1,058 matches
-
nici banii lui, nici copilul lui. Mâinile ei lovesc furioase burta înspăimântătoare, burta ascunsă, o îmbrățișez, îi mângâi umerii, privirile mele sunt ațintite asupra labelor picioarelor ei lipite de mine, unghiile îi sunt vopsite cu ojă roșie, în ton cu rujul și părul, cât de frumoase pot fi labele picioarelor, sunt uimită, îmi iau apoi ochii de la silueta ei îngrijită, situația nu poate fi chiar atât de gravă, de vreme ce încă se îngrijește de fiecare detaliu, iar eu spun, încearcă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privindu-i în secret chipul, din profil nu este la fel de frumos, trăsături acviline îi împovărează nasul și bărbia, dar, cu toate acestea, nu mă întorc în birou, ci mă grăbesc spre baie, mă privesc încordată în oglindă, sunt plăcut surprinsă, rujul acesta roșu mă avantajează, aduce o lumină blândă pe chipul acesta palid, alb ca laptele, iar părul pe care îl spălasem de dimineață strălucește ca o grămăjoară de fire de aur. Poate că Hava are dreptate, poate că într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce-și tr\gea ciorapii, îmi spunea: „Sper că ai folosit prezervativ aseară. E cea mai proastă perioadă a mea.“ Apoi se așeza în fața oglinzii, bombănea că o doare capul și se enerva pe machiaj, își dădea din nou cu ruj și își lipea genele false. Asemenea gesturi îmi displăceau teribil. Aș fi preferat să nu-mi petrec o noapte întreagă cu asemenea fete, dar nu puteam trage semnalul la miezul nopții, întrerupând aventura (ar fi fost imposibil și din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doua zi, cînd Încărcam echipamentul În mașină, În fața hotelului, m-am urcat În mașină și am ridicat geamul pentru că era foarte frig. Și cum se ridica, am văzut că cineva scrisese pe el, mare, cu niște litere roșii - cu un ruj Împrumutat de undeva - ED E UN PĂDUCHI. Așa am mers mai multe zile, cu sloganul Ăla misterios pentru spanioli inscripționat pe geam. Probabil au crezut că-s inițialele vreunei organizații revoluționare olandezo-americane, ceva gen F.A.I. sau C.N.T. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să nu o analizez un pic. Are o față pătrățoasă, un fund imens, niște ochi albaștri foarte mici, aproape că nici nu s-ar vedea, dacă nu ar fi conturați puternic cu un creion dermatograf; are buze subțiri, date cu ruj roz pal. Mă întreb cum naiba o tipă atât de neatrăgătoare - are totuși o claie de păr blond foarte frumos, dar atâta tot - și-a găsit un bărbat care să-i facă doi copii. Eu, care nu arăt nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
m-am străduit să mă machiez la marea artă. Am pielea fină, obrajii îmbujorați, ochii mari, negri, sau cel puțin așa ar trebui să pară - am folosit câte o jumătate de creion dermatograf pentru fiecare. Am descoperit de curând un ruj de culoare roz închis care durează incredibil de mult. E nevoie doar să-i aplici deasupra un gloss protector. Mai bine de atât nu se poate. Cu siguranță, nu se vede că am o obsesie legată de fostul prieten care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
oră. Apoi se alintă: câte sarmale cu urdă mi-a adus ea mie, câte prăjituri cu nucă, ce zgârcit eram eu... - Și nici măcar biscuiți nu mi-ai luat, doal o singulă daaată! - De mai multe ori! protestez eu. - Dă-mi rujul! I-l dau. - Și nici pentru ăsta nu ai făcut efort; l-ai plimit glaaatis. E adevărat, l-am primit de la Cristina, sora mea mai mare, dar nu pot să mă las înfrânt așa ușor. - Ba am făcut efort - oratoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
E adevărat, l-am primit de la Cristina, sora mea mai mare, dar nu pot să mă las înfrânt așa ușor. - Ba am făcut efort - oratoric! - Și de la început am observat eu că are ceva...nu-i corect! - Ba e un ruj foarte corect. - Leo taci că-ți mănânc puța! - Ei și? Nu mai pot eu de asta! - Tu n-auzi? Îți mănânc puța și-i clănțănesc...zbârciu’! țipă ea triumfătoare. - Care zbârci? - Nu știu, găsesc eu. - Păi îți mănânc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
