1,226 matches
-
rost de altul fals. Dacă îți pierzi mințile, poți face rost de altele false. A sunat telefonul. — Da. A urmat o tăcere - nu, nu o tăcere, ci un fluierat abia auzit, trist și îndepărtat, asemănător sunetului care și-a găsit sălaș în capul meu. — Alo? Selina? Dar spune ceva, pentru numele lui Dumnezeu. Cine plătește convorbirea? — Banii, mi-a răspuns o voce de bărbat. Întotdeauna banii, banii. — Alec. Cine e la telefon? — Nu e Selina, omule. Eu nu sunt Selina. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să iasă din impas. Și-a revenit brusc și a reușit să-mi trântească una colosală în obraz cu dalta cotului - fix în partea superioară de vest, unde șubreda măsea mai e încă în viață, unde își mai are încă sălașul. De data asta am izbit podeaua și mai tare și curând m-am împleticit până în bucătărie înjurând. Povestea asta cu violul, am tras eu concluzia, bașca scotch-ul și calmantele, duc la o suprasolicitare serioasă. Cum se pot descurca violatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei, și atunci vom fi cu toții în aceeași oală cu voi, fetelor. S-ar putea să-mi vină și mie rândul zilele astea - n-aș lăsa să-mi scape prilejul, împins și de gândurile perverse, sâcâitoare, care și-au găsit sălaș în capul meu. Laptele la cutie, pus pe pervazul ferestrei și saltelele duble, jilave, întinse pe jos, le ajută să crească tot mai voinice pe zi ce trece. Ce-i drept, erau firave la început, dar nimeni n-a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altă potecă în noaptea lucrurilor; să învie, din trupul istovit al seminței care moare, foșnetul nesfârșit al holdelor viitoare. Pentru asta luptă mereu cei mulți în fiecare grai la modul ființal organic al bunului‐simț. Iar poetul când își așează sălașul în mijlocul poporului nu greșește, ci ia de aici val care duce la limanul noului cântec. Cunoașterea poetică este cunoașterea celor mulți, organici și sănătoși, care nu acceptă alimentarea graiului prin dezlipirea 33 lui de realitate, iar poetul propriu‐zis nu
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
în spatele numelor. Aluzie la o poezie pentru copii de Lewis Carroll, Old Father William. Vers din poezia My Love Is like a Red, Red Rose a poetului scoțian Robert Burns. Sala lui Odin în mitologia nordică, locul unde își au sălaș veșnic cei care au căzut glorios în luptă și unde sunt întâmpinați de bragi și walkirii. Cei care nu ajung în Valhalla merg pe tărâmul morților. în mitologia nordică Yggdrasil este Marele Frasin, Arborele Vieții, Arborele Lumii, aflat în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În căsătorie. Jugul și toate celea, Îți aduci aminte? Fermín clătină din cap afirmativ. Uite cum stă treaba, toate celea sînt pentru diletanți. Căsătoria și familia nu sînt altceva decît ceea ce facem noi din ele. Altminteri, nu-s decît un sălaș de ipocrizie. Fleacuri și pălăvrăgeli. Însă, dacă există dragoste cu adevărat, din aceea despre care nu trăncănești și n-o răcnești În cele patru zări, din aceea pe care o resimți și o dovedești... — Dumneata Îmi pari un alt om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se târî pe furiș, pitindu-se sub scrum. Zadarnic Oliver trase clopotele și bătu toaca, adevărul ultim rămase neclintit la locul lui, intrând În fiecare slovă veche, În fiecare literă, ca Într-o măsea afectată de carii, unde Își făcu sălaș, pregătindu-se să pătrundă până-n carnea și măduva Învățăturii lui Iisus; În schimb, starețul Pahomie și enoriașii ce se rugau În schit, simțind miros de lemn Încins, năvăliră cu mic, cu mare În clopotniță, și, smulgându-i lui Lawrence frânghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fusese măsluit de unul din apostolii săi, În aparență cel mai credincios și mai fidel, pe nume Pavel. Ei, bine, profitând de naivitatea celorlalți, acest apostol Pavel, cu de la sine putere sau poate călăuzit de forțele obscure ce-și fac sălaș noaptea În mintea fiecărui om, Își permisese luxul să interpreteze Într-un mod foarte ciudat Învățătura lui Hristos, Îndreptând, astfel, lumea pe un drum greșit... În pildele sale din Evanghelii, Iisus spunea: „Priviți la păsările cerului; ele