1,073 matches
-
pentru că, de la început, a înghițit străzi, piețe, cartiere întregi. Marçal nu răspunse imediat, socrul lui dăduse o expresie aproape vizuală senzației confuze de rătăcire care punea stăpânire pe el când se întorcea în Centru după ziua liberă, mai ales în timpul rondurilor nocturne cu iluminația redusă, parcurgând galeriile pustii, coborând și urcând cu ascensorul, de parcă ar fi supravegheat nimicul pentru a continua să fie nimic. În interiorul unei mari catedrale goale, dacă ne ridicăm ochii spre boltă, spre elementele superioare, vom avea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i spună tatălui ei despre Laurence chiar în momentul acela. Avea timp exact cât să se repeadă până acolo și să se-ntoarcă pentru următoarea întâlnire. Îl găsi pe Ralph așezat pe o bancă din grădină, aparent cufundat în contemplarea rondurilor de flori ale mamei ei. Dat fiind că taică-său nu era în stare să deosebească un bujor de o petunie, Fran presupuse că era cu gândul la altceva. Era gata să alerge spre el și să-l ia prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
accentuată a standardelor morale. Wild Rover țâșni deodată din tufișuri și se năpusti spre noul lui stăpân atât de năvalnic și plin de entuziasm, încât Ben fu obligat să se ferească și sfârși într-un talmeș-balmeș de membre rășchirate în rondul cu zambile. Paznicul parcului își frecă mâinile. Or fi fost rolele permise în parc, dar câinii nu erau. — Îmi cer scuze, tinere, interveni fără să facă risipă de timp sau compasiune întrebând dacă Ben se simțea bine, e câinele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aproape vară. Locuia într-un sat încântător, cu vile cu fațade albe și cenușii, din lemn, la cinci mile de Woodbury. Casa se afla la o oarecare depărtare de drum și avea în față o alee elegantă, mărginită de două ronduri mari de flori. Camilla, îi explică Laurence, câștiga în fiecare an premiul întâi la secțiunile pentru flori și produse agricole ale Expoziției din Woodbury. Deși extrem de cochetă, vila era minusculă. Nu-i spune asta mamei, o sfătui Laurence. Pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ai fi fost transportat înapoi în anii ’50, pe vremea când domneau ordinea și siguranța, când pe copii doar îi auzeai, nu-i și vedeai, și toată lumea își știa locul. Întreg parcul era verde, îngrijit și fără urmă de gunoi. Rondurile de flori, în culori vii, care ar fi oripilat-o pe Vita Sackville-West, erau plivite și vesele. Pe marginea bazinului pentru copii, se înghesuiau, scoțând țipete de bucurie, fetițe în chiloței, încercând să apuce să se mai bălăcească o dată înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de lege și la noi, în România. Acuma, ce să zic, dar nici măcar nu ni se dă ceva de muncă. Uitați, dac-ați văzut, spațiul dintre clubul ăsta al deținuților, clădirea asta frumoasă și aia părăginită. E un hectar de ronduri de flori. Acolo poate să facă o licitație cu firme d-astea care vrea să investească și să facă niște ateliere cu condamnații pe viață. Și ce profit ar avea Direcția penitenciarelor, penitenciarul! Ce reclamă frumoasă s-ar face la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
beau mai mult un ceai, îl reîncălzesc, că el vine la șase. Iau puțină margarină, ceva de pornire. Punem să facă gust. Un ketchup, un bulion, orice. Să nu simți monotonia respectivă. Din geamul meu nu văd decât florile din rond, din fața camerei. Mă fac vesel. Șapte jumătate, opt - e un băiat ce lucrează în lemn și eu îi fac desenele pe hârtie milimetrică. Până acum făceam casete cu puține desene, acum am primit de la domnul comandant un desen mai deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi le devorează conținutul și Îl digeră În pântecele lui uriaș. Semafoare verzi și pancarte galbene, autobuze În manevră, autobuze oprite la peroane. Case de bilete automate, dar care nu funcționează niciodată. ROND CORNELIA. Capăt de linie. Coborâră. Un fluviu de oameni se Îndreptă spre trotuar, cufundându-se apoi În tunelul metroului. Intrară și ei trecând prin fața coșurilor care Îți ofereau Metro, revista gratuită, dar