1,096 matches
-
și-napoi ca un model încercând să imit o actriță, fără pic de talent. Nu știu cum reușiseră, dar cei care mă machiaseră îmi făcuseră pomeți și îmi măriseră ochii. Contrar temerilor mele, nu arătam ca o stripteuză din Soho dată cu ruj roșu aprins. Arătam matură. Tot ce trebuia să mai fac acum era să încep să gândesc și să mă comport matur și transformarea era completă. Mda, sigur. — Jenny, arăți grozav! Phil mă pupă cu afecțiune, iar Tally îmi oferi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că nu sunt ca tine, mi-a zis Lisa într-un final. Viața ta e atât de complicată. Știi care e adevărata diferență dintre noi, Lisa? S-a gândit o clipă. —Eu mă dau tot timpul cu două straturi de ruj și mă ascund în spatele lor. Pe când tu îți pui tot timpul două perechi de șosete ca să-ți țină de cald la picioare. —Tu te aștepți să fii fericită, iar eu mă aștept să fiu iubită. Nu înseamnă amândouă același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a spus bucuros peste capul meu în timp ce încercam să tușesc, cu gura plină de fire din puloverul lui în care mă strivea. într-un final mi-a dat drumul. Am îndepărtat niște scame de lână care mi se lipiseră de rujul de pe buze. —Bună și ție, brută, am spus pe un ton voios. îl iubesc enorm pe Tom. —Care-i treaba? Din reflex, Tom și-a scărpinat gânditor ouăle. A, mai nimic de raportat. Paul și Claire s-au ciondănit toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
prietenă care-mi cumpără lucrurile... Dar vine cu vârsta, știi? Te trezești cum cumperi haine clasice și începi să ții la ele în locul fustelor din PVC pe care le purtai cu dresuri plasă... Cu părul decolorat, am spus, și cu ruj negru. Toate în același timp, dacă tot vorbim de exagerări. Râdeam amândouă acum. Lee știa mereu cum să procedeze când situația era la limită. —Te prindea totuși. Arătai ca un monstru frumos. Și acum, arăți mult mai... dezbrăcată. Nu exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu mâncare, vizavi de o prăjitură cu morcovi care parcă mă striga pe nume. Mă străduiam să ignor cântecul ei de sirenă când o voce a spus: —Scuză-mă. Era o fată cu părul des și scurt, blond decolorat, cu ruj roșu și o față foarte drăguță. Picioare lungi, în blugi tociți, și o jachetă neagră cu franjuri peste umeri. Părea că ezită. Stătea cu mâinile băgate adânc în buzunarele blugilor. —Locul ăsta e ocupat? — Da. Aștept pe cineva. —Ah... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rochie mulată din lână, de culoarea ciocolatei, cu un decolteu adânc, dresuri plasă și noile mele cizme lustruite din piele neagră. în jurul gâtului aveam o bucată de catifea neagră, părul mi-l strânsesem sus, cu câteva bucle pe afară, iar rujul era o nuanță caldă de purpuriu închis, aproape sângeriu. Vampiroaica cu cizme de scandal. Eram mulțumită de efect. Deși am vrut să-l dau pe spate așa cum făcuse el cu mine, în cazul lui nu conta ce poartă; oricum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
capacul nu mai poți închide la loc cutia. Am tras pe mine jeanșii mei negri și puloverul negru cu guler sport. Mi-am prins părul în vârful capului cu clame și m-am machiat cu grijă: pudră albă, tuș negru, ruj roșu. Apoi mi-am umplut toate găurile din urechi cu cercei de argint și degetele cu inele de argint. M-am uitat în oglindă. Era efectul pe care voisem să-l obțin. Părea că mă doare în fund de toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
are În consecință urechile foarte mari” (pp.1-2). În Justiție, judele are ochii Închiși, precum statuia care-o reprezintă pe Patroana sa. Zița poartă cartea ei de căpătîi (Misterele Parisului) peste tot, ca pe un diplomat În care și ține ruj, oglindă etc. Veta coase mondirul lui Chiriac „cu un ac nefiresc de mare” (pp.2-3). Aplecarea spre hiperbolă a lui Bălăiță denotă temeritate artistică și o personalitate a viziunii regizorale. Cele două volume prind bine nu numai studenților, ci și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe umeri. Iar când mergea, își scotea în afară burta. Câteodată, mă lua și mă strângea atât de tare la piept, că aproape mă sufocam. După aceea mă pupa cu gura aia a ei mare și îmi lăsa urme de ruj peste tot. Și când stăteam