2,533 matches
-
a poeziei directivelor „realist-socialiste”: „Sclavă, poezia la stîlp vede prin roz,/ și’n jur canibalii surîd fioros./ Vracii practică voo-doo-acasă” (ibidem). Dezmățata propagandă și cultul impudic al vremelnicilor lideri comuniști: „Nu vedeți Cezarii moderni pe străzi/ cu pas de spînzurați, săltați la parăzi?/ Nu simțiți eroismul cum vă saltă din jilț/ și cum inima bate din palme (în șbilț),/ portretul din geam, nodul de la cravată,/ scaunul cade și mătasea scîrțîie: vată?” (Cortina). Ajunsă un șir de „latrine de crime legate’n
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
vede prin roz,/ și’n jur canibalii surîd fioros./ Vracii practică voo-doo-acasă” (ibidem). Dezmățata propagandă și cultul impudic al vremelnicilor lideri comuniști: „Nu vedeți Cezarii moderni pe străzi/ cu pas de spînzurați, săltați la parăzi?/ Nu simțiți eroismul cum vă saltă din jilț/ și cum inima bate din palme (în șbilț),/ portretul din geam, nodul de la cravată,/ scaunul cade și mătasea scîrțîie: vată?” (Cortina). Ajunsă un șir de „latrine de crime legate’n basma”, „măreața orînduire” pune-n cumpănă conștiința omului
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
ține seama de ele.” De altfel, membrii comisiei nici nu le prea mai fac. Ce trebuie reformat, în toate privințele, este poporul nostru grav bolnav. De zeci de ani încearcă țara asta să dea de fund, de unde să se poată sălta. Maxone ne trimite o invitație la ceremonia de absolvire. „Ar fi fost plăcut dacă ați fi putut...” Ce si condițional! Păcat că n-a avut și probă de română la bacalaureat. À propos. T mă roagă să scot din vitrină
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4147_a_5472]
-
sau cu patru trohei; la fel „Melancolia adorărei" ar fi compusă din doi peoni IV sau din patru iambi. Altădată, șovăiala aproape că dispare, dar muzica insinuantă a versului are sorginte asemănătoare: „Și flautul magic vorbi; tremurată, O notă stîngace sălta peste clape Ca vocile stinse-n murmur de ape Și-ncet simfonia căzu întristată" (Cînd vioarele tăcură, II). Aici, extrem de rarul alexandrin clasic se compune din două emistihuri, fiecare format din doi amfibrahi cuplați, provocînd un contrast căutat între scurtimea
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
acum, că doar soarele a răsărit de mult? Să nu fie bolnav? întreabă moșul cu strîngere de inimă. - Nu-i bolnav, moșule, e sănătos, dar așa dorm boierii, răspunde paznicul. - Și el e boier? întreabă moș Petko, și inima îi saltă de bucurie, ceaiul se revarsă din ceașcă și-i opărește mîna, dar el nu simte nimic. - E boier, moșule, boier. Ferice de tine că ai asemenea fecior. - Boier, ai? He, he, he! Sufletul lui moș Petko e pe cale să zboare
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
Gelu Dorian GUȘA Am văzut-o mereu desenată pe un perete alb ca oasele ei. Nu eram trist, nu era tristă - un țambal sălta batista în sus, iar bănuții clipoceau în balta de-alături. Mereu a stat acolo, blândă ca un cearșaf în care te așezi să-ți întinerești nervii trași prin tine ca niște vergele, nici măcar nu a clipit vreodată, ochii erau două
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
printre oameni, duminica stăteam la masă și îmbătrîneam ușor, pînă cînd vedeam moartea ca pe o ultimă speranță la fereastra închisă la intrarea în cer. Doamne Dumnezeule, mă certa sîngele, nici trupul nu era fericit, numai sufletul ca o smochină sălta în cerul gurii ca un fluture prin cerul senin! Doamne Dumnezeule, ce să faci în clipa cînd omul te vede și crede că este el, trist de cîte bube are pe trup? Nici gloria, nici amărăciunea nu mai au sunetul
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