pe care pasagerii o luau rareori. Emma nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În piața Navona și se plimbau. Cu Valentina la braț, iar Kevin, Îmbufnat, la câțiva pași mai În spate. Îi ducea acolo Întotdeauna În seara de Bobotează. Dar anul acesta nu fuseseră. Nici anul trecut. Antonio Își amintea piața aglomerată, rondul acela de tarabe din jurul insulei ovale, Își amintea acadelele Învelite În plastic transparent atârnate de acoperișurile de tablă ale camioanelor cu dulciuri, Își amintea ciorapii roșii umflați de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În cele câteva adăposturi prost luminate din stațiile curate, proaspăt curățate, pentru jubileu. E o muncă de responsabilitate, dar asta e o linie de metrou, cu doar două benzi - nu suntem nici la Paris și nici la New York. După ultimul rond ies și paznicii, și porțile se Închid În urma lor. Până când vor sosi cei de la Întreținere cu măturile și gălețile lor, linia B a metroului va rămâne tăcută. Stațiile goale, galeriile goale, inofensiva și inerta linie electrică, chioșcurile Închise și ascensoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a deschis laptopul și-a început să scrie un scenariu în rezumat. Eroul trece printre grădini parfumate. Se plimbă senin, oprindu-se din când în când pentru a mirosi florile. La un moment dat, pășește cu un picior în mijlocul unui rond de clopoței albi, dar piciorul este supt ca de o gură, în pământul pufos. Îi cresc rădăcini și se transformă într-un trunchi lucios de salcie. Eroul este prins între două lumi, cu un picior vegetal și altul uman. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a ucis cei doi gemeni, la o săptămînă după ce s-au născut, i-a sufocat... Doamne Iisuse... Fersen, care-și Închidea și el telefonul odată cu Annick, dădu buzna În port și Îl izbi din grabă pe paznicul care-și făcea rondul. - Hei! Ce te grăbești așa? Da’ ce i-a apucat pe toți În seara asta? Scuzîndu-se la repezeală, polițistul era gata să plece cu vedeta jandarmeriei, cînd fraza paznicului Îl alertă. - De ce ai spus asta? E vreo problemă? - Nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
opt diseară. Cam ăsta e în mare scenariul. Ceva începe să zvâcnească înăuntrul meu. Ca un dirijor care stabilește ritmul ; ca o introducere. Mă răsucesc pe călcâie cât de nonșalantă pot și pornesc înapoi spre casă. Când trec pe lângă un rond de flori mă opresc chiar și mă uit la o plantă la întâmplare, ținând frunzele verzi între degete. Cred că aș putea să trec puțin pe la el și să-i dau o mână de ajutor. Așa ar fi politicos. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
diagonală, doi domni cu mape și celulare. Unul din ei poartă o cravată roșie cu picățele și își consultă ceasul. E 13:11. Drept atunci un serafim cu șase aripi, înotător al Domnului Preaânalt, pogoară în vârful ceasului defect de lângă rondul de nisip. Un scrânciob, trei sârme care ies din pământ ca niște plante științificofantastice și mosorul uriaș rămas de la ora de lucru manual a regiei naționale a energiei electrice completează peisajul cu stâlp verzui unde stă ghemuit, fâlfâindu-și aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e cu neputință să se facă un singur pas cu rost și judecată dacă drumul luat nu e potrivit după adevărul acelui punct care ar trebui să fie țelul nostru ultim. Lumina semaforului se schimbă. Pascal Ciortea trece strada, dă rondul pe la coloane și se îndreaptă spre gura de metrou. Oamenii care mănâncă la tejgheaua din locanta cu firmă verde, chiar și cei care umblă ca el pe strada umedă, chiar și femeia care vinde eșarfe și basmale, toți par fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Am rămas așa, cu brațele atârnând fără vlagă de-a lungul corpului. Din geanta trecută peste umăr mi-a căzut ceva. Era cravata, ieșind prin deschizătura fermoarului. A căzut pe asfalt și s-a încolăcit ca un șarpe roșu, lângă rondul cu iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge pe mâini și lacrimi pe față. La fiecare urlet al Soniei, un nou șuvoi roșu îmi inunda degetele. Le răsfiram, ca să se scurgă, dar acum sângele venea tot mai gros și forma o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
