4,629 matches
-
zi, aerul purta sarafan albastru, cămașă albă, pantofi roșii. Zgomotul fiarelor resuscita memoria. Retrospecția proiecta perspective pentru o moarte în doi timpi. Milioane de fotografii suprapuse camuflau aparența. Pe un scaun din metal, cu picioarele fixate în beton, cu spătarul rupt, în fața a două urme proiectate tot mai adânc, Petru justifica absențe: Moartea în afara sângelui este mai curată decât moartea sângelui, moartea în afara cărnii este mai curată decât moartea cărnii, moartea în afara oaselor este mai curată decât moartea oaselor. Ochii umezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apreciază disponibilitatea, însă, când îți este lumea mai dragă, îți fură insigna din piept și se înfige în altă erecție de om singur. În moarte trebuie să intri cu bocancii în picioare, cu unghiile netăiate, cu tricoul transpirat, cu blugii rupți, duhnind a alcool, a tutun rusesc, a coaie nespălate. Să intri trântind ușa, dărâmând zidurile, spărgând icoanele, murdărind preșurile. La naiba cu ifosele, cu smiorcăielile, cu ochii umezi de vițel la tăiere! La naiba cu toate! Am trecut pe lângă moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dimineața aceasta, cu ochii închiși vei desface noduri, pe când eu, cu ochii închiși, în nevederea ta, Miopule, voi pune masă aici, în fața Ușilor Împărătești și voi chema toți nepoftiții la ospăț. Hai, curaj, dezleagă ce-ai înnodat de catargul acesta rupt! Nu-ți fă griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
face spic fără să fie ascuns sub brazdă. Mămuța! Maică Preacurată, ce se ascunde pe partea nevăzută a lunii, dar pe partea portocalie de ce sunt riduri ca pe fruntea Ta? Care jumătate mi-ai promis-o când eram prunc: cea ruptă precum o turtă împărțită la doi sau jumătatea care nu a fost niciodată plină? Cine a mușcat fără saț, din lună, Maică? O doime absentă dintr-un întreg nu poate exista într-o altă doime de umbră, așa cum nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Oamenii șovăie mai puțin atunci cînd este vorba să facă rău unuia care și-a cîștigat iubirea celorlalți, decît altuia care se face temut, pentru că iubirea se păstrează prin legătura obligației, și cum oamenii sînt răi, aceasta poate fi oricînd ruptă atunci cînd intră în joc folosul tău particular; în schimb, teama se păstrează prin frica de pedeapsă, care nu-l părăsește niciodată pe om. Cu toate acestea, principele trebuie să se facă în așa fel temut, încît, dacă nu-și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pricepea să-i citească destul de limpede și să-i anticipeze din timp. Și, cu toate că cei doi, În discuțiile lor din odăile din spatele prăvăliei, au Întors pe față și pe dos mica lor lume de pe Întinderea Întregului ținut, Weisz nici În ruptul capului nu a vrut să spună cine l-a ascuns la Moftinu Mare. A admis să mărturisească doar că l-au adăpostit nu numai În casă și În beciul de sub ea, ci și În șură și Într-o pivniță de sub
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
anume identități. Peisajele nu sînt tocmai cele de altădată, s-au alterat cu timpul, au căpătat patine și scînteieri proprii de la regimul lor recluzionar, alimentat numai de inten si tatea amintirii, nu de contactul cu modelul. Lanțurile de cris tale rupte, Împrăștiate, așchiile, pulberile, lăcrămările lor rănite, oglindind un cer de demult, conțin nu tocmai culori, ci emit nuanțe și penumbre cromatice care nu mai există sub soare, s-au format la fața locului prin amestecuri endogene haotice, În absența luminii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu ne mai pîndea nici o primejdie. Dar să te ferească Dumnezeu să fi ajuns la Pișcari vara, după ploaie! Te Înfundai Într-un noroi preistoric, galben și lipicios, care nu te-ar fi lăsat să răzbați mai departe nici În ruptul capului. Erai al lui, numai al lui. Tocmai de aceea oamenii Își duraseră poteci de scîndură prin mijlocul trotuarelor ca să se știe deasupra nămolului, iar sub soarele aprig, deasupra pulberii. Cărările astea de lemn, precum și ulițele erau drepte, trase cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
