897 matches
-
un pom fructifer ? ... dacai fi o culoare ? ...dacai fi un copac ? ...dacai fi o pasăre ? ...dacai fi o sărbătoare ? În finalul lecției se vor spune ghicitori despre anotimpuri și se vor cânta cântecele: „Înfloresc grădinile”, „Vine, vine primăvara”, „Toamna”, „A ruginit frunza din vii”, Săniuța” etc. Ca tem elevii vor realiza pe parcursul săptămânii următoare portofolii pentru cele patru anotimpuri. III. Alte exemplificări Metoda „CUBUL” poate fi adaptatși folositla obiectele: Limba română, Matematică, Științe, Geografie, etc. Pentru povestea „Fata babei și fata
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
de chipul purtând deasupra numele de Félonie. Prea multe nu știam de ea, am întrebat pe alții după aceea. Aflai că numele-i era Trădare, Mișelie (o, Michelinedddd, modelul No 5, din filmele de epocă, abandonată pe-o linie și ruginind, cu tine am visat să intru în Paris) și-am dat să fug când... Alt chip, alături încastrat în zid, la fel de-atrăgător, la mine se holba: se numea Vilenie (azi numele-i se scrie Vilainie), era chiar Mârșăvia
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de însemnele unor vremi crepusculare: "clopote martirizate de ploi", zorii adormind "în venele înveninate ale îngerilor cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
strategii prea eficace. Poetul știe că, apelând la ele, nu face altceva decât să amâne inevitabila revelație a finitudinii ființei. Orice simulare eroică se întoarce, de altfel, în acțiune de semn contrar: toga imperială îi apare în zdrențe, halebarda îi ruginește, iar "acasă" nu îl mai așteaptă decât "șobolanul însingurat și suferind", incapabil a mai roade cătușele care-i barează zborul peste "acoperișe/ orașe/ imperii". În ciuda arborării unei grimase cinice, la venirea Pe furiș a domnișoarei Teroare, Arlechinul "palid și gol
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întreaga regiune, mai ales că și Irakul se simte tot mai amenințat, Iranul amenință la rîndul său, în Afganistan s-au reluat ostilitățile, iar India și Pakistanul sunt capabile oricînd de "surprize" extrem de neplăcute. În ceea ce ne privește, în timp ce țara ruginește, continuă și chiar se întețește războiul româno-român, care nu face decît să accentueze trăsăturile pe care François Perroux le considera caracteristice pentru țările subdezvoltate: dezarticulare internă, externă și neacoperirea "costurilor omului". Un foarte respectat jurist american contemporan, Ronald Dworkin, aprecia
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
vara, noi am dîrdîit iarna, noi am pășit prin băltoace, prin fleșcăraia de zăpadă cu sare, pe noi ne-au stropit mașinile cu noroi, noi am mirosit gunoaiele neridicate cîte o lună... Ale noastre sunt băncile rupte, ale noastre leagănele ruginite din parc, ale noastre mesele de ciment, pe care jucăm table și șah de cînd ne știm, ale noastre straturile cu flori din fața blocurilor, ghena de la fiecare scară, liftul cu oglinda spartă, zidurile pline de grafitti, ale noastre-s parcările
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
și ajungând cu oile pe aici și-a găsit o drăguță pe care a luat-o de nevastă. Probabil că În Subcetate, de unde se spune că venise, stătea pe o coastă abruptă(o râpă), unde-și avea stâna. Urmează câțiva Ruginești care, spun ei, ar fi venit aici de la Corbu. Informația dată de un fiu al unuia dintre ei nu este sigură. Pe firul apei, aici era o moară al unuia care era Rugină și i se spunea Căciulău (probabil că
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
nicio explozie în timp ce noi ne ocupasem de artificii. Spre seară, tata parcă a auzit ceva. A lipit urechea de un tanc „Tigru” cu o șenilă ruptă și a tresărit. A chemat un tovarăș și a încercat să deschidă turela, acum ruginită de ploi. Nu au reușit și tata a cerut să-i aducă ciocan, daltă, ulei de mașină. În fine, când a deschis turela tancului, în interior l-a văzut, chircit de frică și galben ca lămâia la față pe Sandu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
totuși, vă asigur. Nu aș reuși, nici n-ar avea rost să împiedic cu totul să fiți, și pe mai departe, interogată. Uneori jignită, chinuită. Le place să macine în gol, n-am ce face ! Mașinăria trebuie să funcționeze, altfel ruginește, asta e regula lor. Posibilitățile mele de a le schimba metodele rămân limitate. De altfel, ei susțin, uneori și dovedesc, că obțin rezultate. N-am ce face. Câte ceva mai pot însă face și eu. Cred că am și făcut. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
