6,492 matches
-
și scriitor!), pe care tot el le propune și susține în fața comisiei fantomă care, compusă din spirite oculte, aprobă doar pe cele ale favoriților consulului Nițu. De ce a fost nevoie de ,,carne de tun” pentru a-i întâmpină cu pâine sărată și pleșcoviță pe mării oaspeți? Oricine poate găsi răspunsul luând în calcul că dl Nițu și ,,dalmațienii” săi au vrut să facă impresie, să demonstreze, măi abitir că Șeherezada, vedeți ce lume de basm am creat noi ,,aicișa” (vorba lui
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt trandafirul înghețat de-a ta iubire falsă nici țepii mei nu te-au lăsat te-ai strecurat ca o lumină arsă pe umbra norilor târzii ai rătăcit cu gene doar lacrimile dintr-o zi - sărate perle aurii - le-ai presărat alene mai clipocesc la mine-n vis cu fine stratageme aura lor din paradis filigranată la Paris cu buze tandre geme Referință Bibliografică: Sunt trandafirul înghețat / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797
SUNT TRANDAFIRUL ÎNGHEȚAT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383199_a_384528]
-
scapă dintr-o coloană de deportați și ia drumul pribegiei: Boris avea 12 ani. Un lung și istovitor periplu prin orașe din România începe în primăvara lui 1944 odată cu spargerea frontului pe Nistru, la nici 15 ani împliniți: Călărași, Râmnicu Sărat, Beiuș, se încheie în Cetatea Episcopală a orașului de pe Crișul Repede, unde, sub protecția, încă influentă a episcopului de Oradea, familia este ... Citește mai mult ,,Ismailul răpit rămâne pentru mine parte din România Mare”Născut în anul 1929 (10 mai
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
scapă dintr-o coloană de deportați și ia drumul pribegiei: Boris avea 12 ani. Un lung și istovitor periplu prin orașe din România începe în primăvara lui 1944 odată cu spargerea frontului pe Nistru, la nici 15 ani împliniți: Călărași, Râmnicu Sărat, Beiuș, se încheie în Cetatea Episcopală a orașului de pe Crișul Repede, unde, sub protecția, încă influentă a episcopului de Oradea, familia este ... XXXII. CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ȚUȚUIANU, AUTOR ȘTEFAN DUMITRESCU, de Emilia
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
început deja să se tureze. Trei sunete scurte dar grave, anunță că mastodontul intenționează să se urnească ... O zvâcnitură și marea li se deschide în sfârșit, din întuneric. „ Și cam atât cu România .... Oare o să îi mai vad ?” O lacrimă sărată se sparge cu zgomot de podeaua întunecată a breakului național..... (va urma ) Referință Bibliografică: VIATA LA PLUS INFINIT (5) / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
ființe pe drumul spinos și plin de privațiuni al regnului animal, iar o altă parte pe calea mult mai comodă și plină de satisfacții a regnului vegetal. Așa cum bănuiți, spătarul Vulture și Cosette rămăseseră singuri, rezemați de bordul corăbiei. Stropi sărați, bogați în plancton, le sărutau fețele. Spătarul Vulture privea spre orizont și vedea că se apropie de țărm. — Să facem câțiva pași spre pupa - spuse încet spătarul. Porniră ținându-se de braț și clătinându-se ușor, evident, fără voia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de tencuială, unde au pictat-o pe ea, e singura care se scorojește. Se presară în firicele mărunte pe jos, pe podeaua bisericii, în fața altarului M-am trezit cu palma goală. Neînduplecat de goală și cu așternutul plin de zoaie sărate. Practic nu s-a întâmplat decât altceva că, în timp ce visam, mi s-a topit printre degete un cristal. Care totuși răsfrângea într-o oarecare măsură lumina. Revoluția se pripește. E aproape vraiște. Are complexe față de Războiul comod, cu sânge clocotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