când un pilot al cărui avion e doborât se catapultează și vin băieții cu alte avioane să-l salveze, dau drumul câtorva parasutiști care-l înconjoară și deschid focul, după care vine un elicopter sanitar (așa se numește?) care-l saltă și, după el, niște alte elicoptere, care-i recuperează și pe parașutiști. Interesant la război, dar era cât pe-aci să mor. De cald. Dacă se mai organizează războaie pe caniculă, eu nu mai particip, să fie clar. P.S. Pe
Am fost la război by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18594_a_19919]
-
cap, altul, care deja era muci n-a înțeles că trebuie să luăm de pătură, așa că l-a apucat pe ăla de picior și a început să tragă. Deja ne obișnuisem cu mirosul, însă în momentul în care l-am săltat de la sol, răposatul a tras o bășina de adio, de a fost nevoie să îl mai păgubim pe ăla de 100 de vodca (a zis că nu ne mai dă câte 200, că îi era frică să nu ne facem
Când bețivii cară mortul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18907_a_20232]
-
pe câmp Cupe pline de nectar, Amețiți de zborul tâmp Fluturii dorm sub umbrar. Sânzâienele pe deal Farmecele își întind, Ape curg mai în aval Cerurile oglindind. Se desfac aripile Peste lanul înflorit Înălțând cântările Ca un tril de gângurit! Saltă vara sus prin tei În rochițe aurii, Flori se leagănă-n cercei, Iar în ochi raze zglobii. Vântul hâtru, pătimaș Îi scutură poalele Alergând peste imaș Până ce vin zorile! Referință Bibliografică: Zi de vară sânzâiană / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN
ZI DE VARĂ SÂNZÂIANĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373676_a_375005]
-
cu părul negru, eu pe atunci eram un șaten deschis la păr și la piele, la trăsături nu-mi părea, că semănăm prea mult. Le zisesem și părinților de întâmplările acelea caudate. Ei se priveau lung unul pe altul și săltau din umeri zincându-mi că lumea spune prostii.Cu timpul, mă obișnuisem cu reacțiile oamenilor când mă întâlneau și am început să nu mai dau mare importanță la remarcile lor. Când aveam vreo 17 ani, într-o zi, trebuia să vin
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
-n soare juzii dacă-i lași! Și cine știe câți or mai fi printre aleșii neamului (în inima putregaiului național și mai departe în teritoriu), că tot acuși-acuși auzim cum alți miniștri, făcători de legi, șefi de consilii județene și primari sunt săltați de mascați, încât nu poți să nu le dai dreptate guvernanților că pușcăriile românești postdecembriste lucrează la capacitatea maximă și că prioritatea priorităților nici vorbă să fie educația, sănătatea, cultura și cercetarea, ci ea se cheamă procurarea fondurilor necesare pentru
ASTIA SUNT ALESII NOSTRI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384695_a_386024]
-
Un milițian și un soldat cu pușca mitralieră la spate care se uită prin ei, peste lume, peste amurguri, peste dimineți, peste șosele, muzici, fete. E mort ca un pește otrăvit într-o baltă, un pește din acela care se saltă ușor cu burta răsucită în sus, printre valuri, și privește alături cu ochii albiți de moarte, de nepăsare. - Buletinele. Prezentați buletinele la control ! Fragmente din romanul Jam session 1 La coroza - scufia pe care erau obligați să o poarte condamnații
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
noapte nu mai rămăsese mare lucru, se auzeau deja cocoșii cântând. Ion și-a sfârșit cântecul în care punea o notă de patetism pe care n-o înțelegeam: și de-atunci/ Trec anii și crește urgia/ Furtunii pe marea ce saltă pe stânci/ Ca hora la Sfânta Maria. Abia mai târziu am aflat că prietenul care îl compusese murise în închisoare, tocmai din cauza cântecului cu pricina. Peste ani, datorită melodiei de o mare suavitate, i l-am cântat lui Ștefan la
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
nici noi nu ne-am supăra că ne fură. De ce să ne supărăm? Suntem obișnuiți. Măcar arată drăgălaș, nu e buhăită și îmbuibată, deci, mai mult ca sigur, n-o să facă nici infarct/atac cerebral/constipație acută/amigdalită, în caz că o saltă vreodată DNA-ul, ca s-o sperie.