soră. Deschise primul sertar și în cameră se răspândi un miros de pudre și alifii. Scoase deocamdată trusa chinezească de farduri care cuprindea, în cutia plată, sub un strat de burete, acum mânji cu albăstrui și pembe, o coloană de rujuri de diferite nuanțe, rujuri îmbinate unele în altele, câteva ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete murdărit cu vernil, un oval mare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și în cameră se răspândi un miros de pudre și alifii. Scoase deocamdată trusa chinezească de farduri care cuprindea, în cutia plată, sub un strat de burete, acum mânji cu albăstrui și pembe, o coloană de rujuri de diferite nuanțe, rujuri îmbinate unele în altele, câteva ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete murdărit cu vernil, un oval mare cu pudră roz, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sidefiu, alb scânteietor. Le așeză pe macrameurile de pe toaletă. Găsi și o pensetă de sprâncene. În sertarul al doilea se mai afla o sticluță de ojă cu mici bobite aurii în lichidul alb (ce țigănie, se gîndi) și vreo trei rujuri, dintre care unul bun, Dior, îl ochi numaidecât, gîndindu-se instinctiv că era chiar nuanța pe care o folosea. Dar își dădu imediat seama de absurditatea acestui gând. Mai găsi în fundul sertarului o pudrieră cochetă, franțuzească, o cutie de plastic pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rimelă pentru contrast genele, din fericire neobișnuit de lungi pentru un bărbat. Se privi în oglindă. Nu era rău. Își rujă buzele, destul de pale și ele, mânuind tubulețul Dior cu dexteritate, și apoi își frecă buzele una de alta până ce rujul, pasta aceea parfumată și cu gust ușor spirtos, se întinse uniform, încercase să corecteze cu ocazia asta expresia amară a gurii lui. Dar amăreala asta rămânea, plutind de fapt undeva deasupra trăsăturilor sale, fără mare legătură cu ele. Obrazul lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arăta când spunea asta. Am stat câtăva vreme privind absenți spre afișele teatrului Bulandra, spre câinele care alerga de colo până colo printre copacii negri, până când ea mi-a spus să o sărut. Buzele ei aveau gust de parfum din cauza rujului. I-am spus, mîngîind-o, să nu-mi mai pomenească niciodată de Silviu, la care ea s-a blocat, apoi a început să râdă cu lacrimi: "Silviu? Ești cam în urmă cu politica. Pe prietenul meu îl cheamă Șerban...Uite-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă privea cu nesfârșită teroare. Mi-am privit corpul, care era corpul femeii pe care-o iubeam: aveam brațele ei, sânii ei, părul ei, șoldurile, picioarele ei. Aveam pielea ei și oasele ei, iar pe buze gustul de eter al rujului ei. La o ureche mai aveam un cercel verde-smarald, de-al ei, iar celălalt sclipea în pat, între noi, printre hainele mototolite. Iar ea eram eu, corp lung și uscățiv de bărbat, piept costeliv, șolduri înguste, sexul ca un vierme
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
miros de zmeură. De la Rond luam alt tramvai și coboram la a treia. Ajunseserăm în cartierul Dudești-Cioplea. Țin minte cum încercam să țin pasul cu mama, care mergea foarte repede. Din rochia ei se desprindea un iz de scrobeală, iar rujul cam țipător pe care-l folosea la ocazii din astea (altfel nu se farda niciodată), un ruj dintre cele mai ieftine, mirosea a lavandă proastă. Mie însă îmi plăcea, pentru că-mi amintea de mirosul parfumat al anumitor bomboane discoidale, roze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Țin minte cum încercam să țin pasul cu mama, care mergea foarte repede. Din rochia ei se desprindea un iz de scrobeală, iar rujul cam țipător pe care-l folosea la ocazii din astea (altfel nu se farda niciodată), un ruj dintre cele mai ieftine, mirosea a lavandă proastă. Mie însă îmi plăcea, pentru că-mi amintea de mirosul parfumat al anumitor bomboane discoidale, roze, făinoase, numite "cerceluși". Pe Zizi o ținea în poșeta ei care imita pielea de crocodil. După multe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mamă, ba mult mai mult. Dar noi rezolvam mai ușor problema Puiei, numind-o pur și simplu o fandosită. Ne luam însă după ea fără să vrem și de multe ori șterpeleam și noi de-acasă câte o bucățică de ruj vechi sau câte un ciot de dermatograf și ne mâzgăleam cum ne trecea prin cap. Asta mai ales când ieșeam pe câmp ca să jucăm jocurile