seama și la vorbele rusului, Pomean, cu toate că-i era rușine și frică de gîndul său, aștepta să vadă poarta Raiului deschizîndu-se. Auzi În schimb, iar rusul tresări din nou, auzi urletul lupilor. Scoaseră puștile. Caii se opriseră și nici În ruptul capului nu mai voiau ori nu mai Îndrăzneau să Înainteze. Pierduți cu ochii În cer, pe pămînt Îi Înconjuraseră sălbăticiunile. Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum se strînge. În cizmele lui căptușite cu pîslă, Gheorghe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tati”. Și... s-a Întors la braț cu tine. ― Păi ce farmec mai avea Întâlnirea, dacă eu Îți spuneam că la poartă mă așteaptă mami? ― Ei? Îți place de ea, scumpo? ― Ce naște din pisică șoareci mănâncă. Îți seamănă bucățică ruptă... Cum te simți, tati? Te-a durut? Te doare? ― Cum să se simtă un om proaspăt operat, mami? - a răspuns Nicu. ― Cine te-a operat, scumpule? ― Nu știu cum să-ți spun. Păi, pe ditai profesorul cine putea să-l opereze dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lucrurile cu „personajul” de pe brancardă, mi-am dat seama că situația era destul de gravă... Individul era fără cunoștință. Prezenta un traumatism cranian În zona frontală, cu fractură Înfundată a arcadei orbitale drepte, zdrobirea piramidei nazale, cu sângerare abundentă, câțiva dinți rupți și mișcări limitate ale mandibulei... Probabil o luxație temporomandibulară.... I-am mobilizat pe cei ce trebuia să ia primele măsuri... La această oră, este intubat, i s-a făcut hemostază. Se află În stare de șoc Încă... Tare mă tem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
purtând oboseala pe umeri ca pe un pietroi, Gruia a pornit spre casă. Gândul Îi fugea mereu la Tudorel. Îi plăcea felul cum Îl privea atunci când Îi vorbea. Era tot numai ochi, iar când zâmbea avea găuri În obraji. Semăna ruptă bucățică cu Maria. El o tachina: „Uite-o pe mami În miniatură”. Când a ajuns acasă, Maria l-a luat În primire În felul ei: ― Ce primesc eu În schimbul unei scrisori care a sosit de la... ― De la cine, scumpo? ― Întâi plata
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uită la aista. N-are bani nici de un țoi de rachiu. Se uită la alții ca milogu’”... Apoi fă-ne să pricepem cum de te-ai lăsat de băutură, dacă spui că nu se poate lăsa omul nici În ruptul capului? ― Dochița, săraca! S-o hodinească Dumnezău În pace. Ea m-o scos din groapă... Da, da. Ea m-o scos din groapă de-adevăratelea. ― Cum adică? ― Chiar așa. M-o scos din șanțul de la poarta ei, unde am lunecat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ivească vreun cumpărător serios, el se îngriji cu sârg mai departe de gospodăria de la țară, ca și cum n-ar fi avut de gând să mai plece niciodată în altă parte. Astfel, se apucă să repare, în prag de primăvară, toate gardurile rupte, făcu o cărare pietruită de la ușa casei până la portița de lângă bucătăria de vară, plantă câțiva puieți de zarzăr și de gutui, puse o ciutură nouă la puțul cel vechi din curte, plus o mulțime de alte treburi gospodărești, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu poze, pe care le răsfoia toată ziua, stând în iarba din fața casei. Lala!... Tiuca!...Tata-male !... îndruga el, uitându-se la poze cu vădită plăcere. Da, aia-i luna... și-aia e o sticlă..., încuviința Mariana, adunând de pe jos paginile rupte și împrăștiate de copil. O s-ajungi cărturar, că-ți place cartea!... îi prezicea ea râzând. Calte!... Tata-male!... repeta copilul, mâzgălind pozele cu un creion de culoare mov, căpătat tot de la bunicul său, și risipind din nou paginile rupte prin iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unde nu ducea lipsă de cele necesare, se întâmpla să apară dimineața la cursuri nemulțumit și încruntat și să asiste taciturn la orele de curs, fără să scoată mai mult de câteva cuvinte pe zi, în pauze, când fuma pe rupte, țigară de la țigară, ca un om peste care dăduse cine știe ce năpastă. Ce-i cu tine azi, mă? îl luase odată peste picior veselul Dobrescu. Parcă ți s-au înecat toate corăbiile!... Atunci celălalt, după ce mai fumase o vreme în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu Iulică geologul și cu politehnistul Tase, uitând necazul său cu Felicia. Avu, în schimb, alte griji și alte necazuri, pentru că, în timpul unei ascensiuni în Bucegi, Tase alunecă și se