1,867 matches
-
să și-l țină. Ce-ai câștigat dacă l-ai lăsat? Trăim Îngrămădiți, mai rău ca țiganii. Emma se adună lângă perete ca să nu deranjeze oasele plăpânde ale mamei. Despre celelalte, Olimpia nu știa nimic, căci anumite lucruri ea se rușina să le povestească - Îi era rușine pentru Antonio și Îi era rușine pentru ea. Atât de rușine, Încât ani buni se mințise, prefera să creadă că visa doar, un coșmar recurent de care În cele din urmă se eliberase. Ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fără tine -, se puse În patru labe, pe parchet, căutând În celofanul care Învăluia coșul, ca să dea de urma bilețelului. Pentru că trebuia să fie și un bilet. Ce multe Își scriau ei doi. Își scriau acele cuvinte pe care se rușinau să le rostească. Probabil că acesta este secretul literaturii. Biletul era acolo. Simți dintr-o dată un fior de recunoștință față de tatăl său, care, din banii de lichidare - În loc să-și cumpere o barcă sau să-și plătească zeci de croaziere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
antică, proful le explicase fiecare piatră În parte, și, la un moment dat, pe când Încă nici nu erau la jumătatea vizitei, mama spusese: acum, că ne-am cultivat destul, de ce nu am face o plimbare relaxantă la Castelfusano? Valentina se rușinase de moarte. Proful fusese atât de uimit, Încât nici măcar nu avusese timp să-și caute o scuză. Lăsaseră mașina pe dune și plecaseră la plimbare pe plajă - iar proful se apucase să Înalțe un vulcan pentru Kevin și apoi construise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
optzeci și patru de ani, dar și el stătea prost cu sănătatea, așa Încât se pregătise deja sufletește să-l Însoțească la cimitir. Mă rog, nu mai spera să fie angajată de cineva, iar asta reprezenta opusul libertății, pușcăria. Valentina se rușina să spună colegelor ei de clasă că mama sa dădea de mâncare și schimba scutece unor moșnegi ramoliți, că făcea curățenie pe scările unui bloc sau că În fiecare joi cânta Într-un piano-bar, căci cuvântul piano-bar te duce imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de vizită, adăugând pe ea cu pixul numărul celularului personal. Sunați-mă, dacă aveți nevoie de ceva, indiferent de ce, Îi spusese. Blonda soție a lui Buonocore Îi zâmbise malițios - iar el știu că Înțelesese. Acum, privindu-și Îngerul păzitor, se rușină de acea carte de vizită și de acea propunere. Se liniști doar la gândul - chiar și acesta deprimant - că soția nu-l sunase niciodată. Buonocore Își aranja auricularul În pavilionul urechii, Își rupea cu dinții pielițele de la unghii, fixând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sacadat. Știi cine a predat la Sapienza? Mă Îndoiesc, voi tinerii sunteți niște ignoranți. Au trecut pe aici cei mai mari oameni de stat ai acestei țări. Aldo Moro, Vittorio Bachelet. Să-ți fie rușine. Zero nu reuși să se rușineze. Se rușina doar de ceea ce era, se rușină de tatăl său, de lumea aceasta În care fusese Împins să naufragieze, de viața sa, de sentimentele pe care le nutrea față de o persoană nepotrivită - dar de asta, nu. Stamattina mi sono
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cine a predat la Sapienza? Mă Îndoiesc, voi tinerii sunteți niște ignoranți. Au trecut pe aici cei mai mari oameni de stat ai acestei țări. Aldo Moro, Vittorio Bachelet. Să-ți fie rușine. Zero nu reuși să se rușineze. Se rușina doar de ceea ce era, se rușină de tatăl său, de lumea aceasta În care fusese Împins să naufragieze, de viața sa, de sentimentele pe care le nutrea față de o persoană nepotrivită - dar de asta, nu. Stamattina mi sono alzato e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îndoiesc, voi tinerii sunteți niște ignoranți. Au trecut pe aici cei mai mari oameni de stat ai acestei țări. Aldo Moro, Vittorio Bachelet. Să-ți fie rușine. Zero nu reuși să se rușineze. Se rușina doar de ceea ce era, se rușină de tatăl său, de lumea aceasta În care fusese Împins să naufragieze, de viața sa, de sentimentele pe care le nutrea față de o persoană nepotrivită - dar de asta, nu. Stamattina mi sono alzato e ho trovato l’invasor. Răscoli prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șase de puncte, un compromis echitabil, și Îi dădu liber. Când Îi reaminti să-l salute pe prietenul Elio - accentuând cuvântul cu un ton ușor insinuant - Zero dădu din cap cu tristețe. Ieși din aulă fără să se Întoarcă. Se rușină pentru faptul că se agățase de numele tatălui său. Omul acela era cel mai aprig dușman al său. Ar fi trebuit să-l renege și să se lase respins. Ar fi ieșit Înfrânt, dar cu capul sus. S-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
