912 matches
-
la provocarea măcelurilor prin televiziune, de la reanimări, spălări publice de biografii și pînă la tot ce-și dorea, mai mult sau mai puțin explicit, ochiul nostru lacom și abstinent. Vechile antene, confecționate clandestin prin fabricile sufocate de marfă nevîndută, au ruginit lent, privind melancolice în direcții vetuste, castraveții, guma de mestecat, cosmeticele, cafeaua și Vegeta au început să se găsească pe toate drumurile, iar bieții noștri vecini, ale căror capre erau privite pînă nu demult cu invidie, măcar pentru singurul motiv
Handicapul Dunărea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11080_a_12405]
-
inexplicabilă din perspectiva unui om normal, cît împrejurarea că acest apetit nu cunoștea întreruperi. Spiritul parcă îi fusese reglat pentru o activitate în platou de durată neprecizată, semănînd în anduranță cu densitatea acelor oțeluri care nu se rup și nu ruginesc. Pe scurt, îndeletnicirea cu savantlîcuri îi atinsese pragul cronic al celei de-a doua naturi, conferențiarul întrerupîndu-și experimentele de laborator spre ne întreba dacă Antioh Cantemir fusese nepotul sau unchiul lui Dimitrie Cantemir, dacă Dante trăise înaintea lui Petrarca sau
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
tuturor convențiilor conștiinței noastre e înscenată ca o himerică revanșă în fața unei fenomenologii fără sens. De menționat și reflexul profesional ce alcătuiește în marginea dezastrelor fișe clinice: "pipete pasteur picură cucuta zilei pe limbile frunzelor / alunecă formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter / într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete". (Asalt II ). Sau: "Viscerele și pieile tăbăcite, foițele de piersică / ale obrajilor sunt disecate și rearanjate sub microscop" (Text din Umbria). Sau: "În Salonul numărul 6 cîlții se înfundă în
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
sublimă/ Butoaiele adînci de motorină./ Păianjenii murați în lămpi cu gaz/ Îmi lunecau cu grijă pe obraz,/ Primusuri mari, lucioase, de alamă/ Mă-țelegeau și mă luau în seamă./ Priveam uimit cum lucrurile-apar/ Și se scufundă-n hăuri de mărar,/ Cum ruginesc vechi cercuri de la plită/ În maldăre de lînă părăsită,/ Cum arcuri frînte mor în canapele/ Ce-au clătinat sufragerii pe ele/ Și cum prin colțuri îngeri diafani/ Suflau cu-amurg mărgica la curcani” (Elegie). Se poate face, pe bună dreptate
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Cîntec pentru un masacru, 2002) dorea cu orice preț s-o sublinieze. Filmul fraților Coen nu țintește neapărat în aceeași direcție deși zgomotul tradiției în America are adesea sunetul unei arme descărcate n-are importanță în ce - de la o cutie ruginită de conserve în chica zdravănă a unui bizon sau în scăfîrlia unui marfiot -, el se adresează și unui spectator străin de contextul evocat. Este uimitor cîtă curățenie au făcut regizorii în acest film și nu este vorba doar de mîna
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
reprezentant OIE pentru România, contrar politicii și recomandărilor favorabile eminamente sterilizării făcute de Organizația Mondială a Sănătății Animalelor, recomandă eutanasia sau implicarea numai a ONG-urilor în rezovarea gestionarii câinilor fără stăpân * Mihăilești aplică eutanasia de mult timp * Clinicile mobile ruginesc în curtea Mihăilești * Directorul general Treeroiu nu știa nici măcar legile după care se gestionează un adăpost, atribuțiile și sarcinile angajaților * Conducerea de la Mihăilești prin neglijență, dezinteresul și chiar sfidarea vieții animalelor nu are ce căuta într-un program de protejare
Descoperiri șocante la adăpostul ASPA Mihăilești by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70509_a_71834]
-
poeziei misterul prin filiera scientistă"), termeni strict medicali sau din fizică invadează spațiul poeziei. Folosirea lor nu îi dăunează, ba dimpotrivă, resuscită, într-o blîndă ironie, temele tocite: "sufletul meu pierde teren, în fața ta pe zi ce trece,/ Sufletul meu ruginește, se pierde-n aer deflogisticat,/ Nevăzut și sofisticat", "legați pentru vecie între noi eram, ca radius și ulna,/ Ca o sulfamidă cu hemoglobina în methemoglobină, un șuvoi de eritropoetină/ Pentru celula medulară primitivă și captivă,/ în pragul libertății tropăind ca
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
violezi nevasta sau fiica. La o cercetare mai atentă, observi că BOR este, în fond, doar un concentrat al aspirațiilor poporului însuși. Am auzit de atâtea ori despre călugări ce purtau microfoane sub sutană și de episcopi pe umerii cărora ruginiseră stelele securității încât trebuie să fii tare naiv să mai acorzi vreun credit acestei organizații cvasi-militare. De altfel, activitatea ei vizează prea frecvent manipularea populației în scopuri nu tocmai creștinești. Știam câte ceva despre felul în care securitatea lui Ceaușescu se
