1,053 matches
-
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 082), localitatea apare sub numele de „Szász Lona”. A fost atestat documentar în anul 1298, sub numele "Lonna". Între anii 1330-1652 apare cu numele "Lona", iar apoi, până în 1896, ca "Szászlóna" (Lona Săsească). Între 1896-1919 numele oficial a fost "Magyarlona" (Lona Ungurească). Din 1919 până în 1925 s-a numit "Lona Săsească", iar din 1925 până azi "Luna de Sus". Prima atestare documentară a localității Luna de Sus este într-unul din actele Capitului
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
atestat documentar în anul 1298, sub numele "Lonna". Între anii 1330-1652 apare cu numele "Lona", iar apoi, până în 1896, ca "Szászlóna" (Lona Săsească). Între 1896-1919 numele oficial a fost "Magyarlona" (Lona Ungurească). Din 1919 până în 1925 s-a numit "Lona Săsească", iar din 1925 până azi "Luna de Sus". Prima atestare documentară a localității Luna de Sus este într-unul din actele Capitului la 13 ianuarie 1298, în timpul episcopului romano-catolic al Alba-Iuliei Petru IV Monoszlo (1271-1307), fratele voievodului Transilvniei Ladislau Kán
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
timpuri străvechi, fiind în apropierea castrului roman de la Gilău, a cetății fetei de la Florești, și pe drumul dintre Clujul medieval și cetatea Lita. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea sașii mai puteau fi întâlniți în sat. În Evul Mediu sat săsesc, aparținând domeniului funciar episcopal din Gilău. Cu începere din sec. XVII sașii au fost treptat maghiarizați. Localitatea este așezată de-o parte și de alta a DJ 107M (care face legătura între DN1 și DN75, ajungând la Aiud), la o
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
mulți locuitori au fost luați prizonieri.În anul 1965 a fost descoperită în zona pârâului Sânaslău din Florești o sabie cu inscripție arabă pierdută de turci în lupta din 1660. În 1720 la recensământul din timpul Sancțiunii pragmatice în Lona Săsească erau 24 de capi de familie, locuitori de drept. În timpul recensământului dintre 1784-1787 satul avea 99 de case și 130 de familii. Erau 679 de locuitori. Cel mai mare număr de locuitori au fost înregistrați la recensământul din 1977, 2264
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
intravilan 565,38 locuitori/kmp. Din punctul de vedere al numărului de locuitori, Luna de Sus se încadrează în categoria satelor mari, ocupând poziția a XIV-a între localitățile județului. În 1720 la recensământul din timpul Sancțiunii pragmatice în Lona Săsească erau 24 de capi de familie, locuitori de drept. În timpul recensământului dintre 1784-1787 satul avea 99 de case și 130 de familii. Erau 679 de locuitori de drept, 19 plecați, 6 străini, 666 locuitori prezenți. 333 erau femei și 346
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
Petecu, mai demult "Petca" (în dialectul săsesc "Petsch", în , în ) este un sat în comuna Ulieș din județul Harghita, Transilvania, România. Satul Petecu este atestat documentar din anul 1478. Satul are o vechime mai mare fiind înființat de către coloniști sași aduși în Ardeal de regii maghiari încă
Petecu, Harghita () [Corola-website/Science/300482_a_301811]
-
primejdii pentru neamul unguresc”". Un document maghiar din 1351 menționează că în ajutorul românilor au venit și cete de tătari ("„păgânii vecini”"). Tot în sprijinul lui Basarab se pare că au venit și sibienii: "Chronica antiqua", cea mai veche cronică săsească, menționează faptul că în timpul bătăliei sibienii s-au răsculat împotriva lui Carol Robert, intrând în colaborare cu Basarab I. Prin această victorie, Basarab I a reușit să consolideze independența ținutului, să o întărească din punct de vedere statal, pentru ca mai
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