explozia - marea lui realizare de mic alchimist, chimist și comandant. Dar mai ales pentru a discuta strategia de opunere În fața ordinului de evacuare. Se grăbi să confirme. Când Maja te convoacă la prânz, alergi ca un câine. Și nu te rușinezi deloc. Dimpotrivă, ai vrea să fii câinele ei - pentru a o urmări În fiecare zi și În fiecare oră, pentru a o vedea cum te ignoră, pentru a te cuibări În umbra ei. — Camilla are astăzi un prieten la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stăteau aliniate una lângă alta, despărțite doar de paravane colorate. E un lucru inexplicabil, pentru că, nicăieri altundeva toaletele nu sunt așa, goale - nici În case, nici În gări, nici În cinematografe. Kevin nu făcea niciodată pipi la școală, căci se rușina să fie văzut cu pantalonii În vine și cu fesele goale. Paznicul Guglielmo, condamnat să controleze băile, Își luase liber ca să-și fumeze țigara În bună pace. — Dă-mi-l pe Totti, porunci Anzalone. — Prima dată arată-mi c-c-câte-mi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un șuierat, când gâtul i se usca și un spasm de tuse ruina efectul ultimei replici, Elio Înghițea câte un pahar de apă și o lua de la capăt. Transpira, gesticula, clocotea, se bâlbâia, Își aranja părul răvășit, râdea. Zero se rușină de spectacolul pe care Îl făcea tatăl său. Înțelese că era În stare de orice pentru a șterge impresia proastă pe care o făcuse la Început, din cauza gafei cu discursul greșit pe care-l citise, și pentru a câștiga vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șopti Miria, e prietenul meu, acum stăm Împreună. Miria avusese vreo duzină de băieți de când o cunoscuse Valentina. Îi povestise Întotdeauna totul, până În cele mai mici detalii. Știa chiar și gustul spermei lor. Grețos, ca niște brânză acră. Valentina se rușina când Îi Întâlnea pe vreunul dintre băieții aceia. Sperma n-o văzuse niciodată. Știa că băieții o Împroașcă din cocoșel, dar numai din auzite. Miria spunea că băieții ți-o freacă de amigdale și vor s-o Înghiți, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vierme Într-un măr. Nu-i era nici jenă, nici greu. Cred și eu, era un fel de statuie - moale și cu pielea de culoarea piersicilor pufoase. Ea, Însă, ar fi vrut să se acopere ca o călugăriță și se rușina când - din păcate, cel puțin o dată pe trimestru, ca să nu pară o mamă neatentă - Emma venea la școală să stea de vorbă cu profesorii și urca scările, traversa coridorul fâșâindu-și fundul, căci purta tocuri Înalte și, În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își spălase părul. Femeia asta, atât de fidelă unui șampon cu balsam, dar nu și soțului. Oh, ipocrita, mincinoasa, târfa. — Lasă-mă, șopti Emma, Încercând să scape, dar cu o mișcare discretă, căci nu voia să bată la ochi. Se rușina Încă la gândul că paznicul firmei, un necunoscut oarecare, i-ar fi putut descoperi secretele căsniciei. Îl apăra pe el și pe ea Însăși. Antonio Îi ținu brațul, neslăbind strânsoarea. — Cum te simți? Arăți bine, Mina. Drăguț, curtenitor, aproape ceremonios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
umbra Palatului Verano. Simțea În coapsă apăsarea schimbătorului de viteze și Își vedea aievea mâna lipită de fereastra aburită. Și chipul lui Antonio sub ea, abandonat pe spătar, fericit. Și Îl simțea În ea - iute, dur, regulat și generos. Se rușina apoi, căci În visele acelea iubea un Antonio care nu mai exista de atâția ani, sau exista doar pentru câteva clipe În visele acelea confuze și atât de repede stinse. Privi nesigură revistele Îngrămădite pe scaun. Pe coperta lucioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
