1,054 matches
-
al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. Numele așezării provine din slavul "kal" sau "kalinik" (=lut, lutos, ung. sáros hely), fiind preluat, mai întâi, de români sau de unguri, de la care l-au preluat ulterior sașii. Numele săsesc al localității este Kelling și vine de la primii stăpâni, familia nobililor Kelling. La fel ca și alte familii de sași, aceștia au devenit probabil din greavi niște adevărați comiți. Greavii de Câlnic sunt menționați încă din 1267, 1269 și 1309
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
greavilor, odată cu decăderea rolului lor politic. În 1388 moare greavul Ioan, ultimul moștenitor pe linie bărbătească, și cetatea intră în posesiunea familiei greavilor de Vingard, moștenitorii pe parte feminină. În 1430 cetatea este vândută de către Johann Geréb de Vingrad comunității săsești, care o cumpără. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea fortificația a fost adaptată noilor cerințe, o dată cu răspândirea armelor de foc: este ridicată a doua incintă, în escarpa vechiului șanț, iar donjonul este înălțat cu încă un etaj
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
Vlad Drăculea, ci este o ficțiune ce se petrece în Transilvania și Anglia secolului XIX. De pe urma succesului romanului, Transilvania este asociată personajului fictiv Dracula. Scriitorul irlandez Bram Stoker putea ușor consulta la Royal Library din Londra câteva din acele gravuri săsești din secolul XV, ce se găseau și în colecțiile de la British Museum, în care Vlad Țepeș este descris ca un monstru, un "vampir ce bea sânge de om" și un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces și la
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
Crihalma, alternativ "Craihalma", (în , în trad. "Dealul Regelui", în , în trad. "Dealul Regelui", în dialectul săsesc "Kenegsbarich"), este un sat în comuna Comana din județul Brașov, Transilvania, România. Populația satului a scăzut vertiginos în ultimii ani, tinerele cupluri au început să părăsească satul mutându-se cu precădere în orașele apropiate Făgăraș și Rupea. Localitatea este cunoscută
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
(denumiri vechi "Vizocna", "Ocna-Sibiiului" și "Ocna", denumire în dialectul săsesc "Salzbrich, Zâltsbriχ", în și în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satul Topârcea. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Ocna Sibiului. Ocna Sibiului este o stațiune turistică
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
Viscri, mai demult "Giscriu" (în dialectul săsesc "Weiskirich, Veiskiriχ, Veeskirχ", în , în , în trad. "Biserica Albă Săsească") este un sat în comuna Bunești din județul Brașov, Transilvania, România. Retras de la drumul mare ce leagă Brașovul de Sighișoara, satul Viscri adăpostește una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
Viscri, mai demult "Giscriu" (în dialectul săsesc "Weiskirich, Veiskiriχ, Veeskirχ", în , în , în trad. "Biserica Albă Săsească") este un sat în comuna Bunești din județul Brașov, Transilvania, România. Retras de la drumul mare ce leagă Brașovul de Sighișoara, satul Viscri adăpostește una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate săsești, de altfel fiind una din cele 6 înscrise în
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
Weiskirich, Veiskiriχ, Veeskirχ", în , în , în trad. "Biserica Albă Săsească") este un sat în comuna Bunești din județul Brașov, Transilvania, România. Retras de la drumul mare ce leagă Brașovul de Sighișoara, satul Viscri adăpostește una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate săsești, de altfel fiind una din cele 6 înscrise în patrimoniul mondial UNESCO. Particularitățile așezării au atras atenția și bunăvoința Mihai Eminescu Trust, o fundație patronată de însuși Prințul Charles, care a renovat biserica și câteva case din localitate redându-le
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
țara, sau la cafeneaua internațională din Viscri. Este o așezare din podișul Transilvaniei, din apropiere de Sighișoara, locuita inițial de secui, apoi colonizată de sași in sec. XIII.. În prezent se regăsește o frumoasă biserică evanghelică, fortificată, în stilul bisericilor săsești fortificate din Transilvania. Situată între cele două șosele ce leagă Rupea de Sighișoara și de Mediaș, în satul Viscri se putea ajunge până acum zece ani doar prin mijloace proprii de locomoție. Datorită poziției sale retrase aici s-a păstrat
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
