcută o dată cu cel dintîi prozator român important, cu Costache Negruzzi, iar urma lăsată de el se va dovedi adîncă. Prin
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
pe Zoe, apariția misteriosului tînăr îndrăgostit rămas singur la mormîntul iubitei și care privește Iașul în înserare ca un alt Rastignac, toate par extrase din romanele maestrului. Cu excepția replicilor focoase ale Zoei, nimic în această nuvelă nu trimite la un romantism de mîna a treia. O alergare de cai are și ea aparențele unei nuvele romantice propriu-zise, ale unei proze de observație, cu atmosferă specifică (Chișinăul într-o zi de sărbătoare), cu personaje pitorești și distincte (Ippolit, Olga, Dna. B., hangiul
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
apoi perioade alternative de umbră și revigorare, atingând momente de nostalgie a unui timp revolut sub forma unui stile antico (s.a) (la Haydn), forțându-și vechile limite după gustul neconvențional beethovenian, adaptându-se la îmbogățirile de limbaj al unui romantism târziu (Brahms, Liszt, Reger, Franck), sau trăind o nouă încarnare în lumea sonoră de mare diversitate de după 1900 (Hindemith, Șostakovici, Bartok etc.)" (pag. 21). Asistăm în continuare la celebrarea fugii sub toate aspectele ei sintactice, morfologice și de vocabular. Ca
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
într-o viziune barocă, înconjurându-l de bizareriile lumii sociale și asociindu-l cu deformările umanității din anturaj. Ioanide este un spirit clasic încastrat în spiritul baroc al romanului. Nicolae Balotă sesizează chiar o intersecție culturală mai complexă între clasicism, romantism și baroc în spiritul călinescian: Perfect conștient de sorgintea romantică a ideii de geniu, așa cum el însuși și-o formulează, Călinescu poate fi definit în această ipostază a sa drept o natură barocă (...) care râvnește spre o ordine clasică, dar
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
duh singular, intemperant și excesiv, care-l posedă și-l face receptiv la sugestiile romantice privind excepția excepțiilor umane, Geniul" (în De la Ion la Ioanide, Ed. Eminescu, 1974, p. 450). În ceea ce mă privește, aș scoate din triadă termenul de romantism, pentru că am impresia că în Bietul Ioanide nu se pune cu adevărat problema genialității, la modul eminescian din Luceafărul, cum s-a încercat la un moment dat să se acrediteze ideea. Ea este lăsată să plutească într-o oarecare ambiguitate
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
lui Ioanide. Să revin la ideea de început a acestui paragraf, nu înainte de a sublinia faptul că Ioanide exemplifică nu un geniu, ci, mai vag, un om metafizic. Din acest motiv, aș scoate din discuție, cum am spus, termenul de romantism, pentru a reduce tensiunea spirituală a călinescianismului la opoziția moderată dintre clasicism și baroc, regăsibilă și în romanul Bietul Ioanide. În esență, distanța nici nu e atât de mare de la clasic la baroc încât să constituie o opoziție. E o
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
și n-ar fi putut deveni niciodată. Nu oricine rezistă unei teleportări dintr-o epocă în alta. Poezia și proza lui D. Bolintineanu sună peste tot vetust, oricum am lua-o. Atât de vetust încât poate părea o parodie a romantismului. Nu e oare o impietate să judecăm astfel? Nu-i facem scriitorului o mare nedreptate? Mărturisesc că, înainte de a enunța acest verdict (nu cred că e pentru cineva surprinzător), am citit și recitit câteva săptămâni cea mai mare parte din
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
va cunoaște apoi perioade alternative de umbră și revigorare, atingând momente de nostalgie a unui timp revolut sub forma unui stile antico (s.a.) (la Haydn), forțându-și vechile limite după gustul neconvențional beethovenian, adaptân-du-se la îmbogățirile de limbaj ale unui romantism târziu (Brahms, Liszt, Reger, Franck) sau trăind o nouă încarnare în lumea sonoră de mare diversitate de după 1900 (Hindemith, Sostakovici, Bartok etc.)" (pag. 21). Asistăm în continuare la celebrarea fugii sub toate aspectele ei sintactice, morfologice și de vocabular. Ca
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
și sensibilități aparent incompatibile. Există însă condiția de femeie care le apropie. Cele trei se regăsesc în nefericirea comună, în încercarea disperată de a da sens și speranță unor existențe cvasi-eșuate. Frumusețea se fanează, de visurile adolescentine se alege praful, romantismul devine zgură, grobianismul și agresivitatea celor din jur, compromisul, exigențele tot mai scăzute, dispariția respectului de sine fac parte din noua realitate a vieții. Cu cinism și autoironie toate aceste femei își asumă noua condiție. Ea le apropie mai mult
