17,708 matches
-
politicieni emasculați, obsedați doar să nu încalce cu o iotă dogmele corectitudinii politice. Astăzi, teroriștii catodici au în solda proprie avocați pregătiți să te înfunde pentru cel mai mic adjectiv la adresa stăpânilor. Dar măcar dreptul de a nu le mai rosti numele și de a nu-i mai privi când apar le televizor îl aveam. Ar fi păcat să nu facem uz de ele. Iar dacă nu, să nu ne plângem, peste câțiva ani, că am ajuns să trăim într-o
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
ia, măcar din două în două numere, în serios. Să fi făcut Șt. A. o obsesie textuală pentru A. Șt.? Aici o îngrozitoare greșeală de tipar... Mirabile cuvinte La o emisiune 100%, domnul Mihai Tănăsescu, fostul Ministru de Finanțe, a rostit această memorabilă frază: ,Guvernul lucrează cu sabia lui Zamolxe deasupra capului". Sună bine, nu? Fiindcă sabia lui Zamolxe sau Zalmoxis nu există, așa că guvernul poate dormi liniștit. Tot o vorbă veche și-nțeleaptă zice: gura păcătosului adevăr grăiește. Primăria sectorului
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai da-o, fie științific, fie metafizic, fie filosofic, în general (chiar și în abordarea materialist dialectica), greu de vorbit! În istoria gândirii omenirii, doar doi înțelepți s-au încumetat să rostească, nu întâmplător, cuvantul și să spună câte ceva despre el. Primul, Parmenide născut la Elea, la începutul secolului V î.Hr.: ,,Vreau să-ți vorbesc (ci tu fii acuma cu luare aminte)/ Câte drumuri se pot gândi spre-a afla adevărul:/Unul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
toți să trăim, ori toți să muriți”, în cazul de față, e bună cât să mai facem haz de necaz. Și asta în măsura posibilului. În rest, doar ștreanguri pregătite în podul casei și punere pe gânduri! Pentru ca tot am rostit cuvântul „gînd”, mă instalez în el, (,,din ce este cel mai mult gândul este”Socrate, concept cu greutate pentru care nici macar Albert Einstein nu a găsit o formulă matematică de exprimare) și dau o clipă fugă la începuturile decăderii umane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
prăfuita - între palme: se întreabă - ca-ntr-un bocet ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl rostesc - să se schimbe - și de tot să mă rătăcesc masă la care scriu are - mereu alte dimensiuni - patul - în care dorm - mă trezește - mereu spre alte puncte cardinale - decât cele patru - pe care le știam - cândva soarele este într-un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
zgomotoase au fost de ajuns să-mi aduc aminte de sfârcurile ei rozalii de rochia ei albastră aruncată în grabă pe covor E o poveste de demult petrecută sub luna roșie carnivora luna ce iți devora toate cuvintele pe masura ce le rostești și mai cu seamă cele în care evoci părul ei de aur acoperindu-i sânii cum cuvântul pisică devora la colțul clădirii porumbelul Și mâinile mele devin deodată albastre în apropierea mării în care am înotat cândva în altă viață
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu orice preț. Valorile erau respectate, munca era apreciată, buna creștere se considera ceva firesc. Anii au trecut. Continuitatea s-a întrerupt. A aparut comunismul, un sistem nou, care impunea stârpirea capitalismului învechit, aflat în stare de putrefacție, formulări specifice, rostite cu isterie de activiștii vremii. Și astfel, din rândul caracterelor abjecte au apărut la drumul mare, cu pumnul ridicat, răzbunători care au infestat, atât societatea românească, precum și geografia altora. În numele comunismului se putea face orice. Deposedări de pământuri, naționalizări, deportări
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Zavaidoc n-ar fi existat. (Continuare din numărul trecut) Trist, slab, gol, uns cu nămol, Mitică se plimbă pe o plajă pustie cântând: Sârmane leu, sârmane leu. Noi știm cât e de greu... Mamooo!... Mitică!... Nimeni n-o să mă creadă! rostește țiganca topless, ce pretinde că, la culoare, e doar bronzata. Lasă că-ți arăt eu! o asigura Mitică fără să întrerupă cântecul: Dresat de-atâți economiști Și business-mani foști securiști... Ce-mi arăți, bre? se bagă aceea în sufletul lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