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
sistemul matrioștii al misterului care conține un alt mister care conține un alt mister etc. este felul în care funcționează impecabil cheile cele mai bizare de la ușa camerei cu secrete vechi începînd de la 200 de ani încolo. Gadgeturile acestea nu ruginesc niciodată, învîrți comutatorul și o lespede de piatră de cîteva zeci de tone se mișcă disciplinat, uleiul se aprinde și după 500 de ani cu o flacără vie, frînghiile mai oferă suficientă rezistență cît să te joci de-a Tarzan
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
din bucățele de cuvinte dar mereu oghialul acoperă imperfect sentimentul Poezie pe pîine Guguștiuci nebuni și șorțul bunicii ca o stampă nevinovată a unor vremuri mai bune fiindcă știm cum au fost * Plîngînd ca ploaia în burlane veni tristețea, burlane ruginite de un secol, tristețe ruginită de un secol Și tristețea nici măcar nu era a mea în carnea mea plîngeau o sută de călugărițe biciuite Plîngeau și prelații care le biciuiau și plîngea chiar diavolul molipsit de ispitele care în biciul
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
mereu oghialul acoperă imperfect sentimentul Poezie pe pîine Guguștiuci nebuni și șorțul bunicii ca o stampă nevinovată a unor vremuri mai bune fiindcă știm cum au fost * Plîngînd ca ploaia în burlane veni tristețea, burlane ruginite de un secol, tristețe ruginită de un secol Și tristețea nici măcar nu era a mea în carnea mea plîngeau o sută de călugărițe biciuite Plîngeau și prelații care le biciuiau și plîngea chiar diavolul molipsit de ispitele care în biciul roșu ardeau Toate ceasornicele lumii
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
unui rege medieval, darmite o sabie. Și mai ales una pe care ți-a capturat-o dușmanul! Cu toate acestea, despre celelalte săbii ale domnitorului textele istorice tac. Ce s-a ales de ele? Unde s-or fi aflând? Au ruginit sub ruinele castelelor moldave? Le-au topit tătarii, polonezii ori muscalii? Le-au aruncat la grămada de fier vechi descendenții direcți? Le-or fi înstrăinat urmașii - îi știți, cei care până-n ziua de azi și-au trecut pe emblemă nemuritoarele
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
egal al fiecărei zile nu s-a istoricizat, așa cum li se-ntîmplă romanelor-experiment, în toate sensurile. Adică, deopotrivă, cărților de public (avid de noutăți) și cărților de autor (avid de noutate). Gabriela Adameșteanu alege șina alunecoasă care, rulată la viteza potrivită, ruginește încet: povestea, scrisă de o tînără femeie, despre copilăria-tinerețea unei femei. O fetiță, de fapt, care vrea să crească întîrziat, dacă se poate deloc, să nu treacă în pielea fostei colege de joacă, deja măritată, a mamei îmbătrînind dinăuntru, a
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
Rogozanu și Luminița Marcu, șcareț au fost excluși de la România literară (ceea ce trebuie să spun că mie mi s-a întîmplat mult mai demult) pentru că au lezat spiritul de gașcă al sus-zisei publicații [...] care a ajuns să adune toate tinichelele ruginite pe care legea măcar naturală a pensionării nu le-a scos la reformă". Un eseist cu atîta acribie ca dl George ar fi trebuit să verifice sursa informațiilor înainte de a ne arunca în obraz astfel de grave acuzații. Ar fi
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
n-au fost excluși, ci au plecat singuri; că spiritul nostru de gașcă e sublim dar ne lipsește cu desăvîrșire (lista celor publicați de noi, ca și diversitatea opiniilor lor se observă la o simplă răsfoire a revistei); că tinichelele ruginite pe care noi le-am adunat în ultima vreme au o medie de vîrstă de 25-30 de ani, unele încă pe băncile facultății; că, în fine, C. Rogozanu și Luminița Marcu au scris exact ce au vrut și cum au
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
ne înălțăm, chiar dacă aura ei s-a deplasat din zona organelor de simț, redevabilă mentalității renascentiste, în zona inimii. O inimă ca o fereastră sfîntă, deopotrivă firavă și rezistentă, deschisă spre Cer, adică spre divinitate. Astăzi, inima muzicii parcă a ruginit, așa cum ruginește fierul, iar aura ei s-a lăsat undeva în jos, am putea spune chiar jos de tot, în zona pîntecului, a sexualității, acolo unde energiile instinctuale fac singure legea, reclamînd proteze și artefacte "artistice" pe măsură, care ne
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