măsuță și perete, cu părul ei răvășit peste mâinile lui, În timp ce fața ei era neliniștitor de aproape de nasturii blugilor săi. Cine? Întrebă stânjenit. Avu impresia că persoanele de la masa de alături aveau de gând să cheme garda de la Moravuri Ușoare. Rușinându-se, Îi surâse ospătăriței impecabile care venea să-i Întrebe dacă doreau să servească și altceva. — O felie de tort, spuse. Ce fel de tort? Întrebă ospătărița vădit ofuscată. Cu cremă, cu ciocolată, Sacher, cremșnit? Părul doamnei Buonocore sau Tempesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a rămas această aversiune față de muncă, această ură față de stăpânul alb. Aveam o peruviană, peruvienele sunt cele mai rele, ei bine, când aveam oaspeți servea la masă, nu-ți spun cât de stângace era și cât de nepoliticoasă, Încât ne rușinam și ne privea prietenii cu ură, ascultă-mă bine, cu ură, Încât ne era teamă că Într-o zi avea să ne omoare pe toți asfixiindu-ne cu gaz. Noaptea, Guido se ridica din pat pentru a controla dacă nu deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
erau Înscrise un șir de numere Însemnate cu creionul. Era socoteala cheltuielilor din luna aprilie. Cheltuielile depășeau cu mult veniturile. Îi era rușine să spioneze astfel modestul război cotidian pe care Emma Îl ducea cu viața. Și, mai mult, Îl rușina gândul că Emma Începuse să citească acest roman doar pentru că el Îl recomandase fiicei. Nu-și imagina că părerea lui putea avea o atât de mare importanță pentru ea. Închise cartea și căută o măsuță pe care s-o așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îmbujorată. Apoi, cu tot calmul de care era În stare, Olimpia Îi aruncă pastila. — Păpușa nu vine la cină, Îi spuse În cele din urmă. E cu el. Sublinie cuvintele cu răutate, căci nu era drept ca Emma să se rușineze de mama ei. Nu se poate! exclamă Emma. Olimpia dădu din cap, Îmbufnată. — A sunat Valentina pe la șapte și jumătate. A spus că se Întoarce duminică seara. — De ce nu m-ai anunțat? strigă Emma. — Ce fericită era că rămânea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu plăcintă cu mere - era Înnebunit după ea - și se interesa de școală, de echipa de volei și de prietenii Valentinei. Nu putea să creadă că Vale, așa drăguță cum era, Încă nu avea unul. Tati râdea - căci ea se rușină să-i spună că nu se considera deloc drăguță, ci, dimpotrivă, hâdă, și, de fapt, nici un băiat nu-i ceruse să fie prietena lui. Tati, protector și amuzant, informându-se dacă, În anii aceștia cineva Îi tratase rău, căci de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prieteni adevărați. O recunoscu și pe Meri. Tânăra spaniolă care se instalase la Aris. O Întâlnise Într-o seară - când, Întorcându-se de la cinematograful Tibur, unde urmăriseră un film coreean presărat cu practici sexuale respingătoare, Împotriva naturii, pe care se rușinase să le privească alături de el, Îl Însoțise acasă cu Smartul ei. Meri aceea era o blondă plină de pistrui și tatuată ca un războinic. E prietena ta? Îl Întrebase Maja. Nu știu, Îi răspunsese Aris, mă sperie raporturile care pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că era într-adevăr greu să desenezi mâini și a continuat cu câteva vorbe de încurajare legate de importanța exercițiului și studiul cu modele umane. La un moment dat l-a surprins uitându-se fix la mâinile ei. S-a rușinat, își amintește ea, pentru că erau așa de neîngrijite. Apoi a pus desenul de-o parte și și-a încrușișat brațele. Am avut o discuție cu domnul Mawson în legătură cu orarul tău, a zis ea. Se pare că nu e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
încercare stângace de a-l face să se simtă mai confortabil, Sheba a făcut un comentariu glumeț legat de pieptul generos pe care i-l atribuise. — Aș vrea io, zisese ea. Dar asta l-a făcut pe băiat să se rușineze și mai mult. S-a înroșit puternic și n-a mai zis nimic destul de mult timp. Sheba s-a simțit măgulită de acest episod. Era o noutate, zicea ea, să fii admirată în acel fel candid. Când mi-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
azi îi ia apărarea lui Connolly, furibundă chiar, pentru „strălucirea“ lui, pentru „imaginație“. Dacă a mimat un interes pe care nu-l avea, atunci prefăcătoria lui arată „o foarte sofisticată adaptivitate socială“ în ce-l privește, susține ea. Școala se rușinează de ideea că el ar putea fi inteligent, pentru că “întotdeauna l-au declarat ca fiind un elev slab“. Școala nu l-a declarat niciodată pe Connolly slab, bineînțeles. Faptul că fusese identificat ca având „Nevoi Speciale“ - și că primea ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]