între Carol Robert și sibieni. În 1324 avusese loc un conflict sângeros între cele două părți, din cauza nesupunerii sibienilor. Până la moartea regelui maghiar relațiile dintre cele două părți au rămas la fel de reci. Mai mult decât atât, cea mai veche cronică săsească ("Chronica antiqua") menționează faptul că în timpul bătăliei din 1330 sibienii s-au răsculat împotriva lui Carol Robert, în colaborare cu Basarab I. Aceste condiții socio-politice fac aproape imposibilă ipoteza retragerii către Sibiu. Într-o diplomă din 11 noiembrie 1336 dată
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
Hălchiu, mai demult "Heltie, Heltia" (în dialectul săsesc "Hältsdref, Haljtsdref", în , ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. Se află la 16 km de Brașov, 11 km de Codlea și 8 km de Feldioara
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
ridicarea celui nou, iar monograma lui se află pe coroana ornamentală, pe una dintre laturile-oglindă ale amvonului. Altarul din Feldioara (sec. 15): Un fragment din retablul altarului transilvănean care s-a păstrat. Din Feldioara el a ajuns in posesia Muzeului Săsesc al Țării Bârsei, iar de acolo în Biserica Neagră. Pe tablă sunt pictate scene din viața lui Hristos. Portalurile gotice (1477): Pe aripile portalului sudic, decorate cu motive vegetale gotice, este inscripționat anul 1477 alături de personaje fantastice. Dacă aceasta este
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
în monografia Transilvaniei publicată la Viena, în anul 1839, denumirile folosite de români pentru diferitele comitate, astfel: În trecut, în perioada când a aparținut regatului medieval maghiar, Transilvania a fost compusă din trei părți: 1. Teritoriul Comitatelor maghiare, 2. Pământul Săsesc (Scaunele săsești) și 3. Pământul Secuiesc (Scaunele secuiești). Sașii au primit partea de sud a Ardealului, unde au format așa-numitul „Universitas Saxorum” care le-a fost oferit prin edictul regal „Andreanum”. Secuii au avut ținuturi autonome, mai ales în
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
Transilvaniei publicată la Viena, în anul 1839, denumirile folosite de români pentru diferitele comitate, astfel: În trecut, în perioada când a aparținut regatului medieval maghiar, Transilvania a fost compusă din trei părți: 1. Teritoriul Comitatelor maghiare, 2. Pământul Săsesc (Scaunele săsești) și 3. Pământul Secuiesc (Scaunele secuiești). Sașii au primit partea de sud a Ardealului, unde au format așa-numitul „Universitas Saxorum” care le-a fost oferit prin edictul regal „Andreanum”. Secuii au avut ținuturi autonome, mai ales în părțile estice
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
regal „Andreanum”. Secuii au avut ținuturi autonome, mai ales în părțile estice ale Ardealului. Restul Ardealului a fost administrat de nobilimea maghiară din comitate. Voievodul Transilvaniei își exercita autoritatea doar asupra comitatelor maghiare. Comitatele maghiare au fost următoarele: Fostele Scaune săsești și secuiești din Ardeal au fost în urma reformei administrative din anul 1876 desființate și incorporate în cele 15 noi comitate ardelene. Aceste 15 comitate au dăinuit până în anul 1918. Tratatul de la Trianon a afectat vechiul sistem de comitate din 1876
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
Ațel, mai demult "Oțel" (în dialectul săsesc "Hätselderf, Hâtseldref", în ,în , se pronunță "Ețel"), este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de nord a județului, în Podișul Târnavelor. Se bănuiește că la Ațel exista încă din
Ațel, Sibiu () [Corola-website/Science/299102_a_300431]
-
din "Terra Medies". Denumirea germană ortografiată "Hetzeldorf" datează din 1423. În anul 1466 a obținut din partea regelui Matei Corvin "ius gladii" (dreptul de a condamna la moarte), precum și dreptul de târg săptămânal. A fost una din cele mai înfloritoare comunități săsești din Scaunul Mediașului. "Biserica Evanghelică-Lutherană" este un valoros monument gotic, construit în jurul anului 1380, sub influența Bisericii Sf.Maria din Sibiu. La început, biserica avea un cor închis pe trei laturi și o navă centrală cu tavan plat, care comunica
