16,244 matches
-
un interviu din "Der Spiegel", rezistența la mondializare este și ea un fenomen mondial și, deci, parte a mondializării. Deși beau coca-cola, ascultă rap și urmăresc seriale americane și telenovele, oamenii rămîn înrădăcinați în propria cultură; națiunile, chiar și cele mai sărace, sînt conștiente și mîndre de propria identitate și se tem să nu fie absorbite, dominate. Discuția a fost pasionantă. Referindu-se la recentele violențe de stradă ale anarhiștilor de stînga din timpul Reuniunii G8 de la Genova, Mihai Zamfir și apoi
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
e tratat cu violență minimalizatoare, cu invidie și ură. Nu e prima și nici ultima dată cînd valoarea suportă un tratament inadecvat; cultura română beneficiază, se știe, de o bogată tradiție în acest sens. Apoi, în lumea noastră cinematografică, din ce în ce mai săracă și mai dezorientată, coerența și tenacitatea cu care v-ați urmărit țelul (a face film!) au căpătat, în context, proporții monstruoase. Cineaști înfometați au avut, probabil, senzația că ei nu există și nu pot supraviețui din cauză că Pintilie are un sandviș
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
mai sburase atât de departe. Dacă înfruntase, fără teamă, și o ploicică... Într-o holdă de grâu alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Lângă un pârâiaș, văzu un cârd de gâște păzit de o fată săracă, numai zdrențe, cu părul bălai, încâlcit. Uitându-se la făptura sărmană, o duioșie o cuprinse. Frecându-și cu putere elitrele una de alta, zise și ea: Cerule iubite, fă să se mărite!... Rița tocmai aterizase pe o floare de romaniță
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
sume enorme în postumitatea artistului. Mă gîndesc la Van Gogh. Cine să fi prevăzut milioanele de dolari la care sînt apreciate astăzi operele lui? În al treilea rînd, fiindcă penuria nu e un mediu bun conducător de cultură: în statele sărace, există mereu alte priorități. Iar România e un stat sărac. În fine, fiindcă prea puțin dintre cei 4% oameni bogați de la noi (conform unui sondaj recent) știu aceste lucruri și sînt preocupați de el. Inculți ei înșiși, cei mai mulți, nu se
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
Cine să fi prevăzut milioanele de dolari la care sînt apreciate astăzi operele lui? În al treilea rînd, fiindcă penuria nu e un mediu bun conducător de cultură: în statele sărace, există mereu alte priorități. Iar România e un stat sărac. În fine, fiindcă prea puțin dintre cei 4% oameni bogați de la noi (conform unui sondaj recent) știu aceste lucruri și sînt preocupați de el. Inculți ei înșiși, cei mai mulți, nu se simt cîtuși de puțin stimulați să cheltuiască bani pentru literatură
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
și va fi capabil să și le exercite. Nu putem vorbi despre drepturi mai înainte de a vorbi - oricât de mult - despre necesitatea acelei joie de vivre care ne lipsește. Ca instinct colectiv, românul a trecut, prin ideea sa atât de săracă despre bunăstare, la o maximă asceză și contracție, care merge uneori până la moartea prin înfomentare. Cu o asemenea concepție eutanasiantă despre viață, chiar și cei foarte bogați suferă de foame în rând cu cei săraci. Bogăția lor are un fundamental
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
este o defulare mai pe înțelesul miliardarului postdecembrist, pentru că a azvârli este opusul lui a smulge și deci, în esență, același lucru. Banii azvârliți, aruncați pe apa sâmbetei sunt de preferat celor reutilizați într-un circuit al donațiilor, pentru că miliardarul sărac nu cunoaște nici el foloasele reale ale banului. Plăcerea adevărată pe care și-o poate procura e o povară de care preferă să scape. Spre a reînvăța să trăiască, și spre a câștiga bani reali, românul trebuie să se exerseze
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
mut al gurii la arabescurile în aer ale covoarelor zburătoare. Sunt copiate fără simț designuri occidentale și sunt consultați cu ora specialiști străini, subliniată fiind finalmente doar ideea importului exorbitant al psihologiei pe un teritoriu arid și într-o rețetă săracă, mercenară. Această inadecvare de fond ar trebui să dea de gândit dincolo de revelația contabilităților de campanie. Este interesant să constați însă existența unei emfaze sufocate de drepturilor individului - și în același timp ineficiența acestui individ ca ipoteză chiar pentru analiști
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