Cineva supercalificat să fie politician în România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19367_a_20692]
-
Să-i îndreptăm spre cărarea luminată de lună către pântecul muntelui Luminii unde-și învolburează doina izvorul nemuririi. Acolo dorul celor singuri poate găsi leac în cumpăna vremii. Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind pe strunele undelor sale torentul energiei vitale săltând peste colțurile timpului, curgând în cascade-nspumate din negurile infinitului Simfonia iubirii, chemând doruri. Se revarsă ecouri printre creste din ale torentului valuri celeste atrăgând inexorabil suflete solitare, rătăcitoare prin hățișurile anilor căutând în neștire limanuri. Regăsiților în răscrucile sorții
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
îngerul lor mic cântând atât de verde de steaua Sfintei Fecioare. Și-acum îl văd cum o ținea în vârful bradului cu amândouă mâinile, până la cer, peste toate comorile ce le cunoscuseră doar magii și cheia. O, neastâmpărate lumini cum săltau pe fiecare crenguță, iar unele de-atâtea leruri ecou-și aplecau spre rod și altui ler... O, Doamne, ce bogat erai pe vremea-aceea! FLORILE DALBE Trei păstori de-ai runcului, Vin să cânte Pruncului, Florile dalbe, Iar în brațe cu
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
că bucuria îi era mare, îl trăda zâmbetul din colțul gurii. Mașina a oprit în dreptul clubului. Cei doi pasageri au coborât, aruncându-i taximetristului o bancnotă de zece lei. Întâi s-au sărutat zgomotos, apoi înlănțuiți au plecat cu mers săltat spre intrarea clubului. Privitor fiind, îți dai seama că aici toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Ici și colo, vezi câte o figură mai uimită și nerăbdătoare. Nu durează mult și noi prietenii se leagă. Talida a râs cu poftă, văzând
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
mâncat Gigantică noapte, umbre ușoare, sufletul celor ce vor să coboare, aripi ca razele, pletele zeilor, lama cuțitului, plânsetul mieilor, albe narcise ca un balsam pus pe o frunte de hipopotam. Râul suspină, pinii se-nclină, Pasărea cântă sus, ocarină, Saltă și mânjii, fluturi subțiri, Numai iubita nu-i nicăiri. Ea e în toate, buze și sâni Cresc peste lanțul munților spâni. Naltă e talia, pasul ușure, Simți cum te pierzi, te urmează o pădure, Înveselindu-te, calcă pe jar Să
ARCAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360262_a_361591]
-
de o intensitate deosebită. Comportamentul lor este extraordinar și neașteptat. Am avut parte într-o singură zi, 11 iunie, de 19 salturi! A fost o zi teribilă din toate punctele de vedere: o mare agitată, de gradul 5, iar vasul sălta pe valuri ca o jucărie. După o jumătate de oră eram ud până la piele, dar țineam cu tot dinadinsul să completez jurnalul cu comportamentul orcilor. La un moment dat, eram cu clipboardul într-o mână, cu creionul în dinți și
Agenda2005-40-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284277_a_285606]
-
provocat pagube! N-ajunge doar să achiți camera. Urcând scările, mama a trecut pe lângă femeia care își adunase lucrurile la loc în geantă și acum cobora în goană fără să-și fi încheiat măcar nasturii de la bluză. Sânul dezvelit îi sălta, iar un client a fluierat. - Hei, tu! N-ai de gând să plătești? Vrei să profiți de vânzoleală și să te furișezi? Prima grijă a mamei erau banii. Femeia a deschis ușa de la intrare fără să se sinchisească. În acel
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
Residence Town de la Șosea... -Cum făcuși, omule? dădui să-ntreb nevenindu-mi a crede. -Eee, s-a întors roata norocului! Dar asta nu-i nimic! Să vezi ce mi s-a tras de la o moștenire! -... n-apuc decât să-mi salt sprâncenele a stupefacție, că și începe să-mi relateze minunea. Tot holbat, doar constat că din introvertit, Calu devenise... extrovertit și nu știam dacă asta e bine sau rău... Era ferice! Chiar exulta! * -În ziua schimbării sorții, preciză el distrat
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
fi plecat de lângă tine Fără sărut pe trup și ochi zglobii. Eu mi-am dorit și știi prea bine Cât plac parfumul toamnei ruginii. Dar și acum, când dor revine, Eu te iubesc așa, cum cred că știi, Visând cum saltă sânii tăi nurlii În dansul coapselor feline... Cum mi-am dorit și știi prea bine! Referință Bibliografică: Rondelul dorințelor trecute / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian
RONDELUL DORINŢELOR TRECUTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385151_a_386480]
-
trezească zilele cernite, Arșița tăcerii să treacă de nori, Ploaia din priviri să nu ne irite... Grijile mărunte să nu fure ceasul, Polenul din ganduri să ne prindă glasul, Să zidim vitralii din trăiri înalte, Cămașa brodată cu bujori să salte! Să nu dăm uitării spicul de frumos, Când aprins în slove este glorios, Să deschidem porți spre cerul cu soare Clipei să îi punem strai de sărbătoare! 05 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Poemul iubirii / Camelia
POEMUL IUBIRII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384480_a_385809]
-
de nevasta prietenului pentru nevoile unei zile. -Țțțț! țocăni bucuros de joc Sandu zâmbind viclean și încântat de multele roze primite la vârsta senectuții de oricare, numai de ei, nu - nevroze, scleroze, artroze... -Atunci pentru șase? -Ba! Și suma oferită săltă tot din trei în trei pân-ajunse la frumușica sumă de trei sute... Aici, lui Sandu-i sclipiră privirile și dădu s-apuce licitata, dar vai, un câine de pripas insinuat cine-știe cum și când, trase cu laba parizerul discordiei, îl
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]