nu seamănă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hău. Privindu-le cum se Învârt ca niște mingi de foc În lumina rece a lunii, Oliver simțea cum, În locul spaimei, În sufletul său pătrunde liniștea desăvârșită. În fiecare noapte, sufletul lui Lawrence se curăța de bezna ce Își făcuse sălaș În pieptul său. Golurile erau umplute de adevăr și de lumină... ...Noimann stătea ghemuit pe pat, În „brațele Sfintei Născătoare”, simțindu-se din ce În ce mai mic și mai neputincios. Oare ce ar fi zis Bikinski, care de felul lui era un habotnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zdravănă și acum simțea că prinde puteri. Ciungul duse și el sticla la gură și bău câteva Înghițituri. „Avem de Îndeplinit o misiune dificilă”, Îl informă el pe Noimann. „Și aceasta fiindcă, deși răul se află acum În pântecele dumneavoastră, sălașul lui se află În alt pântece...” „E vorba de Lilith?” Întrebă fără să vrea stomatologul. „Exact, e vorba de Lilith... Pântecele său a fost Întinat de atâtea alte pântece...” Ciungul era cât pe ce să folosească un cuvânt mai dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și până acum. Acesta nici nu știu dacă necesită a fi extirpat. Celălalt are alte origini și asupra lui trebuie acționat cu grijă. Unul e de esență masculină, celălalt de esență feminină...” „Și În mine care esență și-a făcut sălaș?” „ Ținând cont că vă plac tăriile”, spuse foarte serios interlocutorul cu brațul metalic, „și că În natură contrariile se atrag, aș tinde să cred că răul dumneavoastră pornește de la ovare...” „Deocamdată, ovarele lipsesc.” Spunând asta, Noimann se strădui să schițeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
paharul de coniac pe gât, stropindu-l cu o halbă de Tuborg. „Unde au mers zece beri, mai merge Încă una”, adăugă el, vărsând restul spumei jos, sub scaunul sub care ședea. „Să bem În cinstea umbrelor ce-și au sălaș În lumea subpământeană”, toastă el, iar ceilalți Îi ținură isonul, intonând un marș mortuar. Încetul cu Încetul, buna dispoziție Îi reveni. Nu-l mai indispunea acum nici mirosul de mici, nici zarva de la mesele din jur. Conversația, nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rămâne mireasmă de brad, mireasmă de sfântă lumină. Intr-o iesle, un Prunc drăgălaș surâde păstorilor, surâde soborului de îngerași, surâde Măicuței Lui Sfinte ! Bine ai venit, Doamne, din nou, în Betleemul din inima noastră, unde ți-am pregătit vrednic sălaș, înmiresmat cu iubire și pace !
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte brute cu zâmbet jind, pe buzele răsfrânte. Noaptea și-ascunde fața în pământ și roua îmi adoarme pe mormânt. Sălaș de așteptări Scrijelesc pe scoarța ruginită, începuturi; am așteptat să mă alinți cu asfințituri, agonizând petalele căzute pe buze de-anotimpuri. în umbre de pași, la margine de-nchipuire, m-a plouat cu privirea ta și de prea multă ploaie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aerul. Departe de neliniștile civilizației, în această mirifică pace se pătrundea pe o cărare ornată cu excremente. Chiar înainte de a intra între case, am fost precedați de răcnete guturale. Un număr nemăsurat de plozi cu buricele goale izvora din lăuntrul sălașelor, alcătuind un adevărat alai. Nu răspundeau la nici o întrebare încît pînă la urmă am avut impresia că nu ne înțeleg limba. Sub acoperișele din paie și puzderii, colibele nu aveau decît o singură încăpere; din tinda fără tavan te aburcai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zmeură crescuți anapoda. Dacă te uitai cu băgare de seamă, căsoiul părea că rânjește, așa cum i se strâmbase streașina acoperișului Înverzit și Înnegrit de mușchi. Orășeanul nu știa ori nu lua În seamă cele ce se șopteau: casa era un sălaș al Morții. Nimeni nu era Îndreptățit să-i tulbure odihna. Podul, În loc de porumbei, adăpostea cuiburi de cucuvăi. Și știau până și copiii cei mai neștiutori că țipătul cucuvelelor pe acoperișul cuiva Înseamnă negreșit moartea unuia dintre cei ce locuiesc sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căci se prăvălise și putrezise chiar și crucea de lemn În care fusese dăltuit. Învățătorul Îngâmfat