1,007 matches
-
care este o fiică a lui Avraam, și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?" 17. Pe cînd vorbea El astfel, toți potrivnicii Lui au rămas rușinați; și norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le făcea El. 18. El a mai zis: "Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu, și cu ce o voi asemăna? 19. Se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
de simple obiecte. — Dar până acum Henry n-a făcut niciodată ceva de genul ăsta! se jelui Eva. — Păi uite c-a făcut-o acum. — Nu mă mai întorc la el. N-aș mai putea suporta. Mă simt atât de rușinată... — Draga mea, nici nu-ți bate capul cu așa ceva! Nu trebuie să pleci nicăieri. Sally o să aibă grijă de tine. întinde-te numai aici și încearcă să dormi puțin. Eva se întinse, dar de dormit îi era imposibil să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a început în prima parte a zilei, odată cu citirea textului moțiunii. Iar ea nu a fost creată de reacția democraților la acel text, ci mai degrabă la lipsa lor de reacție. De tăcerea, îmi place să cred că măcar ușor rușinată, cu care au întâmpinat acuzele grave ale PSD-ului la adresa dreptei românești. Căci, pentru prima dată, întâmplarea de miercuri, din Parlament, mi-a dat senzația că în politica românească se poate, în fine, discuta și la nivel de principii, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
pe malul celălalt, unde îmi aruncasem îmbrăcămintea. M-am uscat, cu brațele depărtate în soarele verde-albastru-galben-transparent-sonor al dimineții. Trilurile păsărilor conturau cu linii subțiri bolți uriașe, ogivale, în tăcerea pădurii. Am plecat mai departe, mică și pură dar și puțin rușinată, pe cărarea dintre copaci. În ziua aceea a venit tata. I-am auzit vocea înainte de a mă fi trezit cu-adevărat. Am ridicat-o pe Zizi de pe podea și am strîns-o la piept. Nu știu de ce mi-a fost întotdeauna
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine dintr-o parte - deși mă prefăceam concentrat asupra cărții, am văzut că nu-și scosese încă paltonul și nici căciuliță ei neagră caraghioasă -, mama scoase din sân și puse pe masă două hârtii de cinci ruble, boțite și parcă rușinate. Mângâindu-mi apoi mâna cu mânuța ei zbârcită, ea spuse încet: - Iartă-mă, fiule. Tu ești bun. Știu asta. Și, după ce mă mângâie pe păr și încercă să-mi spună ceva, fără o vorbă, ieși în vârful picioarelor, închizând fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
răsturnat în palmă. Erau o grămadă de monede de cinci copeici din argint, pe atunci o raritate, așa că am privit-o pe Zinocika întrebător. - Sunt exact zece, îmi spuse ea liniștitor, după care, parcă drept scuză, adăugă, ascunzându-și chipul rușinat: le strâng de mult timp, se spune că aduc fericire. - Dar, micuțo, replicai eu cu o nobilă indignare, - atunci chiar e păcat să mi le dai. Ia-le înapoi, ne descurcăm noi. Dar Zinocika se supără și, încruntată, îmi închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
s-a întâmplat cu tumneavoastră? mă întrebă el într-un sfârșit. Acel „țe“ în loc de „ce“, cu un dispreț plin de ură, cu buzele țuguiate a sărutare ițindu-se de sub mustăți, era butonul care ne oprise inimile zece ani la rând. Tăcui rușinat. — Țe e cu tumnavastră? - repetă Kleiman, renunțând la tonul său baritonul disprețuitor și ridicând glasul ca un tenor plin de emoție și de neliniște. Mâinile și picioarele îmi tremurau. Stomacul mi se făcuse ghem. Tăceam. Frau să țiu țe e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
după care, sprijinit de pervaz și cu spinarea în spasme, începu să vomite. Îmi venea și mie să vomit, motiv pentru care tot înghițeam, dar după fiecare înghițitură îmi simțeam gura din nou plină de salivă. Kitty stătea, acoperindu-și rușinată fața cu mâinile, în timp ce ochiul ei negru mă privea vesel printre degete. Nelly îl privea pe Iag cu colțurile gurii lăsate în jos disprețuitor, clătinând din cap de parcă presimțirile ei în ceea ce ne privește se adeveriseră. Iag părăsi fereastra foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dacă-mi permiteți, prețul mă atrage, e nouă mii litrul". Zice el: "da' nu cumpără nime', asta-i pântru sârbi, e proastă, bate avansurile la