la ea în brațe, îmi povestea despre vremurile când era pe scenă și despre iubiții ei și despre cadourile pe care le primea. Ea era singurul meu tovarăș de joacă și ne înțelegeam foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dus sticluța înapoi și am pus-o pe raft, lângă poza bărbatului cu lama de ras, care începuse să se cam îngălbenească pe la margini. Spuma de ras din fotografie, ca și maioul, ajunsese foarte ștearsă, iar el avea urme de ruj pe față, acolo unde nu fuseseră înainte. Urmele erau atât de mari, încât am știut că trebuie să fie de la tanti Mae. Mă făceam mare, și asta din cauză că mă jucam afară cu tanti Mae. Și ea se făcea din ce în ce mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fețele albe, însă brațele le erau tot roșii. Era drăguță și ar fi putut să fie pe o copertă de revistă. Atâta doar că avea gura puțin prea mare, dar îmi plăcea cum i se curbau buzele. Se dăduse cu ruj și aveau o culoare frumoasă, roșu când bătea lumina, purpuriu când era în umbră. Dădea bine cu ochii și părul ei. Sânii ei erau mari pentru șaisprezece ani, și era și înaltă. Purta o rochie cu un model de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
trebuia să îl întâlnesc nici pe el, nici pe mama ei. Ea era la colțul unde hotărâsem că o să ne vedem. Arăta foarte bine. Avea părul legat la spate cu o panglică verde și purta o rochie înflorată și sandale. Rujul pe care îl folosea îi făcea noaptea buzele de un purpuriu închis. Era o seară caldă și erau mulți oameni la plimbare pe stradă. Unii din bărbații care treceau pe la colțul unde era ea se întorceau să o privească. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
femeie să iasă așa pe stradă? De ziua Europei! JENI: Să folosesc trusa mea de farduri? MINISTRUL: N-ar fi rău. Cred că ea nici nu are. O balabustă neglijentă. Așa. Dă bine cu pudră că s-a cam învinețit. Ruj ai? Acum e perfect. De n-aș întîrzia la ceremonie! Uite. Nici n-am apucat să-mi beau cafeaua. JENI: Vai! Eu sînt de vină. Am uitat să vă comand și dumneavoastră o cafea. MINISTRUL: E chiar mai bine. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
rezista la nesfârșit cu ceai de izmă și câteva felii de pâine, dar uite că fără țigări... Freca între degete, deasupra farfurioarei-scrumieră, capătul ars al unui Wincester fumat pe sfert, pătat și jilav, și parcă ar fi avut urme de ruj pe filtru. — Așa ne umplem de microbi și boli, dragostea mea. SIDA, sifilis, TBC. Să nu uităm însă că, întotdeauna, e loc și pentru mai rău. — E loc și pentru mai bine, Rafaele, de ce nu vrei?... Cum să nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
absolut necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică se întrerupea frecvent datorită bombardamentelor. Marius înconjoară atent cu privirea întreaga încăpere. Pe canapeaua joasă, cu aspect ponosit, din stânga ușii, sunt aruncate în dezordine câteva furouri, prosoape, ciorapi fumurii, pudriere, rujuri. Dulapul deschis lasă vederii lucrurile dinăuntru. O haină de ploaie verde, decolorată de vânt și ploaie, un pardesiu maro, ros pe la margini, câteva rochii din stambă înflorată, așezate pe umerașe din sârmă, iar pe raftul de jos două perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urât. Dar așa, în conjuncție cu ei și cu alunițele, era mai degrabă simpatic, șic, o trăsătură aparte de personalitate. Generarea gurii îl excită mai rău ca orice prostituată artificială. Buzele apărură țuguiate, ca și cum cineva le-ar fi dat cu ruj. O singură deschidere se întrevedea la întâlnirea lor: o crevasă rotundă, fină, prin care se ghiceau niște dinți mărunți. Saliva începu să curgă prin canalele create de crâmpoțirea continuă ca în așteptarea unui sărut, în timp ce un minuscul puf auriu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
propriului trup. Venea în vizită ferchezuită ca o împărăteasă egipteană, și când întorcea repede capul, dintre riduri îi cădeau fragmente minuscule de pudră. Mă săruta pe amândoi obrajii, lăsându-mi salivă pe colțurile gurii, iar când se îndepărta îi vedeam rujul dus, pierdut printre crâmpoțelile buzelor. Mă mângâia mereu pe creștet și pe antebraț. Când rămâneam singuri, se uita la mine cu capul aplecat puțin într-o parte, ducându-și mâna la obraz, și cu o unghie scurtă și ascuțită, tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