se lăudase la divan cu povestea singuratică, rătăcită printre hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu dinaintea numai Învârtoșată, În scurtă vreme nevasta nu-l mai putuse potoli și Încăpea. Nerușinatul Îmbia cu voce mieroasă femeile satului după ce a lui Își luase odraslele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Era gros cât un butoi și solzii Îi erau cât țiglele de pe casă. Vara, solzii se colorau În verde și albastru, toamna dădeau În galben, iarna nu știa nimeni cum arată, că se băga În străfundul pământului, unde Își avea sălaș. După cum le tot apăreau bucăți de Balaur pe amândouă malurile, verilor nu le fu greu să-și Închipuie că dihania se Încolăcise În jurul Întregii Văi. Babele le preziseseră moarte cumplită: aveau să-și petreacă multe zile, vii, În burta ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acea cumplită treabă și o luă spre casă. Pe drum Îl potopi o nedumerire care Îl zăpăci și-l aruncă În Îndoieli: de ce nu-i pusese nimeni și lui o poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă, se afla Valea Morii. În adâncul ei, tupilat, liniștit și tulbure zăcea Eleșteul. Pe vremuri, fusese săpat după voința unui boier cu destul noroc În viață - plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se anunța plină de har și nicidecum un ciob de-Apocalipsă, daruri biblice se revărsaseră asupra mea, păgânul, dar umilul. Din pana cea măiastră zburau și se așezau singure pe neprihănita filă cuvinte parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă În a mea căutătură. Dar tot de pân-aci nimica fuse: răul abia urma să mă strivească-n cale. Balaurul de foc și de oțel topit zbucni și-mi dărâmă din temelii sălașul. Cu mine ce se-ntâmplă destulă vreme nu știi. Ce noapte! Două morți Îmi plămădise: cea fericită, blândă și cea hâdă, neagră. Cu greu Îmi deschisei obositele pleoape, cu greu galbena țărână o azvârlii din nas și din amara gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
este a lui Necula și a soției sale Tudosca, cumpărată la 26 septembrie 1671 (7180) de la Agahia cea Grasă. Te-am întrebat pentru a pricepe mai bine că pe costișa de sub Curtea gospod, dincoace de iaz, până la Chervăsărie, își are sălașele „łigănimea Domnească”. Chiar și locul se cheamă „Mahalaua łigănimea Domnească”. La vale se întinde până la Ulița Broștenilor. În timp ce bătrânul spunea acestea, nu știu de ce gândurile mi-au zburat la o juecată între mănăstirea Barnovschi și fostul stolnic Toader Vârnav. Motivul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am ce spune. Și cam hapsân mitropolitul Nichifor! Dar tocmai mi-am amintit din nou de țiganii robi, a căror soartă nu s-a schimbat secole de-a rândul. Așa se face că întâlnim zeci de izvoade care vorbesc de sălașe de țigani robi aflați în stăpânirea unor boieri, a unor mănăstiri, a Mitropoliei sau a lui vodă. La 20 iulie 1744 (7252) un „Izvod de țiganii Mitropoliei din uricul măriei sale domnu Costandin (Mavrocordat) voievod, ce au dat și au miluit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Mitropoliei din uricul măriei sale domnu Costandin (Mavrocordat) voievod, ce au dat și au miluit mărie sa la sfânta Mitropolie cu doao sălași di țigani”. Vine apoi Constantin Mihail Cehan Racoviță, care la 16 decembrie 1751 (7260) dăruiește Mitropoliei alte două sălașe de țigani. Lucrurile, însă, nu au mers totdeauna neted sfințite. Ce ai în gând când spui asta, fiule? Uite că țiganii robi ridică capul în fața lui vodă și la 4 octombrie 1752 (7261) scriu: „Milostive doamne, jăluiesc mării tale pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ai iertarea mea înainte de a greși. Apoi Grigorie Ioan Calimah voievod s-a cam dedulcit la robii țigani. De aceea la 7 decembrie 1762 (7271) hotărăște: „Iată că ne-am milostivit asupra sfintei Mitropolii și... o am miluit cu cinci sălașe de țigani din drepți țiganii domnești”. Drept-îi, dar după cum se vede daniile de tot felul către sfânta Mitropolie se înmulțesc pe zi ce trece... Nu mai departe de 2 martie 1766 (7274), când Catrina Petculeasa dăruiește Mitropoliei: „Un pogon și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]