satisfăcător timp de câteva luni, până în ziua în care profesorul Musta a anunțat că unul de la noi din clasa a câștigat un premiu dat de revista Numerus din Timișoara. Toți ne așteptăm să fie premiantul clasei: când profesorul mi-a rostit numele, clasa a izbucnit în râs, știindu-mi aversiunea. Spre uimirea tuturor, profesorul a scos revista și a arătat numele meu (îmi trimisese o rezolvare fără să mă întrebe). Metodă mea“leneșa” de a rezolva un determinant trigonometric fusese găsită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Mortul din Cuvinte”. La primul impuls, exegetul cărturar este tentat să caute asocieri ale poetului cu cele mai proeminențe personalități lirice. Pregătiți cu argumentele pe care ni le pune la dispoziție chiar ,,Evanghelia inimii”, suntem gata să contrazicem și să rostim cu fermitate că poetului Theodor Rapăn i se pot alătura truditorii cu hâr intru credință poeziei. Estetică specială a cărții se sincronizează cu vocea lirica a poetului. Cuvântul, silaba, clipă, melanholia, tăcerea, profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
umerii și ochii lui adânci și înțelepciunea lui sculptata pe-ale nemuriiri dure stânci. la mormânt îi ducem pâine caldă și-un ulcior, cu vin de Botoșani. muzele în Lacul lui se scalda când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit poetul o silaba despre o legendă dintr-o stea, apoi gândul și l-a șters în grabă: ce va păsa, oameni buni, de ea ? nu se cade să-l trezim din vise. azi, MIHAI, este un prinț celest. mai grăiește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de trecutul ei. între saltimbanc și artist este aceeași diferență ca între o haină îmbrăcată cu căptușeala înafară și aceeași haină purtată normal, pe față. Saltimbancul știe prețul lucrurilor, artistul le cunoaște valoarea. Primul deține acea siguranță cu care se rostesc lucruri derizorii sau chiar impudice; cel de-al doilea stăpânește suveran derizoriul ori frivolitatea, exersĺndu-și încrederea și vanitatea. M-am dus să-i văd pe artiștii de la Intercontemporain într-un concert "Matičre-Son", dirijat de Beat Furrer și incluzând opusuri semnate
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
profesori, studenți, prieteni apropiați, personalități ale vieții culturale și politice. Evenimentul va face obiectul unui volum bilingv româno-francez, intitulat "Laudatio George Banu - un Prospero al teatrului", editat de Catedra de Teatrologie a UNATC. Vă oferim câteva fragmente în avanpremieră. Cuvîntul rostit de George Banu , Toată lumea joacă un rol pe scena lumii și al meu e acela de a fi trist", spune în Neguțătorul din Veneția, Angelo, naivul prieten care scapă cu viață grație unui miracol de inteligență și dragoste feminine. Tristețea
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
la fel de bătrân, la fel de încetinit, care nu mai e la fel ca acela care a trăit proaspăt timp de treizeci de ani în amintirea lui. Din fericire spectacolul e efemer. Din fericire viața lui se prelungește în amintire. Într-un comentariu rostit la Poznan, în Polonia, cu prilejul acceptării titlului de Doctor Honoris Causa, Peter Brook vorbește despre teatru "ca o calitate care se produce chiar în momentul spectacolului, fapt pentru care spectatorul e o parte inseparabilă a experienței teatrale". El include
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
cu foșnetul aripii de metal Cer și pămînt își schimbau locurile Vasele sanguine - puhoaie agresînd albii Dezghiocări, selecții la festinul firelor S-a lăsat încercuită de iarbă pentru că și tu ți-ai retras mîna 7 martie 1999 Sfîrșit de urlet rostit în alintul din Munții Pindului A rămas doar hornul pentru întrebări fără nici un răspuns Pe ruine depuse în jurul temeliei ca o dantelă prinsă la poala rochiei cad nestemate cu piroane din galaxii în criză de epilepsie Dospește picătura pe scut
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
al doilea s se pronunță z), în vreme ce uzul alesese deja (din comodități și preferințe spontane de pronunție) forma a sesiza. De altfel, în 1929, Sextil Pușcariu (în articolul Proiect de reformă a ortografiei române) preciza că se scriu și se rostesc "numai cu s: Asia, aterisa, basin, busolă, disertație, disident, francmason, furnisor, husar, piesă, vitesă" (Cercetări și studii, p. 318). Lista e instructivă, pentru că formele puse atunci pe același plan au avut evoluții diferite: astăzi nu manifestăm nici o ezitare în a
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
