6,798 matches
-
Așa voia neamțul, iar apoi le vindea în Gaborone. Drumul se termină și Mma Ramotswe opri sub un copac. În timp ce-și dezmorțea picioarele se uită printre copaci la casa care trebuie să fi fost clădirea principală. Judecând după ruinele din jur, la un moment dat trebuie să fi fost vreo zece-douăsprezece case. Ce trist, reflectă ea, toate clădirile astea înălțate în mijlocul savanei; toată speranța pusă în ele, iar acum tot ce rămânea erau urmele fundațiilor din clisă și zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l pe el, Iguana Oberlus, pentru că nici măcar un nume decent nu-i dăduseră, așazat pe o piatră de pe o insulă solitară, contemplînd neputincios ruinele „imperiului” pe care știuse să-l ridice. Trebuia s-o ia de la Început, fără rezerve de apă, fără pămînt cultivat, fără pomi fructiferi și aproape fără broaște-țestoase care să-i servească drept hrană. Trebuia s-o ia de la Început, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ai fi putut merge să vizitezi blocul farfurie zburătoare al familiei Jetson, după care să iei monotrenul până în centru pentru o comică pălărie-flacon de medicamente de la Bon Marché. Toate speranțele și știința și cercetarea și strălucirea lui rămase aici în ruină: Acul Spațial. Centrul Științific cu domurile lui dantelate și globurile de lumină agățate. Monotrenul avântându-se înainte acoperit de aluminiu lucios. Uite cum ar fi trebuit să ne arate viețile. Du-te acolo. Alege excursia, zice Seth. Îți va frânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
șterge cu mâna lacrimile de la ochi. E doar din cauza tabletelor de Estrace. Probabil că-ncepe să aibă simptome premenstruale. — Oamenii care vin acum la Acul Spațial, zice Seth, au toți linte pusă la înmuiat acasă și toți se plimbă printre ruinele viitorului așa cum făceau barbarii când au descoperit ruinele grecești și și-au spus că trebuie să le fi construit Dumnezeu. Seth parchează sub unul dintre cele trei mari picioare de oțel ale Acului Spațial. Coborâm și înălțăm privirea spre picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din cauza tabletelor de Estrace. Probabil că-ncepe să aibă simptome premenstruale. — Oamenii care vin acum la Acul Spațial, zice Seth, au toți linte pusă la înmuiat acasă și toți se plimbă printre ruinele viitorului așa cum făceau barbarii când au descoperit ruinele grecești și și-au spus că trebuie să le fi construit Dumnezeu. Seth parchează sub unul dintre cele trei mari picioare de oțel ale Acului Spațial. Coborâm și înălțăm privirea spre picioarele care susțin Acul Spațial, restaurantul de jos, restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Ăsta-i un pedicel. Numai partea cu vindecarea, numai asta poate dura luni întregi. Sari înapoi la Fiatul roșu cu Brandy în spatele ochelarilor de soare și Manus încuiat în portbagaj, și Brandy ne conduce spre vârful dealului Rocky Butte, la ruinele unui turn de observație unde, dacă asta n-ar fi seara unei zile de școală, copiii de la liceele din Parkrose și Grant și Madison ar sparge sticle de bere și s-ar bucura de sex neprotejat aici sus, printre bătrânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unui turn de observație unde, dacă asta n-ar fi seara unei zile de școală, copiii de la liceele din Parkrose și Grant și Madison ar sparge sticle de bere și s-ar bucura de sex neprotejat aici sus, printre bătrânele ruine. În serile de vineri, vârful ăsta de deal ar fi plin de copii zicând: Uite, acolo se vede casa mea. Lumina aia albastră de la geam, ăia-s babacii mei care se uită la televizor. Ruinele sunt doar câteva straturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