motor cu benzina asta". "Aha", zic. "Păi, vezi", zice. Mă aburc la volan și plec rușinat, las înaintea mea un beamveu așa cum stă bine unei dacii autohtone și îmi fac reproș că adică de ce a trebuit să mă intimidez, trebuia să-i spun aluia în nădrăgoci că la mine cam bate avansurile la buzunarul cu salariul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ochii tuturor, femeia se străduiește să se ridice pe vârfuri. Prăbușirile sunt violente. Pe ecran, în ochiul drept sclipește o lacrimă, abia perceptibilă. La final, trupul se dezvăluie întru totul, stând în picioare, în fața imaginii. Zbaterea încetează. Femeia își acoperă, rușinată, părțile de care înainte părea să nici nu fie conștientă. S-a ridicat. A reușit. A învins sau a fost învinsă? Douăzeci de minute pauză, spectatorii sunt scoși din sală. Se reface decorul, și iată-l pe el. Hermaphrodite. Dansatorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
brațele, primindu-mă la pieptul lui ca pe un adevărat fiu... Simt un ușor tremur al întregii lui ființe. „Oare plânge?”... Da da. Plângea... Asta am văzut-o când, depărtându-mă de el, m-a privit cu ochii umezi. Oarecum rușinat, mi-a spus: Iartă și tu un bătrân sentimental. Credeam că n-ai să mai vii niciodată pe la mine. Și mai am atâtea să-ți spun! De aceea ți-am trimis și vestitori... Dar iată-mă-s, părinte. Am venit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vrei, Felix? întrebă fata cu reproș.Felix se zăpăci și declară prostește: - Te... iubesc! - Of, doamne, se văietă Otilia, iar nu ești deloc cuminte.Ți-am spus să nu mai vii. Și cum Felix lăsase capul în jos iritat și rușinat totdeodată, Otilia ieși curajoasă afară și prinse pe tânăr cu brațele de gât, privindu-l în ochi. - Felix, dacă mă iubești cu adevărat, dacă vrei ca maitîrziu să fim prieteni, nu mai veni așa. Ai încredere în mine, cum am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
versuri, persuasiv, în șoaptă, trăgîndu-le cu mâna din gură și sugând din buze voluptuos, ca după mușcarea unei piersici. Îi puse lui Felix repetate întrebări, dacă nu cunoaște cutare sau cutare poet român sau străin, și Felix trebui să recunoască rușinat că nu era atât de informat. - Ascultă o poemă delicioasă: Il est d'étranges soirs oùles fleurs ont une îme, Oùdans l'air énervéflotte du répentir, Oùsur la vague lente et lourde d'un soupir Le coeur le plus secret
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plătești patruzeci de lei. Adevărul este că Felix plătea o pensiune scandaloasă și ar fi putut cu câteva zeci de lei sa trăiască foarte bine oriunde, dacă nu l-ar fi reținut slăbiciunea pentru Otilia. - Papa, papa, zise aceasta bătrânului, rușinată, dar cu glasde blând reproș, din milă pentru starea lui, de ce faci lucruri de astea, papa? Îi iei atâția bani lui Felix și îi mai pretinzi și contract? În loc să stea aci ca oaspetele nostru? Mi-e rușine să vin la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în conversație, degetele prea scurte de la mâini și gleznele groase, dinții zimțați și gălbui, și încă, și încă atâtea alte amănunte pe care le-ai înregistrat, rușinat într-o măsură mult mai mare decât ar fi fost cazul. Umilit și rușinat, într-o măsură mult mai mare decât o meritau, bietele... Un fluierat de pasăre necunoscută îți ia deodată de pe suflet această amintire neplăcută. Ți-o anulează, la fel de nemotivat și de fulgerător de cum ți-a adus-o. Te-ai întors pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de pe față. — Adevărul e că a decurs destul de bine, spune. O să ne mai Întîlnim ! — Vezi ? spun Încurajator. — E fermecător. Și blînd. Și avem același simț al umorului și ne plac aceleași lucruri. Pe chipul ei se așterne un surîs ușor rușinat. Adevărul e că e foarte, foarte drăguț ! — Așa și pare ! Vezi ? Îi strîng brațul. Probabil că Phillip și cu tine sînteți un cuplu mult mai potrivit decît am fost eu cu Connor. Vrei o cafea ? — Nu, mersi, trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a părut că te las pe dinafară. Dar... nu e genul de lucruri despre care poți vorbi În voie... Nu ! zic imediat. Evident că nu puteai face asta. Am fost o proastă. Scormonesc cu vîrful pantofului În pietriș, jenată și rușinată. Ar fi trebuit să-mi dau seama că e vorba de ceva important. CÎnd mi-a zis că e ceva delicat și complicat, nu făcea decît să-mi spună adevărul. — Doar o mînă de oameni știu despre asta. Jack mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
