826 matches
-
încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota nul Petrușka. — Am atâtea povești să-ți spun despre iubitele viețu i toare care mi-au încălzit de-a lungul anilor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
masă a insistat să vin după aceea cu ea să văd pisicile din cartier pe care le hrănea la o anumită oră. I-am replicat că nu iau decât un pisic roșu. Ne ducem în stradă și sosește unul mic, ruginiu, toate celelalte mâțe și motani i-o luau înainte la mâncare, el nu se alegea cu nici o firimitură. Am zis: „Pe ăsta îl iau, dar cum să-l prindem, că e sălbatic?“ Până la urmă l-am adus aici cu altă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota nul Petrușka. — Am atâtea povești să-ți spun despre iubitele viețu i toare care mi-au încălzit de-a lungul anilor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vrea să înțeleg De ce ne prinde toamna goi. Da, goi de dragoste, săraci Cu sufletele pustiite. Ai vrut să tac, am vrut să taci Și mor dorințe ne mplinite. Am să-mi agăț iubirea-n ram S-o bată toamna ruginie. Să fiu iubirea ce eram în primavara ce-o să vie. îndrăgostește-mă de tine îndrăgostește-mă de tine, Precum Adam de a sa Evă, Când cunoșteau doar ce e bine Și răul nu curgea prin sevă. Fă-mă să țin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
e la tine și-n vis eu sunt o zână, tu prințul din povești, dar dincolo de toate mă simt atât de bine când inima îmi spune ce mult tu mă iubești. ELENA ȘERBAN 29.10.1970 București Sunt o toamnă ruginie, Un amurg, de la-nceput. Dimineață brumarie, Sunt tristețe și trecut... Am studiat la unul dintre liceele industriale ale vremii. Nu am agreat ideea de a mă pierde în fabricile trasate ca unic țel, de aceea am ales căi nebătute. Lucrul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dacă stau să mă gîndesc, ce contează o sută de lei. Am făcut-o din dragoste. Prinsă în dans, femeia ajunse lîngă mine. Împrăștia fierbințeală în jur iar coapsele ei răspîndeau miros de soc înflorit. Cu părul strîns în cocul ruginiu, Madlen mă privi cu ochii subțiați. Își juca deasupra capului rufa roz cînd, deodată, toți izbucniră în hohote. Mi-am dat seama de năuceala mea. Punîndu-mi „batista” după gît, femeia mă tîra către paravan. - Să nu faci nasoale, îmi hotărî
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară ceasul înainte Un somn de prunc, aducerile‐aminte și iarna care suflă‐ omăt în geam. Din poliță alunecă‐o spatie și i‐a părut, așa, că dintr‐un ram S‐ a scuturat o frunză ruginie. 324 Horia Zilieru Horia Zilieru (Gh. Iancu) este născut la 21 mai 1933 la Racovița, în județul Argeș. „Orfeu îndrăgostitʺ (1966), „Alcorʺ (1967), „Iarnă eroticăʺ (1969), „Umbra Paradisuluiʺ (1970), „Nunțile efemereʺ (1972), „Orfeu plângând‐o pe Eurydiceʺ (1973), „Fiul lui
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
firave șoapte într‐ o perpetuă noapte. Mai bine lăsăm fatalității imaculata tardivă tinerețe și ne oprim cu sufletul duios intuind ce nu ne‐a fost dat mai demult. Sau ce‐ ar mai putea fi acum de‐am reuși în toamna ruginie, la margini de drum, să mai trăim în timpul ce‐a rămas ‐ subtil răgaz ‐ o clipă pentru noi. și apoi să uităm numărul anilor în visări prea târzii... inocente dorințe fantasme, credinți în timp rătăcit... doar lacrimi fierbinți și‐ un vag
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
încălzește, Iar noi ne vom răcori În apă de vom sări, Toată ziua până-n seară Și mâine vom veni iară, De vară ne vom bucura, De soare și căldura sa. Toamna Se usucă iarba pe câmpii, Din copaci cad frunze ruginii, Vara pleacă de unde a venit, Toamna se așează liniștit. S-au copt strugurii din vii, Albi și roșii, purpurii, Toate roadele sunt coapte Vom mânca pe săturate, Căci de-acum suntem școlari, Mâncând fructe creștem mari. Creștem mari și sănătoși
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
de pe verandă, fiecare dispărând, apoi, în camera sa. În templul principal, cu plafon înalt, o lampă pâlpâia pe un suport jos. Lângă ea, stătea așezată o femeie cu părul alb, ca gogoașa unui vierme de mătase, îmbrăcată într-un kimono ruginiu. Auzi glasul fiului ei în timp ce era condus de soția lui pe terasă. Fără a scoate un sunet, mama sa se ridică și merse spre marginea încăperii. Hideyoshi se opri sub oblon, scuturându-și mantia de praf. Capul, pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