prăbuși peste un perete stâncos, alegându-se cu un picior rupt, plus sperietura și panica. Reveniți cu chiu și vai în tabără, avură multă bătaie de cap cu rănitul, care fu luat, după multe ore de așteptare, cu ambulanța și dus la spital, dar mai ales avură de furcă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în ordine și că nimeni nu-i urmărise cumva până acolo, apoi închise cu grijă ușa, trăgând yala și răsucind cheia de două ori în broască. El îi pofti pe toți să se așeze pe o canapea veche, cu arcurile rupte sau direct pe jos, pe un covor gros de lână, așternut peste parchetul bine lustruit. Mișto apartament! Bine v-ați mai aranjat aici, fraților! observă Nelu Ianolide, care nu mai fusese pe acolo, pufăind din țigară și studiind camera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să te întâlnesc cu mare bucurie în casa bunicilor noștri comuni. Se cuvine ca evenimentul să-l sărbătorim cu ceva tărie-holercă și să ne veselim că am ajuns să trăim și clipa revederii noastre. Da, vere! Dar Huțulia noastră tot ruptă în două a rămas. Iar noi am cerut atunci să călătorim fără opreliști... Stai să vezi și să mă crezi. Când s-a spus că de-acuma a venit slobozenia, oamenii noștri au împânzit întreaga Huțulie de dincoace, de la Șipote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Nineta, fumând ca de obicei, calmă, nu vărsa lacrimi și se întreba care dintre purtătorii de sicriu îi va lua locul mortului, că doar n-o fac ei pe groparii televizați doar de amorul artei. Eu nu pricepeam nici în ruptul capului cum Dumnezeu poți lua locul unui mort, dar admiram atitudinea eroică a Ninetei care, în fața morții, iată, nu se dădea bătută, nu lăcrima, nu se văicărea. Și-n vreme ce ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre Făt-Frumos din lacrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate curele și niște becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici în ruptul capului ce-i cu trăsnaia aceea de fitness, despre care mă iscodeau ei, îi priveam cu aerul insului depozitar de mari mistere, nu ziceam ba sau da, îi ocoleam ca și cum n-aveam timp de palavre cu oricine și mă dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
al umanității". Urma invariabilul zece. Colegele noastre se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau deranjate de privirile de pitico-pedofil ale insului, dar și pentru că aveau aproape toate numai note de zece, în vreme ce noi, băieții, care învățam pe rupte, trăgeam eroic de poalele unui cinci. Supărat nevoie-mare din cauza faptului că nu pot avea la latină nici măcar o singură notă mai mare decât la muzică, dacă uităm de acel zece rătăcit, l-am întrebat pe Brăcinariu, cu mare respect: "Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și i-am zis-o. Era gluma pe care, vă imaginați, dacă o știam până și eu, nu mai râdea nimeni din cartier, ascultând-o... Americanii au pregătit un spion pentru ruși. Ajunge spionul yankeu la Moscova, bea votcă pe rupte, dansează cazacioc în draci, vorbește rusește ca rușii, și totuși rușii l-au dibuit că-i spion american. Cum?... Mucoșii din clasă, tăcere de mormânt. Erau din cartierul meu. Doamna, navetistă de centru, departe de glumele răsuflate ale mahalalei... Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
suplimentare. A tăcut mult timp, văzându-și de treaba lui, dar la plecare m-a întrebat: "Lady, dar omul acela despre care mi-ai vorbit, cu dansul și muzica în loc de sex, este întreg la minte?"... Am râs din nou pe rupte. Tot Antu mi-a mai spus că știe despre mine că-s divorțată, lucru de neînțeles în civilizația lor. Dar mai crede și ce i-au auzit urechile pe care le-a ciulit pe la miliardarii de aici pentru că el mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mereu, de ajunseseră ăștia de-o cunoșteau ca pe una de-a lor, dar ea altceva voia și era mereu supărată pe unul nu pe un copac, din câte am înțeles, ci pe un domn care nu voia, nici în ruptul capului, s-o cunoască, deși, între noi fie vorba, avea ce învăța de la ea, cea care mă educase pe mine de mă aprecia toată lumea. Venea apoi supliciul de neocolit. Când punea tata ochii pe mine, în felul său drăgăstos, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]