1,294 matches
-
vă luați mersul ! I-am spus și lui bărbată-meu ! Mă uit la bărbată-su. E cufundat adânc într-o lectură, departe de toate ocările nevestei. Bătrânelul se trezește în sfârșit și pentru o perioadă nu se aude decât glasul ruginit al roților de tren. Doar țaca-paca și atât ! „ Cine face țaca-paca? m-a întrebat odată un elev ce auzise o poantă seacă de la taică-său. M-am prefăcut că nu știu să-i răspund ,să nu-i știrbesc din bucuria
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
doua zi îmi doream să fiu cer să mi se piardă urma *Actriței G.C. * Inima desprinsă inima mi-a fost desprinsă din cămașa unui zbor înalt de un crivăț și purtată la marginea orașului într-un gard ghimpat de sarmă ruginită nimeni azi nu va trece pe acolo * Poetul este o instituție, a sufletului. * oceanul ea se plimbase cu trenul câteva ore de-alungul oceanului iar eu cu ea, în metrou, spre piața romana * Iubirea crește, ca o curgere de fluviu! * suflet
TEAMA UNEI ACTRIŢE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376261_a_377590]
-
cu care se deschide volumul: „Să mă iubești cum iubește un pictor pânza sa albă -/ Din lumea întreagă să-ți fiu cea mai dragă/ Și orice mi-ar aminti inima mea rănită,/ Îți voi deschide în grabă ușa de așteptări ruginită...//” Este definitorie pentru poetă această poezie abia îngânată, în care se strecoară licoarea cu gust dulce-amărui ce sugerează miracolul celui mai frumos sentiment care unește partenerii într-un cuplu. Poeta simte nevoia unui confort psihic al stabilității și de aceea
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri părăsite și de Domnul uitată, zace o vatră veche, de timpuri încercată. Obloane putrezite, răsar din geamuri stinse, lacăte ruginite, sunt fața casei triste. În foșnetul blând tomnatic, se desprinde mărul, de durerea lui tresare, sufletul și cerul. O-amintire tristă, curge-n liniștea pustie, ajuns la vatra veche, doar amintirea-i vie. Bătrâna vatră veche, de-o soartă neglijată
ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374736_a_376065]
-
are toamnă, iubirile nu cresc. Semințe de iubire nu sunt în galantar, Iubirea n-are umbră, culoare, nici hotar Și n-o culegi din vie, Din meri sau de prin nuci, Iubirea e făcută... din multe vorbe dulci. Pe frunze ruginite... nici vorbele n-ajung Să povestească toamne, cu mere și cu crâng. Ascunde-le-n cuvinte Și nu-ncerca să-mi spui, Iubește-mă cu toamne... și puful de gutui. Referință Bibliografică: Iubește-mă cu toamne... Marin Bunget : Confluențe Literare
IUBEȘTE-MĂ CU TOAMNE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374760_a_376089]
-
-n Adieri de vânt... Apoi...uită aluatu-acesta la dospitAni...și secole, ... VII. SUBSTITUIRE, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. SUBSTITUIRE O ploaie-n noapte, nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
fierbinți, topită... Cu șoapte tainice, de ne-nțeles, e ispitită, În pași de dans, lin, să plutească fericită, Pe nesimțite-i prinde talia ... Citește mai mult SUBSTITUIREO ploaie-n noapte, nesfârșită,Cântă încet și parcă obosită,Cu vocea ei domoală, ruginită,O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită,Delir este povestea ei șoptită,Plutește peste frunza răvășită,Se-apropie și pleacă aiurită...Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită,O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită,Îi răcorește fața rumenităși vâlvătaia
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
2017 Toate Articolele Autorului Vă simt în ceafă răsuflarea rece, mă-mbrânceați privindu-mă cu ură, nici timpul chiar nici foamea-aici nu trece, mi-am scuipat și dinții sparți din gură. M-ați dezbrăcat de suflet și căldură, patul ruginit mi-era alături, simt și găleata ce stătea-n celulă, dormeam pe fier, nu știam ce-s pături. Suferința sau durerea nu-ajungea, nici buzele sparte pân' la sânge, eram bătuți, călcați la fel ca mingea iar voi spuneați c` "Ăsta