de neputință de a face concesii și de a trece cu vederea aberațiile lumii în care trăim. Este ca un cavaler incoruptibil care a nimerit în pielea unei doamne delicate și discrete, prin a cărei voce adevărurile dure pot fi rostite fără nici o urmă de fanatism. Cităm: "Tributul plătit puterii în libertate e mai mare decît înainte de evenimentele din Decembrie, cînd nici un intelectual care se respecta nu mai făcea sluj în fața unui politruc oarecare. Veți zice că exagerez, dar eu nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
să fim drepți - înclinăm a o idealiza, cea a Junimii, scrisul era socotit nu mai mult decît o "îndeletnicire gratuită", Maiorescu însuși împărtășind o asemenea inicvă opinie. Drept urmare, după o viață de luptă acerbă cu editorii și librarii, Caragiale se rostea cu un patetism, cu acest prilej, nedisimulat: "Douăzeci și patru de copii să am - să mă ferească Dumnezeu! - pe toți i-aș face oameni politici, adică avocați: și dacă unul n-ar fi în stare să învețe măcar atîta l-aș învăța
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
i-au furat putința de a mai privi planeta cu ochii împăciuitori ai intelectualului optimist. Și deși sceptic în previziunile pe care le face pe marginea viitorului nostru, Ovidiu Hurduzeu este totodată un spirit radical, tonul abrupt cu care își rostește gîndurile împrumutîndu-i ceva din alura neconformistă a apostaților contemporani. Căci Hurduzeu asta este: un apostat ridicîndu-se împotriva lumii americane. Chiar și numai aceste trăsături sînt suficiente pentru a face din Ovidiu Hurduzeu o figură antipatică. Căci atunci cînd ajungi să
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
ca oricare privitor al tablourilor". Deci, cum ar veni, o rugăciune translată într-alta, în poezia ca rugăciune, după cum ar fi apreciat-o cu satisfacție, dacă i-ar fi fost dat a cunoaște scrisul contemporanului nostru, abatele Brémond. Să ne rostim deschis: primejdia unei asemenea operații celebratoare ar fi putut fi o suspendare a idiomului liric, o topire a poeziei, ca o lumînare de ceară, în orbitoarea luminozitate liturgică, așa cum se întîmplă nu o dată în versurile care își propun a reflecta
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
centrală, aici e/ buba". Colaje ce surprind o dereglare perversă a lucrurilor, o întoarcere pe dos a rodniciei încăpute pe mîna absurdului. Dar poetul, totuși? Ce spune oare poetul care are îndeobște aerul de-a înregistra un basm al groazei, rostit "de o străină gură"? Parte a degringoladei generale, conștiința i se apără prin nerecunoaștere, prin lepădare de sine. Eul nu-și mai dorește identitatea, retrăgîndu-se în regnurile inferioare, implorînd pronia cerească să-i accepte regresiunea: După o noapte de dragoste
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai da-o, fie științific, fie metafizic, fie filosofic, în general (chiar și în abordarea materialist dialectica), greu de vorbit! În istoria gândirii omenirii, doar doi înțelepți s-au încumetat să rostească, nu întâmplător, cuvantul și să spună câte ceva despre el. Primul, Parmenide născut la Elea, la începutul secolului V î.Hr.: ,,Vreau să-ți vorbesc (ci tu fii acuma cu luare aminte)/ Câte drumuri se pot gândi spre-a afla adevărul:/Unul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
toți să trăim, ori toți să muriți”, în cazul de față, e bună cât să mai facem haz de necaz. Și asta în măsura posibilului. În rest, doar ștreanguri pregătite în podul casei și punere pe gânduri! Pentru ca tot am rostit cuvântul „gînd”, mă instalez în el, (,,din ce este cel mai mult gândul este”Socrate, concept cu greutate pentru care nici macar Albert Einstein nu a găsit o formulă matematică de exprimare) și dau o clipă fugă la începuturile decăderii umane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
prăfuita - între palme: se întreabă - ca-ntr-un bocet ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl rostesc - să se schimbe - și de tot să mă rătăcesc masă la care scriu are - mereu alte dimensiuni - patul - în care dorm - mă trezește - mereu spre alte puncte cardinale - decât cele patru - pe care le știam - cândva soarele este într-un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
zgomotoase au fost de ajuns să-mi aduc aminte de sfârcurile ei rozalii de rochia ei albastră aruncată în grabă pe covor E o poveste de demult petrecută sub luna roșie carnivora luna ce iți devora toate cuvintele pe masura ce le rostești și mai cu seamă cele în care evoci părul ei de aur acoperindu-i sânii cum cuvântul pisică devora la colțul clădirii porumbelul Și mâinile mele devin deodată albastre în apropierea mării în care am înotat cândva în altă viață
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]