una prin desiș se pierde-n taină. Pe-a două am mers, crezînd-o nimerita, Părînd de altfel mai puțin umblata, De mușchi și iarbă năpădita; Dar tot că prima ocolita De pas de om, abia călcata. Stăteau pitiș sub frunze ruginii, Surori dorminde-n somn îmbrățișat. Păstrăm pe prima pentru altă zi! Dar mă-ndoiam vreodată că voi reveni Pe-un drum ce-n urma l-am lăsat. Și-n timp voi spune cu-ntristare Povestea care greu m-apasă: Din două
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
ceai. Sora lui încearcă să explice semnificația numelui său - Qi, iluminare, și Wei, putere și prestigiu. E o zi frumoasă de toamnă. Stăm afară, sub un arțar mare, la ceainăria de lângă campus. Pământul e acoperit cu un covor de frunze ruginii și galbene. Culorile sunt pure și luminoase. Când adie vântul, cade o ploaie de frunze. Câteva aterizează pe umerii lui Qiwei. El ia una și o admiră. Yu Shan termină prezentările și pleacă sub un pretext oarecare. Fata e interesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ecran când i-am spus cè sunt informatician și-n acel moment, când ea râdea, o vedeam blondè, cu râsul blond, Trebuie sè mèrturisesc cè îi schimb culoarea pèrului neîncetat, acum când mi-a spus I love you, avea pèrul ruginiu, roșcat că frunzele toamnei de afarè, dar atunci când a râs mi-am dat seama, din glasul ei, cè era blondè, Pèrul Corinei era roșcat când mi-a spus noi nu mai putem fi împreunè, așa nu mai merge! De ce? What
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ușă cu doamna avocată. Era o femeie trecută, de o vârstă incertă, cu părul coafat înfoiat, vopsit morcoviu, și o față cenușie, cu trăsături pulsânde, părând să se schimbe de la o clipă la alta. Avea o haină lungă de blană ruginie, de vulpe sau de lup, și o geantă diplomat din piele ciocolatie, pe care și-o puse pe genunchi când se așeză pe fotoliu. — Dezbrăcați-vă, îi spuse Mirela. O să vă încălziți... Ea doar se descheie la haină și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
adevăr, la etajul I, unde locuise mai-nainte avocatul Cavulos, se contura fluorescentă inscripția cu blazon mic a provincialului. Prețuri promoționale. Intrigați, vecinii chemară televiziunea prin cablu, pompierii și poliția. De venit au venit doar reporterii, călare pe mari motociclete ruginii. Curând, albastrul din camera veneticului invadase toate televizoarele. M-am mirat și eu - pe atunci proaspăt amic al lui Ionică- de succesul pe care i-l asigură invazia aceasta. Dacă în prima fază dăduseră buzna toți pârliții din cartier, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Toamna a domolit razele soarelui. Ea a desenat apoi pe cer nori cenușii și apăsători. Frunzele aleargă îngrozite, alungate de suflarea năprasnică și înghețată a vântului. Pomii încă mai sunt înveșmântați cu haine galbene și ruginii. Numai unele fructe au rămas pe pomii înverșunați, acestea fiind merele și nucile care, în curând, vor fugi de prin așternutul crengilor colorate. Deodată, stropi reci de ploaie se năpăstuiesc peste natură. Porumbul tremură în haina lui zdențuită de teama
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
cu pietrele din caldarâm aruncând scântei purpurii, sub un amurg greu de toamnă. Salcia, cu o creangă foarte lungă, ajungând până la marchiză, vibra în adierile ușoare de vânt. La întretăierea a două crengi picotea o pisică portocalie vârstată cu un ruginiu întunecat. Lăsă geamul deschis, dar trase draperiile de damasc stacojiu. În cameră se lăsă o semiumbră roșiatică. O rază de lumină, trecând printre draperii, lovea colțul lustruit al bibliotecii, acolo unde se afla micul crucifix metalic, care luci brusc cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu portocaliu, azuriu și roșu ca purpura sau mă uitam, minute în șir, printre zăbrelele acoperite de iederă, la capul vulturului, al cărui ochi, cioc cu nările umflate, precum și fiecare fulguleț care-i