DOAR PUMNII STRÂNȘI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375642_a_376971]
-
auzi un fâșâit prelung și Iliuță ieși din vizuină fără o mânecă la hăinuță și cu brațul brăzdat de o zgârietură urâtă. Lacrimi de durere îi țâșniră din ochi și se întoarse să-și recupereze mâneca din cuiul mare și ruginit care i-o sfâșiase. - Las-o copile, că nu-i pagubă! E doar o zdreanță! Îi sterse obrajii plini de praf, pânze de păianjeni și lacrimi cu șorțul ei, îl mângâie duios pe părul ciufulit și slinos, apoi îl duse
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
da cât pot duce. Și pe raftul de sus (cel cu versuri neroade) Am găsit doi ciorchini sub o slovă aleasă Mi-am nuntit din măceși pentru suflet năvoade De sub brazde pornind, către ceața cea deasă Funii aspre de nopți ruginite. Ne leagă Amânări și zidiri, până-n pragul orbirii. Când în noi cresc lăstuni, cine să înțeleagă Dacă este sau nu anotimpul iubirii? Referință Bibliografică: Anotimpul iubirii / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2275, Anul VII, 24 martie 2017
ANOTIMPUL IUBIRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375679_a_377008]
-
AȘTEPT... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te-aștept Te-aștept cum înserarea așteaptă să picteze Cu sidefie umbră peste câmpii de vise. Te-aștept precum așteaptă umbra să danseze Pe ruginite frunze, cu-mbrățișări promise... Și te aștept cum își așteaptă marea zbuciumată Odihna picurată de valuri, pe țărmul răvășit. Și-n așteptarea asta mută, cuvinte se frământă Să împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
oprit la florărie, în drum spre casă și am ales un frumos buchet de crizanteme. A doua zi de dimineață am fost la cimitir. Mergând printre alei către mormântul său care se afla mai în spate la umbra unor tufișuri ruginite, am zărit în treacăt vreo două femei în vârstă care-și jeleau singurătatea la mormântul rudelor dragi. Am pășit mai departe cu sfială, ca nu cumva să tulbur somnul celor ce se odihneau sub acele tăcute lespezi albe, la umbra
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului: Gata, mă, veni primăvara? Care primăvară, bă tete? D'acu' tre' să vină toamna. Acuș vine septembre! Ce să fac? Așteptai toamna cu frunze ruginite. Și mă uitai pe fereastră să văd toamna aurie...cum cad frunzele... Când colo, crivăț cu troiene. Iar îl întrebai pe băiat: Ce, mă, sări iarna peste toamnă? Care iarnă, bă tete, suntem în octombrie. Aha, te duci la semănat
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Și cad frunzele de atâtea suspine Clătinând în adierea stelară, O lumină din lumina Ta clară. Și e toamnă din toamna de ieri, Încărcată de atâtea veri, În covorul cel moale am pășit Prin atâta splendoare! Între vis și culoare. Ruginite, frunzele îmi cad la picioare, Iară păsările mii au plecat călătoare Spre un țărm de lumină mai mare. Și te-aștept când e dorul mai tare, Ca să vii, printre frunzele ruginii. MĂ VĂD IUBITE ÎN OCHII TĂI Ochiul tău rece
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite... Pereții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și-un mucegai verde se prinse de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinile lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorâte, paianjenii își exercitau tăcuta și pacinica lor industrie; într-un colț al casei, la pământ dormeau una peste alta vo câteva sute de cărți vechi... Înaintea patului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce a transformat țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății, destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Păi, măi rotiță Gh. Popescu, da cu ce erai tu uns lunea trecută cînd ți-a dat telefon Ilinca, spectatoarea ta, și noi am crezut că sună cineva la ușă, de ne prostisem de panică...? Cu ce crezi tu, rotiță ruginită, că erai uns? De ce taci? Gh. P. unu: Stau și mă gîndesc, și mă întreb pentru a nu știu cîta oară, cum de a putut rezista... mașinăria asta, cum îi zici tu... Că ajunsesem să cred că nu se va