niciodată răspunsul, pentru că nu au timp; trec de la o idee la alta, și dacă te faci o păsărică ascunsă pe undeva, pe aproape, după trei ore de vorbăraie, ai putea extrage ceva despre cum se fac cozonacii, care nuanță de ruj de buze te prinde mai bine, cum se scot petele de pe o rufă, ce a mai făcut mătușa Catinca, că soacra lui Axinte nu se împacă cu nora deloc, că o linguriță de miere de allbine luată pe inima goală
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dacă ai un dram de claritate, începi prin a-ți sparge cea mai mare și mai periculoasă bulă de săpun care îți îngrădește cel mai mult libertatea : genul. Atâta vreme cât accepți să te porți ca o femeie, cu părul lung și ruj pe buze, s-a terminat. Ești condamnată să joci un rol care o să te țină veșnic prinsă în capcană. — Ai dreptate, spuse Catinca luând foarfeca, din ce în ce mai convinsă. Dar rămase cu ea în aer. — Ce este ? am întrebat eu. — Și dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o femeie gonflabilă uriașă, la brațul căreia acesta mergea plin de mândrie pe stradă. Nefericiții care își sărbătoreau astfel „înmormântarea vieții de celibatar“ printr-un party burlesc organizat în ultimul weekend din săptămâna de dinaintea nunții erau ștampilați pe față cu ruj de toate culorile, oferit de trecătoarele miloase în cinstea „înmormântării“ dulcii vieți de celibatar în brațele viitoarei soții. De gât purtau atârnate pancarte colorate care anunțau : „Futur mari !“. — Spre dimineață vor ateriza prin vreun club de striptease sau în brațele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
inele Cartier (unul citrin și unul ametist), o pereche de ochelari de soare cu diamante montate în ei, o sticlă de apă de colonie care se cheamă Ambush, un recipient cu moisturizer Shiseido. Într-un alt sertar: o duzină de rujuri Chanel, un număr din Harper’s Bazaari cu Tammy pe copertă, câțiva trandafiri uscați și - într-o pungă de platic transparent pe fundul sertarului băii pe care Jamie și Bobby o împart - o pălărie mare neagră, pliată. Ezit înainte să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ceea ce poate jura că e un borcan de muștar deschis pe undeva, toate mirosurile astea năpustindu-se către ea În timp ce-și duce o mână la burtă. Chiar atunci se deschide ușa de la dormitor. Sourmelina iese afară. Pudra și rujul Îi acoperă jumătate din chip; cealaltă jumătate, nemachiată, are o nuanță verzuie. ― Nu simți un miros? Întreabă ea. ― Ba da. Simt tot. ― O, Doamne! ― Ce? ― Nu credeam să mi se-ntâmple. Ție, poate. Dar mie nu. Și iată-ne acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un Daimler vechi. Lefty se grăbește să iasă și se urcă În mașină, pe bancheta din spate. Noii parteneri de afaceri ai bunicului meu: pe scaunul din față stă Mabel Reese, de douăzeci și șase de ani, din Kentucky, cu ruj pe buze, emanând un miros de păr pârlit de la ondulatul de dimineață. ― În Paducah, Îi spune ea șoferului, e un tip surd care are un aparat de fotografiat. Merge În sus și-n jos pe malul râului și face poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
venele. Punctulețe roșii, ca de la soare, Îi erupseră pe piept. Încetă să Își mai cerceteze chipul În oglindă. Din cauza protezei proaste, Desdemona nu mai avusese buze ca lumea de ani de zile. Dar acum renunță și să-și dea cu ruj acolo unde Îi fuseseră cândva buzele. ― Miltie, Îl Întrebă ea Într-o zi pe tatăl meu, ai cumpărat pentru mine locul de lângă papou? ― Stai liniștită, mami. E un loc dublu. ― Nu are să-l ia nimenea? ― Scrie numele tău pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îți apare o idee vagă de tot de mustață. Spune-i mamei să te aducă la salon. O să o rezolv eu. O mustață? Era adevărat? Ca domnișoara Drexel? M-am repezit la baie ca să văd. Doamna Tsilouras Își dădea cu ruj pe buze, dar, de cum a plecat, m-am pus În fața oglinzii. Nu chiar o mustață În toată regula: doar câteva fire de păr Întunecate deasupra buzei superioare. Nu era așa de surprinzător cum părea. De fapt, mă așteptasem la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]