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
diverse situații din proză. Dialogul devine un fel de maieutică utilizată pentru a scoate adevăruri literare și semnificații noi din fapte aparent banale. Narațiunea epică, are puterea de a „fura”cititorul interesat de cunoaștere artistică și Împletește subtil elemente de romantism, realism critic, onirism și impresionism. Visul În proza sa se combină organic cu fantezia și se intersectează deseori cu impresionismul. Autoarea nu folosește decât rareori nume de lucruri sau persoane, dar În schimb Își construiește și comunică cu ușurință imagini
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și monstruoase prin care pătrund jerbe de lumină și care seamănă cu prăbușirea gigantică a unui aerian turn Babel nu ne oferă tot atâta poezie ca Aurora... cu degetele ei roze, pe care nu vrem totuși s-o disprețuim?” (Istoria romantismului - Theophile Gautier). Cine ar putea afirma că n-a fost și nu este vrăjit de seninul și frumusețea unei zile!? Eu sunt de-a dreptul fascinată! Cultura este poarta care duce spre cunoaștere. „Pasiuni?” „Cea care m-a salvat de la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ținut cuvântul până la terminarea liceului. Astăzi mă amuz copios când Îmi amintesc: poziție de drepți, mâinile pe lângă corp, privirea Înainte! mă Întâmpină, uneori, câte o prietenă. Niciodată În viață nu te mai Întâlnești cu anii de liceu, cu inocența... cu romantismul curat și iubirile fără de păcat. Doamne! Ia-mi restul zilelor și dă-mi Încă o dată, anii aceia fără egal! „Bucurați-vă din plin” aș striga elevilor de astăzi. De Îndată ce porțile liceului se Închid În urma voastră, vă așteaptă doar fantoma unor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
filosoful german, de origine israelită, se exilase În S.U.A., unde a murit În 1945). După analize pertinente și de detaliu, asupra funcției mitului În viața socială a omului, asupra lui Platon, gândirii medievale, asupra lui Machiavelli și machiavelismului, Iluminismului și romantismului filosofic, asupra lui Carlyle și Hegel, Ernst Cassirer tratează „Tehnica miturilor politice moderne”, capitol În care el respinge ideea (și realitatea) Statului totalitar și a formei lui fasciste, a național-socialismului. Firesc, În maniera deliberat kantiană, Cassirer afirma: „Libertatea nu este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lector o să rămână și, mai mult ca sigur, n-o să înjghebeze amărâta de nicio idilă. Acum e momentu' să umble să-i puie pirostriile pe cap lu' unu', indiferent cum. I-am și zis în față: măi fată, lasă, tu, romantismele astea de copiliță bovaristă și apucă cu amândouă mâinile de ce ți se ivește-n cale. Păi, ce crezi tu? Bărbații persoanele de față se exclud îs niște râtani ordinari cu toții. Da' fă-ți și tu un copil cu masculu', pune
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rîvnind în taină la bunurile toate,/ }i-am auzit cuvîntul zicînd că nu se poate". Avem a face așadar cu latura negativă a simbolisticii dublului, sacrificiale și blasfematoare, de sorginte romantică. Pe cînd tradiția creștină o traduce prin îngerul păzitor, romantismul german "a conferit ideii de Dublu (Doppelganger) o rezonanță tragică și fatală... Dublul poate să fie complementul nostru, însă cel mai adesea reprezintă adversarul care ne invită la luptă..." (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: Dicționar de simboluri). Spectrul dublului îl urmărește
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
faptul că în spatele desenelor autoarea a avut în minte modele reale. Fiecare dintre bărbații expuși este supus unei analize cu raze Roentgen, nici o părticică din sufletul și comportamentul său nu poate să rămână secretă. Puțini rezistă acestui test care omoară romantismul și, în mod clar, niciunul nu pare să fi avut argumente suficient de puternice pentru a sparge platoșa protectoare a autoarei. Grași și slabi, dezinvolți sau inhibați, frumoși sau urâți, locvace sau timizi, toți trec pe sub lupa femeii, iar rezultatul
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