prin mijloace proprii de locomoție. Datorită poziției sale retrase aici s-a păstrat cel mai arhaic costum din secolele XVII-XIX. În Viscri mai dăinuie, bine conservată, una dintre cele mai pitorești și - în pofida dimensiunilor nu prea mari - monumentale cetăți țărănești săsești, ce cuprinde între zidurile sale una dintre puținele biserici-sală romanice ale secolului XIII. Particularitățile monumentului au preocupat pe mulți cercetători iar enigmele lui au putut fi dezlegate abia prin săpăturile întreprinse în 1970-1971 de către arheologul Mariana Dumitrache, care prezintă rezultatele
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
nu sunt etnici romi, ci români). În unele localități cu o populație predominant maghiară (în estul și nordul Transilvaniei), romii sunt fie romano-catolici, fie reformați (în funcție de confesiunea maghiarilor). De asemenea, în unele sate care dețin (sau au deținut) o populație săsească există mici comunități de romi luterani (de ex. la Uila). O bună parte a romilor din Dobrogea sunt musulmani (aprox. 1% din totalul romilor din România, una dintre cele mai însemnate comunități fiind cea din Babadag). Deputatul PD-L Silviu
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
Comăna de Jos (în , în , în dialectul săsesc "Komondjen") este satul de reședință al comunei Comăna din județul Brașov, Transilvania, România. Localitatea este amplasată în unitatea de relief denumită Culoarul Comăna la poalele versantului vestic al Perșanilor centrali. Localitatea Comăna de Jos este situată pe malul stâng al
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
, mai demult "Zernești, Zârnești" (în dialectul săsesc "Särnescht", în , în ) este un oraș în județul Brașov, Transilvania, România, format din localitățile componente Tohanu Nou și (reședința). Are o populație de de locuitori. Este situat la poalele masivului Piatra Craiului și este străbătut de râul Bârsa. Pe teritoriul
Zărnești () [Corola-website/Science/296995_a_298324]
-
Rotonda avea diametrul de 8,60 metri, construită la exterior cu un soclu profilat. În interior avea șase absidiole bine conturate. Lucrări de restaurare au avut loc și în anul 1342. În 1362, în urma unui conflict cu meșteșugarii din Feneșul Săsesc, aceștia au incendiat casa și palatul abatelui. Mănăstirea a funcționat ca loc de autentificare a documentelor până în 1556, fiind cel mai important notariat din Transilvania, în afară de capitulul de la Alba Iulia. Primele date referitoare la conventul de la Cluj-Mănăștur ca loc de
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
a împotrivirii cetățenilor Clujului. După 1556, când a avut loc secularizarea averilor mănăstirii, aceasta a devenit subordonată trezoreriei. În 1581 Ștefan Báthory a dăruit mănăstirea Ordinului Iezuit, împreună cu șase sate dintre fostele posesiuni ale abației benedictine de Mănăștur, respectiv Feneșul Săsesc, fostă posesiune a episcopului catolic de Alba Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595. Parțial distrusă de un trăsnet în 1598, clădirea a intrat o perioadă îndelungă în
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
Biserica Romano-Catolică. În anul 1994 edificiul a revenit în folosința Bisericii Romano-Catolice, ulterior el fiind renovat. Parohia romano-catolică a cumpărat o orgă construită în 1792 de Samuel Mätz din Biertan, orgă care a fost adusă de la Biserica Evanghelică din Daia Săsească în urma stingerii comunității săsești din Daia. Accesul se face prin colțul sud-estic al dealului Calvaria printre cele două valuri de pământ ridicate pentru apărare. La intrare, pe cele două valuri, se află „Capela Calvaria” ridicată în 1831, respectiv clopotnița proiectată
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
1994 edificiul a revenit în folosința Bisericii Romano-Catolice, ulterior el fiind renovat. Parohia romano-catolică a cumpărat o orgă construită în 1792 de Samuel Mätz din Biertan, orgă care a fost adusă de la Biserica Evanghelică din Daia Săsească în urma stingerii comunității săsești din Daia. Accesul se face prin colțul sud-estic al dealului Calvaria printre cele două valuri de pământ ridicate pentru apărare. La intrare, pe cele două valuri, se află „Capela Calvaria” ridicată în 1831, respectiv clopotnița proiectată de Károly Kós în
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
Roadeș (în dialectul săsesc "Raddeln, Radln, Rarlen", în , în trad. "valea defrișată", colocvial "Radeln", "desțeleniș", în ) este un sat în comuna Bunești din județul Brașov, Transilvania, România. Biserica fortificată, protejată de un zid dublu prevăzut cu cinci turnuri de apărare. Biserica evanghelică a fost
Roadeș, Brașov () [Corola-website/Science/300963_a_302292]
-
de vacanță vor fi găzduiți gratuit, timp de câte două săptămîni, cîte 14 copii abuzați din toată Europa, care vor beneficia de terapie. Numele localității provine de la verbul german "roden", "a tăia copaci" (amănunte: , toponimii legate de defrișări). În dialectul săsesc localitatea este denumită "Raddeln, Radln, Rarlen". Varianta românească este pronunțată în graiul locului ca "Roadăș".