supuse, ca niște robi împrejurul stăpânului atotputernic... Simțăminte stranii, nelămurite, se trezeau și se topeau în inima lui, învăluindu-i toată ființa într-o mulțumire caldă... În mintea lui încercă să mai ridice capul un gând, să-i reamintească cuiul ruginit de ură, dar flacăra misterioasă nu-i dădu răgaz să se nască... Apoi i se păru că răpăiala picurilor de ploaie se mulcomește, treptat, prefăcîndu-se într-un zgomot dulce, fâșâitor, ca zborul porumbeilor, din ce în ce mai dulce, strecurîndu-i în inimă o vrajă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu a premiilor. Fie ele chiar și Nobel. Idealul trebuie să vizeze bagheta de mareșal,nu tresele de sergent. Eradicarea răului ar putea începe cu asumarea mlaștinii proprii. Visul american ar trebui logodit cu cel al grecilor antici. Și idealurile ruginesc în timp. Să transformăm strigătul în soluție. Arta națională trebuie să edifice imaginea unei spiritualități nesupusă eroziunii timpului. Și totuși omul ar putea fi măduva timpului. Rezistăm încă pentru că nu am renunțat la idealurile inaccesibile. Spre coarnele condeiului ne mână
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
întâmplării. Drumul spre țel depinde de temperatura râvnei. ÎMPLINIRI Omul cult transformă misiunea în vocație. Omul inteligent poate plasa în orice colț al zilei o bucurie. Și bunătatea ne-ar putea salva de mediocritate. Femeia dozează oxigenul căsniciei. Aurul nu ruginește în pământ. Și nici valoarea sub furtuna conjuncturilor. Când pleacă din tine, omul superior nu are pretenție la partaj. Oamenii superiori găsesc varii modalități pentru a naște emoții în inimile celor din jur. Chiar dacă plimbăm roaba cu gene, înseamnă că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai săraci decât tine. - Acum înțeleg, spuse Auta. Ei au pământuri și vite și aur și argint mai mult decât le trebuie. De aceea sunt puternici. Dar la voi cum e? - Aur avem, dar facem din el unelte, fiindcă nu ruginește. Tot ce are planeta noastră e deopotrivă al tuturor. De aceea ne gândim atât de mult la urmași. Și iată de ce învățăm să dorim din ce în ce mai mult. Dorind, facem! - Ați dorit chiar tinerețea fără bătrînețe! rosti îngîndurat Auta. Ați dorit-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Știa bine drumul până-n Copou, forfota studenților prin fața Universității nu-l mai mira, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în livadă. Nevăzut de nimeni, mângâie cu privirea crengile nucilor tineri. Se așeză sub pomul lui, copacul cu crengile torsionate asemeni unui măr de acasă, sub care se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
timp și nici să vă extenuați încercând să realizați sarcini imposibile. Trebuie să învățați de la natură cum să faceți exerciții fizice, observând că apa care curge nu stagnează niciodată și că o ușă folosită, ale cărei balamale sunt active, nu ruginește și nu putrezește niciodată. De ce? Pentru că acestea se întrețin încontinuu și sunt aproape întodeauna în mișcare. Sun Ssu-mo În acest fragment din capodopera sa neprețuită Rețete prețioase, medicul din dinastia Tang Sun Ssu-mo concentrează pe scurt esența principiilor taoiste referitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Îmi fac niște pâine prăjită pe grătar, dar ard prima tranșă și trebuie să o iau de la capăt. Deschid ușa din spate să iasă mirosul. Afarăn grădina din spate văd că bicicleta lui Stacey n-a fost pusăn șopron. O să ruginească ca curu. O bag Înăuntru și apoi mă duc până-n fundul grădinii sub pretextul că fac o plimbare, dar vreau să-mi vâr ca lumea nasun casa lu Stronach. Azi probabil e la antrenament și nu mi-ar strica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Țurțuri picurând - bătrânul strânge-n palmă un ceas ruginit Vedem mai Întîi țurțurii picurînd și mîna oarecum crispată a bătrînului. Apoi, simțim prospețimea perpetuă a timpului În picurii aritmici care vestesc schimbări, În țurțurii care se topesc detașat și nu ruginesc niciodată, pentru că ei măsoară doar veșnica reîntoarcere a anotimpurilor. Simțim, În ceasul cuprins În palmă, strîngerea de inimă a bătrînului și timpul care, pentru cel ce trece prin viață, deși egal măsurat de ceasornic, este mereu inegal, cînd dilatîndu-se, cînd