neprotejat aici sus, printre bătrânele ruine. În serile de vineri, vârful ăsta de deal ar fi plin de copii zicând: Uite, acolo se vede casa mea. Lumina aia albastră de la geam, ăia-s babacii mei care se uită la televizor. Ruinele sunt doar câteva straturi de blocuri de piatră încă așezate unul peste celălalt. Înăuntrul ruinelor, terenul e plat și stâncos, acoperit cu cioburi de sticlă și iarbă aspră de pomărie. În jurul nostru, în toate direcțiile, mai puțin spre drumul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi plin de copii zicând: Uite, acolo se vede casa mea. Lumina aia albastră de la geam, ăia-s babacii mei care se uită la televizor. Ruinele sunt doar câteva straturi de blocuri de piatră încă așezate unul peste celălalt. Înăuntrul ruinelor, terenul e plat și stâncos, acoperit cu cioburi de sticlă și iarbă aspră de pomărie. În jurul nostru, în toate direcțiile, mai puțin spre drumul care urcă, laturile dealului Rocky Butte sunt costișe stâncoase înălțându-se de la harta punctată de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și noi trebuie să dispărem. Apoi îmi zic, o s-o sun pe Evie și-o s-o șantajez. Evie mi-e datoare vândută. O pot scoate la capăt cu asta. Brandy duce Fiatul în goană până-n partea cea mai întunecată a ruinelor, apoi stinge farurile și apasă frânele. Brandy și cu mine ne oprim așa repede că numai centurile de siguranță ne țin departe de bord. În jurul nostru, în mașină, larmă și zornăit de metal lovindu-se de clopoței și gonguri metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
toți oamenii din lume. Așadar, Brandy crede că suntem pe drum în căutarea surorii ei, iar Denver a venit sub amenințarea șantajului. Scrisoarea mea către Evie stă în cutia poștală de la capătul aleii care duce la casa ei, toată numai ruine arse. Evie e-n Cancún, poate. Scrisoarea către Evie zice: Către domnișoara Evelyn Cottrell, Manus zice că el m-a împușcat și că tu l-ai ajutat din cauza relației voastre mizerabile. Ca să nu ajungi la PUȘCĂRIE, te rog caută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
văzîndu-l cît de nenorocit era numai la gîndul că n-o să fie de acord. "Bine, un marghiloman și un coniac. Dar atît. Numai atît." Lică Făinaru parcă a prins curaj. A rînjit arătîndu-și dinții gălbui, ferestruiți, de fapt era o ruină, "dar să nu-ți iei vorba. Vreau un marghiloman și un coniac, dar... aici." Și arătă cu degetul peste umăr exact către intrarea de la Athénée, de unde tocmai fuseseră dați afară atît de elegant încît nici nu-și dăduseră seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu faci altceva decît să le faci să devină neadevărate. E un lucru îngrozitor, aceasta este calea care duce în mod sigur la distrugere. O distrugere cum nu poate fi înțeleasă, o distrugere din care nu mai rămîne nimic, nici măcar ruine, resturi, totul dispare, totul devine nimic. Oh, desigur, toate acestea sînt chestiuni cu care puteți să fiți sau să nu fiți de acord. Rămîne ceva de neșters, de neignorat sentimentul acela de îngrozitor, de ireparabil. Nu pot să vi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era un tânăr cu obrazul spân și cu ochi șireți care, atunci când râdea, păreau două tăieturi piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu‑i deloc ușor, fiule! Pământul atrage orice corp, până și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpâni să nu izbucnească În râs la auzul acelei cugetări și‑și zâmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părând gâtuită și podidită de tuse. Și nu atât din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducând cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă din lume n‑o să fie mai duios jelită ca tine... Și nici o alta n‑o să aibă o Înmormântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceasta fiind probabil cea mai mare umilință prin care putea să treacă bunul rege Pamáu, care visase dintotdeauna la o frumoasă și binemeritata înmormântare de mare războinic polinezian. Se lașase noaptea când oamenii reușiră, în sfârșit, să se strângă printre ruinele fumegânde ale marelui Marae, dar era clar că nimeni nu avea nici cea mai mică idee despre ce atitudine ar trebui să adopte în fața unui atât de neașteptat dezastru. După moartealui Pamáu, unica să fiica, Anuanúa - Curcubeu -, era fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stabili o întâlnire cu Vetéa Pitó și cu Chimé din Farepíti și, cu toate ca la început amândoi s-au scandalizat la auzul propunerii, în cele din urmă reuși să-i convingă. Trei zile mai târziu, când membrii Consiliului erau reuniți în ruinele marelui Marae, cei trei băieți se prezentară în fața lor și cerură permisiunea de a-și expune o doleanța. Ce naiba mai vreți acuma? se supără Roonuí-Roonuí. Nu vedeți că avem chestiuni importante de discutat? Tapú Tetuanúi se mulțumi să arate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