Roadeș, Brașov () [Corola-website/Science/300963_a_302292]
-
III, "Hronicul românilor și al mai multor neamuri", ed. F. Fugariu, București, 1969). Actul de unire din 1697 a fost remarcat de la început de mediile politice și religioase din Transilvania, indiferent de poziția acestora față de unire. Johannes Filstich, rectorul gimnaziului săsesc din Brașov, a notat că „în anul 1696 (!) Teofil, episcopul valahilor, părăsi cu o mare parte a neamului valah credința grecească și trecu la cea romano-catolică” (Arh. Naționale Brașov, mss.). Martin Felmer, rectorul gimnaziului săsesc din Sibiu, repetă afirmația spunând
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
unire. Johannes Filstich, rectorul gimnaziului săsesc din Brașov, a notat că „în anul 1696 (!) Teofil, episcopul valahilor, părăsi cu o mare parte a neamului valah credința grecească și trecu la cea romano-catolică” (Arh. Naționale Brașov, mss.). Martin Felmer, rectorul gimnaziului săsesc din Sibiu, repetă afirmația spunând că episcopul valahilor a făcut unirea propusă (Martin Felmer, "Schriften", ed. Adolf Armbruster, București, 1974, p. 165). De asemenea pastorul lutheran din Sebeș, Andreas Gunesch, a notat că în luna mai 1697 „Valachici nostri ab
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
1744, ca nobilii români uniți să fie recunoscuți, dar nu ca atare, ci ca parte a națiunii recepte în teritoriul locuit. Astfel, cei din zonele administrate de unguri erau declarați automat unguri, cei din zonele secuiești secui, cei din zonele săsești sași. Protestele și cerințele lui Inocențiu Micu nu au fost deloc plăcute de părțile protestante, fiind adeseori gratulate cu injurii și amenințări (inclusiv cu aruncarea pe fereastră). Chemat la Viena, Inocențiu Micu organizează la 25 iunie/6 iulie 1744 un
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
ridicarea celui nou, iar monograma lui se află pe coroana ornamentală, pe una dintre laturile-oglindă ale amvonului. Altarul din Feldioara (sec. 15): Un fragment din retablul altarului transilvănean care s-a păstrat. Din Feldioara el a ajuns in posesia Muzeului Săsesc al Țării Bârsei, iar de acolo în Biserica Neagră. Pe tablă sunt pictate scene din viața lui Hristos. Portalurile gotice (1477): Pe aripile portalului sudic, decorate cu motive vegetale gotice, este inscripționat anul 1477 alături de personaje fantastice. Dacă aceasta este
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
este o biserică romano-catolică construită în secolul al XV-lea pe "strada Sării" (în prezent "strada Gheorghe Magheru") din centrul municipiului Sibiu. Ea a făcut parte din mănăstirea călugărilor dominicani. În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. În anul 1728, după eliberarea Transilvaniei din sfera de influență otomană și instaurarea administrației austriece, complexul de edificii al fostei mănăstiri dominicane a fost atribuit călugărițelor
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
a fost refăcut radical în perioadele următoare, el are astăzi stil baroc. Elemente gotice se mai păstrează doar în exterior: contraforturile, ferestrele trilobate din partea superioară și portalul de intrare de pe fațada de vest. În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice. În anul 1688 armatele imperiale habsburgice au pătruns în Transilvania, pe care scos-o de sub influența
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]