s-ar pregăti să-mi țină un discurs oficial. Am sentimentul că n-ai fost Întotdeauna... extrem de sinceră cu mine, atunci cînd eram Împreună. În viața mea n-am mai auzit un adevăr spus atît de pe departe. — Ai dreptate, recunosc, rușinată. O, Doamne, Connor, Îmi pare foarte, foarte rău pentru tot ce s-a Întîmplat... El ridică o mînă, cu un aer extrem de demn. — Nu are nici cea mai mică importanță. Ce-a fost, a fost. Dar ți-aș fi recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
serviciu. Azi însă..." " Ia te uită, ai înviat! s-a bucurat Liuță, ieșit să-i deschidă ușa de la intrare. Ai găsit biletul meu? Nu știam ce-i cu tine, că n-ai mai dat pe aici..." Mihai a îngînat ceva, rușinat să-și mărturisească jena de-a se mai întîlni cu el după ce stătuse două zile și două nopți împreună cu Violeta, dar cînd a găsit la cămin biletul prin care era chemat de urgență, s-a și grăbit să vină. "Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
el, să nu se repeadă și să-i sfîșie hainele, o femeie înaintează către casă. Ochii ei mari și negri caută spre bărbatul ieșit s-o întîmpine. Bună ziua! Îl caut pe... Mihai!... exclamă ea, recunoscîndu-l și începe să rîdă încet. Rușinat, cîinele tace ca sugrumat și fuge spre grajd cu coada între picioare. Doris face cîțiva pași grăbiți și ajunge lîngă Mihai. Bun găsit! îi șoptește iar palma ei dreaptă atinge o clipă obrazul lui nebărbierit, parcă l-ar alinta. Luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că a lăsat din brațe o tînără speriată; atît de speriată, că, renunțînd să mai lupte cu rochia, încearcă, fără convingere, un gest de tandrețe, ca o chemare, sau ca o rugă. Asta îl face pe Mihai să se simtă rușinat. Întinde mîna și redă scaunelor poziția inițială. Nu-mi plac cele povestite, toate cîte ți s-au întîmplat în ultimul an... Ba-mi plac, ba-mi plac! scutură Doris din cap cu înverșunare. Dar n-aș fi vrut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dădea seama că ei și-au Întors capul Într-o parte, se uitau cu zîmbete stînjenite spre ușa din pragul căreia Juan Lucas, Santiago și Bobby, care veneau direct de la golf, urmăreau scena ironici, batjocoritori, făcînd-o să se simtă puțin rușinată. Acum hotărîrea era luată. În primele zile după călătorie, avusese multe Întîlniri de afaceri și nu se putuse ocupa de asta. Dar acum Își reluase antrenamentele de golf și avea mai mult timp de gîndire. Primele zile de la Întoarcerea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de parcă toate astea n-ar fi fost de ajuns, o bună parte din texte erau În engleză și, cînd el citea cu glas tare, ca să le traducă după aceea În spaniolă, ei Îl priveau cu neîncredere, parcă puțin speriați și rușinați, luînd atitudini aproape copilărești, iar despre greci și romani nu Înțelegeau o iotă. Nu mai era ca Înainte. Nilda Își rodea unghiile cînd el vorbea despre civilizația triburilor mochicas și chimú. Și acum Îl luau să mănînce cu cei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știi?... Tu nici nu-l cunoști“, o Întrerupse ironic Juan Lucas, simțind că o iubește foarte tare și fiind și el sub efectul celor șapte pahare de pisco pregătite de rotofei. Văzu pe cineva apropiindu-se de ea și atunci, rușinată și fermecătoare, se ascunse la pieptul lui, lipindu-se de cămașa de mătase și-l sărută pe obrazul proaspăt ras și dat cu cremă Yardley, cu pielea moale, Îmbujorată de entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea nu stătea lîngă el, așa nu putea cînta. Își aminti cum arăta partitura, dar uitase notele; parcă cineva ștersese totul cu buretele; Începu să cînte din nou și greși Îngrozitor... Nu-i nimic, Susan nu se simți de loc rușinată. Era foarte sensibil și emoționat, desigur. Două săptămîni mai tîrziu părăseau palatul și se duceau să locuiască la Country Club pînă cînd era gata noul palat. Juan Lucas Îi arăta lui Susan avantajele hotelului: nu va trebui să-și bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]