chiar dacă aura ei s-a deplasat din zona organelor de simț, redevabilă mentalității renascentiste, în zona inimii. O inimă ca o fereastră sfîntă, deopotrivă firavă și rezistentă, deschisă spre Cer, adică spre divinitate. Astăzi, inima muzicii parcă a ruginit, așa cum ruginește fierul, iar aura ei s-a lăsat undeva în jos, am putea spune chiar jos de tot, în zona pîntecului, a sexualității, acolo unde energiile instinctuale fac singure legea, reclamînd proteze și artefacte "artistice" pe măsură, care ne conving că
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
florin, Florin Pupăză Calea ferată pe noul pod peste Dunăre, între Calafat și Vidin, ruginește, pentru că nici un tren nu a traversat utilajul în primele 40 de zile după inaugurarea sa de pe 14 iunie. Problema ar fi că transportatorii ocolesc noul pod, a declarat pentru publicația Trud, directorul-adjunct al Companiei de infrastructură feroviară de la Sofia. Imediat
Podul „Noua Europă”, lăsat la ruginit by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/51018_a_52343]
-
complezente cruzimi. Cînd are o dispoziție mai potolită, așterne descrieri minuțios sensibile, de un ilogism domptat, vecin cu modalitatea lui Mircea Ivănescu: "Desigur se făcuse tîrziu în acea dimineață (parcă/ presărată cu praf de dinamită/ un fitil de/ speranță) desigur ruginise și al treilea cîntat al/ cocoșilor și ce era de făcut altceva - după alte și alte/ trei nopți de alfabet prăbușit/ ce ar fi fost de făcut/ decît să îți iei rămas bun de la iolanda decît să/ îți storci (puțin
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
om tocmai prins cu mâța-n sac, ale lui Remus Opriș, și pluridecibelii unui Păunescu redivivus? între promisiunea, verificabilă imediat, a liderului țărănist, și icnetele patriotarde ale cenaclistului-standard omul simplu și neapăsat de obsesiile europene, ci de spaima că frigiderul ruginește de-atâta goliciune, alege fără nici o greutate minciuna roz-bombon a demagogiei naționalist-stângiste. Că Păunescu are un instinct politic infinit superior politicienilor de la putere o dovedește nu doar felul în care-și alege invitații, ci și locurile pe unde-și preumblă
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
să spună, ci spune pur și simplu (...)". Confuzie totală. Întreaga mașinărie critică a căzut pe jos, în bucăți. Fără un motor, demonstrația, și așa haotică, lipsită de minima orientare a unui plan, plină de poticniri și de lacune rămâne să ruginească în mijlocul drumului. Ce s-ar putea recicla? Ar fi, pe alocuri, paginile de analize stilistice cuminți: "dar să nu uităm că pupăza este încă de la început denumită metaforic Ťceasornicul satuluiť, neologismul, în contrast cu Ťlimbať operei lui Creangă, sugerându-ne și în
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
-și pocnească ajutorul, iar pliciul acesteia răsună abia atunci când vraja ia sfârșit și, cu ea, somnul centenar. Mi se părea grozavă secvența amintită, - ca și, în alt basm, alias Märchen, aceea cu cuțitul înfipt în scoarță de copac și, parcă, ruginit cu schepsis pe unul din tăișurile lui... Altminteri, basmele mi se păreau cam... puerile; iar eu crescut mai mult între maturi și chiar bătrâni, mă voiam, din capul locului, om mare! Bunică-mea îmi traducea, din când în când, pasaje
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
care să te poți așeza fără riscul să te rănești într-o tablă ruginită sau să te contaminezi de cine știe ce substanță chimică. Toată grădina arată ca terenul din jurul unei fabrici clandestine de acid, acum dezafectată, cu mațele utilajelor aruncate la ruginit prin colțuri și cu otrăvurile puse în grămezi, la îndemînă, sub cerul liber. În spatele acestei enorme paragini și mizerii întreținute cu obstinație, în culisele acestui apocalips meschin de buzunar, se ghicește delirul unui paricid care și-a măturat, cu un
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
țării 'n robie căzută." Copaci contorsionați, de țarină pustie, însoțesc litania unor ani care nu anunță limpezimi: "Cui i-e foame rumegă mătrăgună/ Linge sare, îi place, e bună...// În timp ce pușca din cui, în coșar,/ A răgușit, de bălegar./ A ruginit, de perete." Un fel de fabulă grotescă, cu final amînat, în care morala e tăcută sub tăcere și suferită în viscere, cu durerea vitei înfierate: "Și dacă e stins și căznit graiul lor/ E fierul jugurilor frecate, urcând/ Să-și
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
anotimp în care președintele țării (cum se va fi chemând el, Iliescu, Constantinescu) să nu reverse peste noi ligheene întregi de generali. Desigur, forme de a răsplăti fidelitatea, pentru că alte merite nu le văd acestor ucenici ai lui Moș Teacă, ruginiți în jocuri politice funeste. Noua configurație mondială pare să anunțe un rol mai accentuat al uniformelor. Să stăm liniștiți: nu e vorba de uniformele alor noștri. Gradați cotropiți de grăsimi, măgădani împleticiți la limbă și gândire, ei nu vor avea
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]