robinetul de apă caldă. Pentru două zile. Ceaușescu făcea la fel. Cozile la bucătăriile militare organizate într-un sector al Bucureștiului, pentru costiță cu fasole și țuică fiartă, s-au bucurat de un succes imens. Românii se simt tot mai săraci și, între un discurs și o fasole, aleg leguma. Dar imaginea Zilei Naționale se degradează. Televiziunile - și cele private și cele comerciale! - ne-au oferit programe folclorice și de divertisment. Cine ar vrea să-și facă, în funcție de publicul prezumat de
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]
-
Nicolae Manolescu Gaudeamus, Tîrgul de Carte, și-a închis porțile de la Romexpo duminică 2 decembrie, după cinci zile în care iubitorii cărții, mai săraci decît anul trecut, au fost și mai puțin numeroși. Nu posedăm date exacte, vorbim după impresii. Dar impresiile nu ne înșală, probabil, de vreme ce și alții au spus (în revista Tîrgului, de exemplu) cam același lucru. A doua impresie (și ea
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
și care se văd și pe întuneric... * * * Individul cu tricicletă expunându-și într-un scuar tabloul intitulat Toamnă într-un singur copac. Titlul, frumos, literar, nul ca pictură... * * * Fiecare are înmormântarea ce i se potrivește. Moartea actorului modest Colas Tomazoglu, săracă, adus neras de la morgă, cu o batistă colorată la piept și fără certificat de la Sanepid. Moartea lui Tony, scenograful răsfățat de toți, o moarte modernă, spectaculoasă, sicriul adus noaptea din străinătate cu un avion de cursă lungă de la Stockholm. Lume
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă pură sticloasă inconfundabilă cu guler cu manșete cu buzunare cu căptușeală de iarbă tînără zglobie frunzoasă/ pornesc la-ntîmpalre pe străzi prin cartiere sărace prin parcuri obscure prin care doar paraliticii dorm cu bezna impenetrabilă-n brațe/ îmi imaginez că sînt bun și generos ca iisus sînt ei bine un iisus cu haine umile de iarbă care călătorește într-o realitate/ irealitate fără hotare
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
sugerată de abuzul semnelor de punctuație și de repetiția literelor, sintaxă foarte simplă, juxtapunere de enunțuri scurte etc.): "Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o grămadă de slove! ăștia vor să ne lase săraci! Vai de mine ce grosime și mojîcie!!! ia te uită că ăștia și pe delicatul și plinul de dulceață l-au scos! nu zău ăștia sînt Rumâni groși bădărani de la țară, nu vor să aibă cît de puțină evghenie pă
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
a Italiei imediat postbelice). Sau cu Luchino Visconti - aristocratul comunist care, prin Rocco e i suoi fratelli/Rocco și frații săi/, realizează un film-frescă cu o rafinată structură simfonică, demonstrând astfel că un subiect de actualitate (migrarea celor din Sudul sărac spre Nordul industrializat) poate capăta noblețea și suflul unei tragedii antice și că personaje (aparținând marii familii a celor considerați, de obicei, oameni fără importanță) pot rivaliza prin profunzime și complexitate psihologică cu cele create de un Dostoievski sau un
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
Gheorghe Grigurcu René Daumal îi disocia pe poeți în practicanți ai ,,poeziei negre" și ai ,,poeziei albe": Poetul negru gustă toate plăcerile, se folosește de toate ornamentele, exercită toate puterile, - în imaginație. Poetul alb preferă bogatelor minciuni realul, chiar sărac. Opera lui este o luptă neobosită împotriva orgoliului, imaginației, lenei". Nu încape discuție că lirismul lui Nicolae Țone, cel care, turmentat de sine, își zice, ca un sultan al versului, Nicolae Magnificul, ține de prima categorie, a ,,plăcerilor" și ,,ornamentelor
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
regie, de teatru, decor, teorii, reflexii ce-i privesc pe Spinoza, Metternich, Nero, Stalin, Hitler, amestecul ciudat al replicilor din comedia Roata istoriei cu filosofii și metafizici personale, indicațiile, observațiile îl au de cele mai multe ori ca martor pe Hangiul locului. Sărac cu duhul, rupt de lume ca și ceilalți locuitori ai cătunului său, Hangiul se întoarce după Bruscon ca după soare și-l urmărește cu gura căscată. La propriu. Dacă n-ar fi porcii și sîngeretele, nici că s-ar mai
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
eroica Poliție și nu mai puțin eroicele trupe speciale izgonesc de la marginea Capitalei mici comunități de țigani care s-au stabilit ilegal aici. Nu demult, cîțiva primari s-au contaminat unul de la altul, vrînd să înființeze cartiere speciale pentru țiganii săraci din orașele lor: Piatra Neamț, Deva și Baia Mare. Dacă ideea ghettoizării țiganilor a stîrnit valuri de protest în presă, nu același lucru se întîmplă cu acțiunile de îndepărtare în forță a țiganilor care își trăiesc provizoratul la margine de București sau