pentru roman "crima" întemeietoare a vieții sale. Nicolae Breban ne angajează, în memoriile sale, într-un detectivism biografic și eseistic pasionant. "Sensul vieții" este explicat de câteva ori în cuprinsul memoriilor, dar merită reținută una dintre variante, convergentă cu un romantism profund: sensul vieții trebuie găsit în "unitatea cu idealurile adolescenței, unitatea vie, activă, care uneori ne duce pe acel platou care pare al ne-adaptaților, al acelor falși ratați din care se recrutează apostolii unei credințe" (p. 233, în vol
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
definească specificul prozei lui Radu Aldulescu, au folosit sintagma de "realism dur", cu nuanțe naturaliste sau expresioniste. Ioana Pârvulescu punea accentul, într-o cronică din 1994, pe viziunea sumbră dezvăluind "viața ca un dulce coșmar". Tania Radu, în 1995, releva "romantismul dezabuzării". Dan C. Mihăilescu, în 1998, desemna nota caracteristică prin sintagma: "proza de "urât și mizerie". Mai recent, Paul Cernat, referindu-se chiar la Proorocii Ierusalimului, remarca epicul pur și senzația copleșitoare de viață, arătând că narațiunea "are ceva din
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
format prin ciocnirea și unirea mai multor corpuri meteorice care făceau parte dintr-un nor de mizerii care gravitau în jurul Soarelui. N-aș fi crezut vreodată că o vom face într-un clar de lună, se gîndește Roja cuprins de romantism și nostalgie, trăgînd pe nas un firicel de fum înțepător. — Sper că n-ați lăsat nimic inflamabil înăuntru, zice Gulie, privind pentru o fracțiune de secundă în direcția lui Tîrnăcop, care-și continuă ideea ca un școlar scos la tablă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu e prea romantic, am spus eu. Căsătoria nu este o propunere foarte romantică, declară Lauren. Este un aranjament practic. Îmi pare rău, dar acesta este adevărul. Mă gândesc că, dacă evit partea cu căsătoria, pot păstra totuși partea cu romantismul. Dar tu pari să fii foarte Îndrăgostită, așa că nu lua seama la ce spun eu. Este diferit pentru fiecare. N-am nici cea mai vagă idee. —Ba sunt sigură că ai, am zis. —OK, păi atunci, dacă vrei să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mici. Arhitecți talentați au combinat armonios formele de relief cu spațiile construite, precum pavilioane, poduri, porticuri. Tipurile de grădini chinezești reflectă trei filosofii distincte, axate respectiv pe realitate, divinitate și natură. Filosofia divinității, regăsită în amenajările peisagistice, pune accentul pe romantism și ilustrează starea spirituală urmărită de taoism prin importanța acordată naturii și liniștii. Exemplificări evidente ale acestui stil de grădini sunt: Pengdao Yaotai (Locuința nemuritorilor de pe Insula Penglai) din Palatul Yuanmingyuan, Templul taoist Guchang de pe Muntele Qingcheng din provincia Sichuan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și morcovi pasați. Mâncare pentru bebeluși. Totul pasat sau pulverizat sau zdrobit. Ești ceea ce mănânci. Infirmiera îmi aduce anunțurile matrimoniale dintr-un buletin informativ. Sora Katherine se uită peste ochelari și citește: Băieți caută fete subțirele, aventuroase, pentru distracție și romantism. Și, da, e-adevărat, nici un băiat nu exclude fetele groaznic mutilate, cu facturi medicale din ce în ce mai mari. Sora Katherine îmi spune: — Bărbații ăștia cărora le poți scrie la închisoare nu au nevoie să știe cum arăți cu adevărat. Ar fi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lungindu-și gâturile ca să și-o ia în gură, fiecare tip era pierdut în propriu-i mic circuit închis. Poți pune pariu că aproape toți bărbații din lume au încercat asta. Apoi Manus îmi zicea: — Asta vor bărbații. Dă-mi romantism. Flash. Dă-mi negare. Pentru fiecare mic circuit închis al acelor tipi destul de flexibili sau c-o pulă suficient de mare să nu mai aibă nevoie de nimeni pe lume, Manus arăta cu pâinea sa prăjită spre pozele alea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
compensație la Îndelungata‑i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic‑burghez care i‑a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gândului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu futil. Dar ce nu confunda Genosse? Cum chiulea mereu, îi împrumutam cursurile. Într-unul îl prescurtasem pe Chateaubriand, Chat. L-a căutat pe Chat la fișierele bibliotecii, nu l-a găsit, dar a vorbit despre Chat ca "exponent al romantismului". Pîn' la urmă, și-a luat licența cu Atributul "tare" în poezia militantă, diriguit de stilisticianul Al. Andru și s-a deprins să fie rinocer comunist. N-a fost străin de indicația de-a se vopsi frunzele uscate în verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]