greu. După un timp, fasolea a dispărut și untura a început să se îngălbenească. Până când a ajuns să fie cremoasă, începuse deja să arate ca untul. Nu mă deranja gustul. Într-un fel, chiar îmi plăcea, deși era un pic sărată. În noaptea aceea am mâncat pâine prăjită cu margarină și varză cu un pic de carne de la conservă, din cauză că tanti Mae folosise cupoanele de care aveam nevoie ca să ne luăm carne bună ca să cumpere altceva. Carnetul de rații a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să simt că trăiesc, am spus. Fă-mă să mă simt vie. Știa exact ce voiam să spun; era în aceeași stare cu a mea. Picături reci pe față și pe mâini, pielea alunecoasă plină de transpirație fierbinte, cu gust sărat și excitant. Ne-am luptat toată noaptea ca niște animale, într-o liniște stranie, singurul sunet fiind cel al corpurilor noastre care se întâlneau, se pătrundeau, se luptau disperate unul cu altul, găsind eliberare numai ca să o ia de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de sus în jos, paralel cu pârâul unde lucrau ei. Păși în gol și se rostogoli pe taluzul abrupt. Se ridică repede fără să țină cont că se lovise destul de rău. Era zgâriat pe față și în gură simțea gustul sărat al sângelui. Îl durea tare și sub genunchi, acolo unde se izbise în cădere de un bolovan ascuns între frunzele uscate de pe jos. Șchiopăta destul de rău de piciorul stâng și simțea că deja osul începe să se umfle. Rândunel! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
au stabilit în satele și moșiile din Moldova până în 1805. Creșterea obligațiilor, înregistrarea populației și a averii personale, introducerea unor măsuri și regulamente cu care românii nu erau obișnuiți, între care reducerea dreptului de a folosi liber lemnul pădurilor, apele sărate și sarea, introducerea prestației pentru întreținerea drumurilor, teama, nesiguranța, brutalitățile funcționarilor străini, îndepărtarea din funcții a românilor pe motiv c nu știu limba germană, toate acestea și altele, la care adăugăm obișnuința secular de a se așeza liber în tot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cheltuială în plus. Cea mai veche corespondență de la această școală datează din 1877, cum rezultă dintr-un procesverbal, prin care învățătorul Gheorghe Mircea predă zestrea școlară învățătorului Gheorghe Pastoiu, în anul 1890. în mirosul îmbibat de rachiu, tutun și pește sărat, la care se adăuga mirosul înțepător de la vitele din jurul școlii, au învățat elevii cu primul învățător, Vichentie Gavrilescu, absolvent al Școlii Normale din București, care a fost urmat, un an mai târziu, de Gheorghe Cârlănescu, care funcționează de la 6 noiembrie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de pelagră în satul Slobozia, după anii 1950 și vă puteți imagina ce-a fost cu 50-60 de ani înainte. Avem mărturiile unor oameni bătrâni din Lunca despre hrana zilnică primit de la curtea boierească: mămăligă la care se adăuga brânză sărată și iute, pește sărat, murături, castraveți murați, de care amintea Gh. Hodoroabă când le vorbea concetățenilor despre cât de bine era la boieri. Nu era propagandă, era o crud realitate, care exprima gradul de exploatare a țăranului român. De unde vine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Slobozia, după anii 1950 și vă puteți imagina ce-a fost cu 50-60 de ani înainte. Avem mărturiile unor oameni bătrâni din Lunca despre hrana zilnică primit de la curtea boierească: mămăligă la care se adăuga brânză sărată și iute, pește sărat, murături, castraveți murați, de care amintea Gh. Hodoroabă când le vorbea concetățenilor despre cât de bine era la boieri. Nu era propagandă, era o crud realitate, care exprima gradul de exploatare a țăranului român. De unde vine consumul de mămăligă la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făceau povidrlă. Varza și alte produse de grădinărit se murau în vase mari de lemn (butoaie cele închise, căzi, cele deschise) se depozitau într-un beci, numit pivniță sau zămnic, o groapă săpat în pământ și acoperită. Carnea se păstra sărată și uscată în locuri răcoroase și întunecoase. La țară, familiile care aveau porc, îl tăiau de Crăciun, fără să se cunoască rețete de preparare deosebite. Carnea se consuma atunci, proaspătă, fript sau fiartă, slănina se urca în pod la afumat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o mănânce acolo pe loc, căci n-au voie s-o ia cu ei. Și pe urmă la Cuillère de Soupe unde vreme de o săptămână la orele unsprezece și patru poți să capeți o farfurie de supă subțire și sărată. Cele două clădiri sunt situate la mare distanță una de alta astfel încât numai muritorii de foame să fie ispitiți să ajungă la ele. Drept care își luară micul dejun și astfel începu tovărășia ciudată dintre Charles Strickland și căpitanul Nichols. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și e notăriță dacă asta înseamnă ceva, pe dracu!, ce să însemne?, nu le spuneam fetelor adevărul, mie nici nu-mi place să spun adevărul, asta-i o prostie. Păi simțeam că eu sunt șefa, iar ele - niște biete statui sărate. Merită statuile adevărul? Doar eu să fiu prima mereu, problemă de voință. Statuile nici nu contează, dar eram mică și nu știam asta. Nu mai spun că, atunci când recitam la serbări, nu deschideam gura până nu era o liniște absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ar înțelege că este, cu adevărat, sfârșitul... E 31 august 2005, și el alesese din nou Teatrul. Tina citește mesajele mereu, de mai multe ori, și nu-i vine să creadă. Lacrimile ies calde din ochii albaștri ai fetei. Apa sărată curge în liniște și fără nici un suspin. Ce faci dacă bărbatul vieții tale e o japiță, un om de nimic, în căutare de noi necuvântătoare???... Când în estul țării s-au revărsat șuvoaiele și debitul Siretului a ajuns aproape de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că Ferrenby, un candidat Învins, schițase o grimasă. Firește, Kerry glumea, dar de acum Încolo era bine să nu mai pomenească de Princetonian. Era o zi luminoasă și tihnită și, cum se apropiau de țărm și se făceau simțite brizele sărate, a Început să-și imagineze oceanul și lungile și netedele Întinderi de nisip, precum și acoperișurile roșii atârnând deasupra apelor albastre. Pe urmă au străbătut În viteză orășelul și totul Îi fulgera prin conștiință ca un puternic pean de emoții... — Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei, Amory se plimba pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât pământul lipsit de credință. Parcă și acum șoptea despre galerele norvegiene ce brăzdaseră lumea apelor, sub stindardul cu figuri de corbi, despre navele de linie britanice, bastioane gri ale civilizației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Și totuși el nu avea sentimentul risipirii, nu trăia speranța prezentă, implicită În conștiința unei risipiri. Simțea numai că viața i se refuză. „Rosalind, Rosalind!“ A rostit Încet cuvintele În semiîntuneric până când camera s-a umplut parcă de ele, briza sărată și umedă i-a udat părul, iar briciul lunii a tăiat bolta, făcând draperiile să ia o Înfățișare Întunecată, spectrală. A adormit. Când s-a trezit, era foarte târziu și domnea liniștea. Pătura Îi lunecase parțial de pe umăr și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
au examinat curioși: fata țipător Îmbrăcată, cu capul plecat, și tânărul chipeș, care-și ținea bărbia cu câteva grade prea sus. Concluzia era la Îndemâna oricui. Pe urmă frigul de afară, unde acum, că se vedeau primele semne ale zorilor, aerul sărat era și mai proaspăt, și mai tăios. - Urcați-vă Într-unul din taxiurile alea și ștergeți-o, le-a ordonat Olson, arătând spre contururile șterse a două mașini, ai căror șoferi moțăiau, probabil, Înăuntru. - La revedere, a mai zis Olson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iubește. De fapt știa cu certitudine că Mișu nu o mai iubește, plecase fără ea, ultimele lui cuvinte fuseseră... Mariana nu le respecta, strecura din când în când în whisky, alături de apa de gură și esența de trandafiri, trei lacrimi sărate și puțin rimel. Poate că de asta nu se mai gândea la sinucidere. Poate că printr-o stranie excepție, tristă și fericită în același timp, privarea de iubire îi adusese Marianei privarea de tragedie. Și dacă totuși Horațiu o iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
iar niște picioare bronzate și zvelte se îndreaptă înspre ea, picioarele aparțin Sophiei, iar a doua pereche de picioare, de asemenea bronzate, care tocmai își face apariția la orizont, aparține lui Rainer și se îndreaptă, la rândul ei, spre lichidul sărat. În fața mării toți sunt egali, și bogații și săracii. Înotul este ceva de la sine înțeles pentru că - în acest vis cu ochii deschiși - elementul lichid e la fel de suportabil ca uscatul în care Rainer se găsește de obicei. Ooooh, fac Hans și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Okura sau Imperial. Le detesta pe toate. Dar continua să bea vin de o sută de mii de yeni sticla, șampanie de trei sute de mii de yeni sticla. Parcă se scălda În băutură, așa cum beau pescarii de la Marea Japoniei ceai sărat, Înainte de a ieși pe mare Într-o zi friguroasă. Nu știați asta? Se zice că e bine să bei ceai sărat când ieși pe mare pe frig. Eu n-am ieșit niciodată pe mare Într-o zi friguroasă, așa că nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]