Ordinea - pe alese by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15792_a_17117]
-
în Germania timpului nostru, nici o separație socială nu mai există între creștini și evrei. Și, totuși, ura a izbucnit, adusă, ca totdeauna, de criza economică". Într-un alt capitol, Al. Claudian consideră că "antisemitismul este la el acasă în țările sărace și în epocile istorice bîntuite de sărăcia crizelor economice". Și apreciază, tot păstrîndu-se pe postamentele puse de Kautsky, că de fapt, cauza economică nu este deloc același lucru cu interesul material. Pentru că, precizează, interesul material este un proces intelectual conștient
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
această limbă), cu ultima liră turcească și-a potolit foamea, a băut un păhărel de rachiu și a pufăit încet o narghilea bună. "Obiceiul ăsta a rămas și azi; e singura mîngîiere pe care o mai are sentimentul, deznădăjduit și sărac, cînd se vede murind de alean." S-a dus, apoi, la un teatru, atras de afișul țipător. Era o biată trupă de varieteu care nu începea programul adăstînd mult peste ora anunțată, în așteptarea generosului consul rus, desigur un prinț
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
că în următorul interval ele vor deveni fenomene de masă extrem de virulente. Probabil că la originea lor se află resentimentul. Dar și neputința de a ne rezolva singuri problemele. Un discurs pe care-l aud tot mai des în mediile sărace ale României (adică mai peste tot!) sună în felul următor: "I-am așteptat atâta vreme, iar ei n-au venit să ne ajute! Vin acum, pentru a ne exploata, pentru a lua tot ce e mai bun în țara asta
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
privirile noastre/ la fel ca bălegarul vechi și huma, pentru rîme.(...) Aici, unde foșnește, în fiecare dintre noi,/ un copac prăbușit și unde abia după moartea mea/ va fi întins, peste tot, un pămînt nou: peste nisipuri/ și peste glia săracă a dealurilor,/ peste gunoaiele puturoase de la marginea orașelor/ și peste infernalele părți ale îmbătrînitului trup femeiesc al țărînii./ Aici, unde nici măcar pielea de pe noi nu este a noastră/ și unde singura ușă/ dintre cerc și pătrat rămîne, în continuare, crucea
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
o vreme cu Brook și apoi să mă pierd undeva, prin India. Alexandru Dabija, știu că dacă îți mai place ceva, acel ceva este cititul. Citești programatic, un anume tip de literatură? Care simți că sînt corespondenții generației tale acolo? Săracă viață au cei ce nu citesc! La teatru se simte și pe scenă și în sală. Mama a fost bibliotecară. Îmi plac cărțile ca obiect și mă supăr că sînt atît de scumpe. Nu te poți plînge de nivelul intelectual
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
tuturor fațetelor patrimoniului nostru spiritual. O astfel de reușită - care vorbește de la sine celor ce știu cât de restrictive sunt oportunitățile - este apariția recentă a unui CD făcut de Electrecord: Horia Andreescu la pupitrul Filarmonicii din Dresda. În peisajul destul de sărac al discografiei noastre de muzică simfonică, apariția unui CD se cuvine remarcată cu atât mai mult cu cât este prima prezență românească în discografia acestei orchestre faimoase și că ilustrează evoluția unui dirijor român la pupitrul unei formații germane de
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
De atunci, explic întruna de ce e bună cultura, ce drumuri trainice poate deschide ea pentru prestigiul țării, chiar și pentru economia ei, la ce folosește Fundația, ce facem și mai ales cum sînt sprijinite asemenea instituții în țări mult mai sărace decît a noastră. Pentru că, o spun în cunoștință de cauză, nu sărăcia ne este piedica principală, ci ignoranța, suficiența, refuzul de a învăța și de a intra în dialog cu alții. Țara lui " Las' că știu eu!". În secunda în
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
se face prin fundații. Ele nu depind de oscilațiile politicii și nici de obligațiile acesteia. Greșelile lor, cu sau fără voie, le aparțin, nu sînt ale țării. Ale țării sînt doar rezultatele muncii lor. Și cu cît țările sînt mai sărace și au nevoie de nume, de afirmare, cu atît investesc mai mult! La noi, ierarhiile fixate de Ceaușescu - muncitori, țărani, intelectuali - și "cultura de partid", a lui Lenin, au înghețat în multe minți. În această ordine de idei, zece ani
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]