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai degrabă indulgentă, A. își scrutează epoca, atât de plină de contraste, cu amuzament, dar și cu luare-aminte. Se desfășoară, în comediile lui, o panoramă diversă, moravuri și năravuri fel de fel, cu apariții de toată nostimada. Apar, astfel, ișlicari ruginiți și filfizoni nu tocmai copți la minte, cu ambetări cosmopolite (Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului), ciocoi (Lipicescu, din Boieri și ciocoi), tombatere ostile oricăror înnoiri (Bârzoi, din Chirița în provincie), latiniști pedanți (Galuscus, din Rusaliile în satul lui
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului (1844). Este ilustrat aici un conflict între două generații arbitrat de un moderat, care nu-i altul decât purtătorul de voce al autorului. Indecis la început între a amenda inepțiile și opacitatea conservatorismului ruginit sau a lua în râs ridicolele stridente ce decurg din imitarea cu orice preț a manierelor occidentale, scriitorul optează până la urmă pentru bunul simț și înțelepciunea bătrânească, patriarhală, a boierului Enache Damian. Și drama Boieri și ciocoi, apărută în 1873
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
nuvelei contemporane. În numele calității, din producția anului 1949 nu erau selectate decât două nume promițătoare: Petru Dumitriu și Marin Preda. Din campania dezlănțuită de toată presa de partid, în frunte cu „Scânteia” și „Flacăra”, contra celui care mânuia „un iatagan ruginit” împotriva avântului literar proletar, C. avea să tragă învățăminte care îi vor fi utile toată viața. Nu va mai spune niciodată deschis „nu”, iar când va spune „da”, se va înarma cu toate clișeele ideologice ale vremii. Aceste măsuri de
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
de ritmuri proletare, / Chiar lângă lună cântă trandafirul.” O mențiune aparte merită Sonete mute (1969), în care regăsirea tonalității vitaliste a debutului este temperată de conștiința tulbure a chemării pământului: „Din fiecare cruce rumegată de carii / Se-aud vocile părinților ruginite și grele / [...] Sarea pământului îmi viscolește spatele / Cu steaguri împunse de bouri și putrede, - / Mă scufund în balade și-n duhul părinților / Care îmi ațin calea la crucile drumurilor.” SCRIERI: Anotimpurile Griviței, București, 1962; Lumina de dragoste, București, 1964; Bucurii
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor noastre, reușeam să răzbatem prin zăgazurile naturale, altele, făurite de om, astupau trecerea: șirurile încâlcite de sârmă ghimpată, hățișurile ruginite ale barajelor antitanc... Locul acela era botezat „Stalinka”, după numele liniei de apărare construite aici în timpul războiului. De teamă să nu vină nemții până acolo. Dar Volga și mai ales Stalingradul îi opriseră... Linia fusese desființată, rămășițele din materialul de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
astfel în marile gesturi ale Istoriei. Se spunea că păduricea era minată. Asta îi descuraja chiar și pe cei mai viteji dintre noi, care ar fi vrut să se aventureze în acel no man’s land zăvorât asupra comorilor lui ruginite. Chiar în spatele desișurilor din Stalinka trecea o cale ferată îngustă; o cale ferată parcă în miniatură, cu o locomotivă mică, toată înnegrită de funingine, cu vagonete, mici și ele și - ca într-o iluzie optică - cu un mecanic îmbrăcat într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pas nehotărât. Am coborât pe Volga, am mers de-a lungul portului, cu macaralele lui enorme, cu atelierele, cu antrepozitele lui de tablă ondulată. Mai jos, ne-am înfundat într-un maidan întins, înțesat cu barje vechi, cu construcții metalice ruginite, cu piramide de bușteni în putrefacție. Pașka și-a ascuns undițele și plasele sub unul dintre buștenii mâncați de carii și a început să sară dintr-o barcă în alta. Mai erau un debarcader părăsit, câteva pasarele pe pontoane, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]