li se alăturaseră pe insula vulcanică demonstrară o cruzime și un sadism de-a dreptul aberante. La căderea nopții, nici un singur Te-Onó apt de luptă nu mai rămăsese în viață, în timp ce femeile, bătrânii și copiii erau strânși cu toții, tremurând, în ruinele a ceea ce fusese un splendid Marae. Niciodată un popor n-a pierdut atât de mult, într-un timp atât de scurt. Niciodată o răzbunare n-a fost atât de cruntă. Niciodată distrugerea și moartea n-au pus stăpânire cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de gândul că o așa trăsnaie s-ar putea întâmpla, stătură ascunse după perdele întreaga noapte. O dată cu zorile, își făcură apariția cei doi bărbați tocmiți la muncă, dornici să termine cât mai repede și să fugă cât mai departe. Priviră ruinele precum meșterul Manole. Dezolați, au dat înapoi. Nu voiau să se implice într-o treabă a cărei sorți de izbândă apăreau într-o ceață deasă. Sanda izbucni într-un plâns cu suspine. Luana nu știu încotro s-o apuce. Bica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se află Într-o mahala. Când a intrat În piața străjuită de ultimele clădiri impozante ale Bataviei olandeze, s-a Împiedicat de rămășițele pavajului de piatră. Înghesuiți sub o copertină În fața porticului vechii primării, frumoasă pe vremuri, acum aproape o ruină, niște soldați o priveau și Își treceau de la unul la altul un chiștoc de kretek, al cărui fum mirosea a cuișoare. A făcut semn unui șofer de taxi care conducea un Jeep. — Doamnă, n-aveți o țigară? a strigat unul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Iar ea a răspuns cu aceleași cuvinte, numai că pe tăcute, mișcându-și doar buzele: Eric Sanderson. Eric Sanderson. Când m-am auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid și real și bun și normal. Dar nu era. Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte și-a unor prelate albastre, fâlfâitoare. Era o epavă. O relicvă a unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi. — Îmi închipui că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu pași mărunți pe sub o arcadă năruită și am intrat în ruinele unei mari piețe deschise, cu o baie romană în mijloc. Baia era pe jumătate goală și apa care mai rămăsese fusese acoperită de un covor tăcut de frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese pavajul străvechi. Mi-am croit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a ceea ce spera să devină noul său corp, deschizând într-un final calea negocierilor cu un doctor tânăr pe nume Thomas Quinn. Quinn fusese distrus de pierderea soției sale cu un an în urmă, lăsându-și cabinetul de provincie pradă ruinei în timp ce el trăia nepăsător la toate lucrurile care-l înconjurau din economiile tot mai puține. Quinn a fost foarte fascinat de tehnica lui Ward (în parte, am putea presupune, datorită naturii propriei sale pierderi tragice). Credea că bătrânul se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la Făget. "Ai grijă de Liselle și de Brăduț". Nu știa că mă născusem și eu, la 14 februarie '44. Tata continua să rămînă separat de noi. Abia în martie '45 îi trimitea vești mamei, de-acasă: un Iași în ruine, fără conductă de apă. "Etta, nimeni nu e maltratat de ruși dacă își probează nevinovăția, în 4-5 zile, cu acte, cu martori. Buletinul trebuie vizat de Chestură, după ce dai o declarație de apartenență politică. Atîta tot". "Atîta tot?" Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de noroi. Tano zace în frunze, ca neanimat. Așa că, în '49, tata a fost scos de la catedră. Cu ajutorul unui fost student. De bine de rău ieșise, după un an, de sub anchetă și funcționa la Școala medie de muzică, ridicată pe ruinele Institutului de Artă. Se gîndea la un transfer. Dar încotro? La Conservatorul "Gh. Dima" din Cluj? Poate la București, în ciuda ostilității lui față de dîmbovițeni. La Orchestra Radio, unde cînta Iordan? Nu s-a întîmplat așa, chiar dacă titular la Comitetul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]