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
imagini la care ne trimit puținele cuvinte ale poemului. Vedem mai Întîi țurțurii picurînd și mîna oarecum crispată a bătrînului. Apoi, simțim prospețimea perpetuă a timpului În picurii aritmici care vestesc schimbări, În țurțurii care se topesc detașat și nu ruginesc niciodată, pentru că ei măsoară doar veșnica reîntoarcere a anotimpurilor. Simțim, În ceasul cuprins În palmă, strîngerea de inimă a bătrînului și timpul care, pentru cel ce trece prin viață, deși egal măsurat de ceasornic, este mereu inegal, cînd dilatîndu-se, cînd
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ții minte cum arată o banană. — Unde ai găsit canistrele cu benzină? El Își ridică sprâncenele Întrebător: — Oho, și despre astea știi? Da, am găsit două canistre goale În grădină. Nu cred că erau acolo de multă vreme. Nu erau ruginite și Într-una dintre ele mai era Încă o cantitate mică de petrol rămas neevaporat. După spusele pompierului, la locul incendiului se simțea un puternic miros de benzină. — Așadar, un incendiu provocat. — Fără urmă de Îndoială. — Și ce te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fac eu, arbuștii de mesteceni cu coaja albă zdrențuită îmi ajung până la umeri, când Daniel va fi mare, vorbeau oamenii care plantau puieții, aici va fi o pădure albă de copaci și eu mă minunam, pentru că pădurile sunt verzi sau ruginii sau nicicum, fără frunze, pădure albă n-am mai văzut, aici va fi o pădure albă, crengile firave de mesteceni îmi ajung la umeri, Daniel nu e încă mare să vadă pădurea albă, soarele joacă prin frunzele subțiri transparente, Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru a doua oară de când pusese ochii pe Jack. Se imagina deja locuind aici. Apoi a văzut-o. Singura casă de pe stradă care părea locuită de nebuni; draperii rupte la ferestre, iarbă de jumătate de metru în curte, o mașină ruginită pe alee. Numără casele, începând cu cea în dreptul căreia se afla. Patruzeci și doi, patruzeci și patru, patruzeci și șase, patruzeci și... opt. Evident, numărul patruzeci și opt era casa care părea că urmează să fie demolată. —Căcat, exclamă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
i-l dăduse, ceea ce micșora șansele ca el să îl fi pus aiurea. Și-a aruncat privirea peste ce găsise: jumătate de pungă de chipsuri ușor înmuiate; o cutie de măsline negre; patru Hanobs, de asemenea ușor înmuiate; o conservă ruginită de ananas; opt felii de pâine uscată. O recoltă jalnică, va trebui să meargă a doua zi la cumpărături. Poftea după ceva fierbinte, așa că a pus două felii de pâine în toaster. În timp ce aștepta, a început să simtă frustrarea neputinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Am închis ușa și am pus zăvorul. Fritzie ne conduse pe un coridor ce duhnea a carne, la capătul căruia se afla o hală imensă. Podeaua de ciment era acoperită cu rumeguș, iar în tavan erau fixate șiruri de cârlige ruginite pentru carne. De aproape jumătate din ele atârnau carcase de vită la temperatura camerei, un adevărat festin pentru muște. Simțeam că mi se întoarce stomacul pe dos. Deodată am zărit la capătul halei patru scaune poziționate chiar sub patru cârlige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Întorcea la sediul poliției. Procesul lui Gerald Cleaver ajunsese În cele din urmă la momentul verdictului, după patru săptâmîni În atenția presei. — Nevinovat? Cum mama naibii au putut să-l găsească nevinovat? Întrebă Logan, pe când agentul cel morocănos băgă duba ruginită În parcare. — Sid, șuierătorul naibii, veni răspunsul. Sandy Moir-Farquharson dăduse din nou lovitura. Se grăbiră să iasă din mașină și să ajungă sus, În zona de ședințe. Încăperea era plină de agenți, cei mai mulți dintre ei părând uzi până la piele. — Atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Aberdeen... Logan nu mai așteptă să i se spună și codul poștal, ci doar urlă „La dracu’!“ și apăsă pe accelerație până-n podea. Mașina alunecă șerpește În drum. — Ascultă-mă, Îi spuse el celui de la control, gonind cu Vauxhall-ul cel ruginit prin zăpadă și gheață, detectivul-inspector Insch are două mașini În Middlefield. Vreau să se ducă acum la adresa asta! Până să ajungă Logan acolo, cele două mașini erau deja răsucite pe stradă În fața numărului 25. Vântul se potolea, iar fulgii grași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]