noastre preferate, pe care le cântam și le dansam cu toatele, uitând orice râcă dintre noi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Se întoarce la oglindă și caută febril printre obiectele de pe toaletă, dă la o parte caseta de argint din care, cu o neglijență căutată, ies șiragurile de perle și chihlimbar, dă la o parte pudriera, pulverizatorul, scoate din étui-ul lui rujul și își desenează apăsat câte o cruce pe fiecare obraz. O cruce roșie-închis în dreapta, o cruce roșie-închis în stânga, apoi se dă câțiva pași înapoi. Ce ciudat poate să arate... închide pleoapele ca să nu mai vadă nimic și întinde automat rujul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rujul și își desenează apăsat câte o cruce pe fiecare obraz. O cruce roșie-închis în dreapta, o cruce roșie-închis în stânga, apoi se dă câțiva pași înapoi. Ce ciudat poate să arate... închide pleoapele ca să nu mai vadă nimic și întinde automat rujul pe pomeți. Și acum se dă câțiva pași înapoi. Ei, da, uite, parcă ar fi mai bine. Un pic de ruj doar, și parcă ar fi alta. E drept, că mai e și penumbra... O femeie trebuie să fie cochetă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dă câțiva pași înapoi. Ce ciudat poate să arate... închide pleoapele ca să nu mai vadă nimic și întinde automat rujul pe pomeți. Și acum se dă câțiva pași înapoi. Ei, da, uite, parcă ar fi mai bine. Un pic de ruj doar, și parcă ar fi alta. E drept, că mai e și penumbra... O femeie trebuie să fie cochetă pentru ea însăși, în primul rând - este ceea ce îi ridică moralul. Și iar își mai trage una peste alta buclele părului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zi de la Dumnezeu să n-o pomenesc ! O mână de om, cât ajunsese, da fără ea, parcă-i pustie casa ! Și ce mai zici, ce mai faci, madam Cristide ? Ce mai face domnu Puiu ? — Vezi că te-a pătat cu ruj ! Nu acolo... Mai la dreapta, Vica, mai... — Scuză-mă ! Asta ca să vezi ce prost e rujul de la Niculeasca ! Niculeasca din Brezoianu, o știi, Ivona scumpo ! Cu cap de păpușă, ten splendid, alb-alb, fără un rid ! Trecută de patruzeci, bine trecută
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parcă-i pustie casa ! Și ce mai zici, ce mai faci, madam Cristide ? Ce mai face domnu Puiu ? — Vezi că te-a pătat cu ruj ! Nu acolo... Mai la dreapta, Vica, mai... — Scuză-mă ! Asta ca să vezi ce prost e rujul de la Niculeasca ! Niculeasca din Brezoianu, o știi, Ivona scumpo ! Cu cap de păpușă, ten splendid, alb-alb, fără un rid ! Trecută de patruzeci, bine trecută ! Ei, nu se poate să n-o știi ! Are și pudre, și rujuri, și oje, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce prost e rujul de la Niculeasca ! Niculeasca din Brezoianu, o știi, Ivona scumpo ! Cu cap de păpușă, ten splendid, alb-alb, fără un rid ! Trecută de patruzeci, bine trecută ! Ei, nu se poate să n-o știi ! Are și pudre, și rujuri, și oje, și creme, foarte convenabile... Și eu, care toată viața i-am făcut economie bărbatului ! îi și spun, câteodată : Puiule dragă, nici habar n-ai tu cum toacă altele banii bărbaților lor ! Numai Helena Rubinstein ! Numai Elisabeth Arden ! Numai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am făcut economie bărbatului ! îi și spun, câteodată : Puiule dragă, nici habar n-ai tu cum toacă altele banii bărbaților lor ! Numai Helena Rubinstein ! Numai Elisabeth Arden ! Numai Max Factor ! Lucruri din pachete ! Eu cu zdrăngănelele mele ieftine și cu rujurile de la Niculeasca ! M am mulțumit cu ele, pentru că așa este firea mea : modestă și populară ! Și dacă m-ai fi văzut la șaisprezece ani ! Să-mi fi spus pe-atunci cineva că am să car plase cu zece kilograme în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scos din anul doi de la Litere și m-a făcut nevasta lui ! Și așa, tot stând cu el, am început să-l iubesc, că doar era bărbatul meu ! Am început să duc plasele, să fac economie, să mă mulțumesc cu rujurile Niculeascăi. Dar, Ivona dragă, te implor, du-te și te aranjează ! Haide, să ajungem din vreme la biserică, să putem totuși vedea... Dar, iartă-mă, dragă Vica ! M-ai întrebat ceva și am uitat ce... — Că mare brânză te-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]