acoperea creștetul erau cizelate migălos în metalul ruginiu. Când, după ore de legănat păpuși și de cântat de una singură, în plin soare, intram în casă, păstrând încă în ochi reflexele scânteietoare ale iederei, camerele mi se păreau sumbre ca niște cavouri. După masa de seară ieșeam din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era așternută pentru cinci persoane, cu tacâmurile de rigoare, toate, bineînțeles, de plastic. Privirea lui Nestor întâlni drept fundal, întinsă pe toată înălțimea vitrinei, o plasă asemănătoare năvoadelor pescărești, împodobită cu o ploaie de frunze artificiale, verzi și galbene și ruginii, într-un aranjament sofisticat al petelor de culoare. Iar într-o margine și într-alta a vitrinei doi copăcei adevărați, mesteceni, dar cu frunze artificiale atașate, dădeau întregului tablou o naturalețe dureroasă. Nu era însă nimeni dincolo de sticla vitrinei care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lor... se vedea purtându și mândru feciorul - fiindcă musai flăcău trebuie să fie - de mână pe ulițele satului... D-apoi când a fi să fie mare!? Într-una din sâmbete, a pornit prin sat. Pe marginea șanțului, Dochița grebla frunzele ruginii căzute cu nemiluita din nucul de la poartă. Doamne-ajută! - a strigat el de departe. 162 Mulțămesc, Toadere. Mulțămesc - i-a răspuns Dochița, punând mâna streașină la ochi, să-l poată vedea mai bine. Îl privea cu un zâmbet abia vizibil, ca și cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al existenței sale, m-am mai întors o dată spre ostrovul pustiu. Pe urmă am pornit și eu, târât de lanțul caprelor mele, pe malul mlaștinii, spre casa acoperită cu iederă acum ruginie a domnului Sima. * La Centrul Cultural din Tenggarong, în apropiere de Samarinda (pe coasta răsăriteană a insulei Borneo), se află un ciudat animal, un soi de tigru, pasăre, capră și elefant, capturat în jungla din Borneo. Animalul are picioare de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mic fiind, stătuse într-un rând în patul ei de suferință. Fiind așa de tânăr, ogarul era neastâmpărat și țopăia în jurul stăpânului, provocându-l fără încetare. Îți făcea plăcere să-i mângâi părul lung, alb, cu unduiri mătăsoase, cu guler ruginiu în jurul gâtului. Ochii lui alungiți, întunecați, îl priveau cu mândrie aristocrată și, de cum auzea cel mai mic zgomot de afară, își ridica ușor urechile, în alertă. Dar soneria electrică îl scotea pur și simplu din minți, Generalul aproape că regreta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toate înlesnirile dorite. E seară, e plăcut la mine, miroase a cuișoare și scorțișoară, de la prăjiturile din farfuria de pe măsuță, și totul e colorat, cum mi-am dorit eu: tapetul și draperiile au un galben moale, care bate puțin în ruginiu, covorul cu flori de aceeași culoare între ghirlande verzi, fotoliul și canapeaua sunt de un verde-oliv, numai cuvertura patului nu se asortează prea bine, va trebui s-o schimb, când o s-avem bani. Parcă nici n-ar mai exista afară
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai fi închipuit? Maiorul se uită în jur fără să-și ascundă uluirea. Încăperea avea un aer sărbătoresc. Pe pat, bătrâna întinsese o cuvertură albă de tul, cu broderiile cam ciuruite, dar încă foarte frumoasă, umpluse câteva glastre cu tufănele ruginii. Crizanteme galbene enorme, într-un vas japonez, umpleau de soare, un soare ca lămâia, un colț de odaie. Pe măsuța rotundă se aflau un tort mic din șocolată cu șase lumânări roșii, serviciul de ceai, ustensile de argint. Alături, o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a aranjat căsătoria cu Gisulf, căsătorie dorită de regina Teodolinda din rațiuni politice. Fiind mai degrabă măruntă de statură, natura îi dăduse în schimb alte daruri. Pielea o avea albă, iar părul, de un roșu luminos. Diferit de blondul ruginiu al majorității femeilor longobarde, amintea mai curând de frunzele de viță intrate în toamnă. Ochii ei mari de culoarea alunei aveau firișoare de un verde crud, precum cojile verzi de nucă primăvara. Buzele cărnoase, dar fără să pară umflate, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]