săpat, scris în caractere runice, ura „noroc viteazului Thull, căci Graalul strălucește în vârful muntelui”, după traducerea lui Adler. Imediat, ceilalți oaspeți se înghesuiră să vadă minunea. Mintzi nu-și ascundea bucuria, alerga de colo-colo și scotocea până și prin rondurile de flori, ca să fie sigură că nu sunt și altele. Citi de mai multe ori textul și, ajutată de vinul băut în timpul mesei, ne declară patetic că runa e un mesaj pentru Germania. Graalul e destinul sfânt al acestui popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de a se lăsa ajutată. Se uită la mâna pe care i-o așezasem pe braț de parcă abia dacă-și dădea seama cine eram și ce făceam. —Vii puțin până afară? îi propusei eu. Aerul era proaspăt și răcoritor, iar rondurile de flori din jurul micii porțiuni de gazon erau perfect întreținute, ca de obicei. La capătul îndepărtat al cimitirului, o femeie îmbrăcată în haine sport Barbour și cu cizme de cauciuc se așeză în genunchi, cu părul bătut de vântul ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
M, poate că ar fi bine să te duci acasă. Margery suspină. Părea complet stoarsă. Nu prea pot să mă apuc de nimic, zise ea. Tocmai a trecut poliția pe la mine. Acum sunt la Philip, zise Ben. Iar își fac rondul. Au identificat corpul. —Știu. Eu trebuie să caut prin acte să văd dacă avem vreo dată despre ea - CV-uri, cereri pentru vreun post, orice în genul ăsta. O să vină cineva mai târziu pe aici să mă ajute să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
albi, ale cărei flori erau de o perfecțiune aproape artificială, luminate parcă din interior. Dincolo de ei, am fost copleșită de un parfum puternic încât să mă amețească, de parcă cineva l-ar fi pulverizat chiar atunci în fața mea. Venea de la un rond de crini albi, care-mi ajungeau până la brâu, în formă de pahare de șampanie cu picior, cu marginile încrețite, cu petale opace și cerate, fără cusur, ca în povești. Tulpinile erau atât de închise la culoare încât nu se distingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cele din urmă, Janey reuși s-o ridice astfel încât s-o așeze pe jumătate în poala ei, cu spatele către ea. Cineva aprinse luminile de exterior și gazonul fu inundat de un val ciudat de verde fosforescent, care făcea ca rondurile de flori din jur să pară niște pete nedefinite de culoare. Porțiunea pavată de sub terasă rămase, totuși, neluminată, astfel că pielea lui Violet avea o paloare ireală pe fundalul întunecat, cu fața și cu umerii care păreau că plutesc printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea - călduri de august În miezul roșu gustul pământului negru
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Zidul enorm care o înconjura era făcut dintr-o piatră nouă, aurie. Așa cum era de așteptat, porțile erau acționate electronic și, pe măsură ce se deschideau, lăsau să se vadă casa masivă, cu pereți din sticlă, din capătul aleii care făcea un rond în fața intrării. Hugo s-a oprit preț de-o clipă, uluit. În realitate, casa era și mai groaznică decât păruse pe hârtie. Până și Londra, cu cele mai sinistre clădiri ale ei, tot nu se putea compara cu Pielea. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit față de imaginea dezolantă care Îmi rămĂsese Întipărită În minte din iarnă - mi se părea că viața mea e un vis. Treceam printre niște ronduri de flori atât de viu colorate și de bine Îngrijite, Încât mi se părea ireal. — Hei, s-a auzit deodată În spatele meu o voce de bărbat. Am Întors capul și am văzut un polițai. — Bună ziua ! mi-a făcut semn să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit față de imaginea dezolantă care îmi rămăsese întipărită în minte din iarnă - mi se părea că viața mea e un vis. Treceam printre niște ronduri de flori atât de viu colorate și de bine îngrijite, încât mi se părea ireal. — Hei, s-a auzit deodată în spatele meu o voce de bărbat. Am întors capul și am văzut un polițai. — Bună ziua ! Mi-a făcut semn să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]