Ațel, Sibiu () [Corola-website/Science/299102_a_300431]
-
relief. Pe raza localității Ațel a fost descoperit un mare tezaur de monede feudale argintate ce cuprinde peste 4100 monede transilvănene, poloneze, ungurești și boemiene din secolele XVI - XVII. Pe teritoriul acestei localități, în diverse etape, s-au descoperit: Școala săsească datează din 1397, dar numele primului învățător se păstrază din 1462, din documentul de numire a lui "Sigismund - rektor parohialis". Ca local de școală s-au utilizat încăperile din fortificația bisericii. Datorită creșterii numărului de elevi, în 1872 a fost
Ațel, Sibiu () [Corola-website/Science/299102_a_300431]
-
învățător se păstrază din 1462, din documentul de numire a lui "Sigismund - rektor parohialis". Ca local de școală s-au utilizat încăperile din fortificația bisericii. Datorită creșterii numărului de elevi, în 1872 a fost contruită prima clădire destinată exclusiv școlii săsești. În prerioada interbelică s-a construit și o a doua școală a sașilor precum și școala de stat românească. În 1516, în Ațel au fost recenzați 740 locuitori. În 1532 erau peste 800. În 1787 erau 1080 persoane, iar în 1850
Ațel, Sibiu () [Corola-website/Science/299102_a_300431]
-
-și consolida stăpânirea domeniilor moștenite de la Ștefan cel Mare (Cetatea Ciceu și Cetatea de Baltă) și chiar a extinde aceste posesiuni. În vara anului 1529, el pătrunde cu oștile sale în Ardeal și asediază cetatea Bistrița (aceasta și celelalte cetăți săsești, îndeosebi Sibiul și Brașovul, trecuseră de partea lui Ferdinand). La 21 octombrie 1529 Petru Rareș obține o strălucită victorie, la Feldioara, asupra oștii lui Ferdinand de Habsburg, capturând printre altele și 50 de tunuri mari „de spijă” (fontă). După aceasta
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
Pe teritoriul României primul monument romanic atestat cert este Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia (sfârșitul sec. al XI-lea). În zona Sibiului există de asemenea o serie de bazilici cu trei nave, de inspirație renană (Cisnădioara, Cisnădie, Gușterița, Noul Săsesc etc.). În nordul Transilvaniei principalele monumente romanice sunt inspirate din șantierul benedictin de la Pannonhalma, tot din categoria bazilicilor cu trei nave (Acâș, Herina etc.). În Anglia monahismul a atins apogeul în timpul domniei regelui Henric I (1100 - 1135) și s-au
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
Apoș, denumirea veche românească Aposdorf, (în dialectul săsesc "Appesterf, Apestref", în , în trad. "Satul Abatelui", în , în ) este un sat în comuna Bârghiș din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de est a județului, în Podișul Târnavelor. Apoș este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România
Apoș, Sibiu () [Corola-website/Science/299825_a_301154]
-
Agârbiciu, mai demult "Agribiciu" (în dialectul săsesc "Arbejän, Arbäjn", în , în ), este un sat în comuna Axente Sever din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de nord a județului, în Podișul Târnavelor. Străbătut de pârâul Visa, Agârbiciu este o veche așezare săsească care aparținea de
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
Agribiciu" (în dialectul săsesc "Arbejän, Arbäjn", în , în ), este un sat în comuna Axente Sever din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de nord a județului, în Podișul Târnavelor. Străbătut de pârâul Visa, Agârbiciu este o veche așezare săsească care aparținea de Scaunul Șeica ("Schelk Stuhl"), fiind întemeiată încă din secolul al XIII-lea. În sat se află o biserică fortificată. Prima atestare documentară a localității este din 1343. Biserica-sală închinată Fecioarei Maria, ridicată pe o colină din mijlocul
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
, mai demult "Mercurea, Mercurea Sibiului" (în dialectul săsesc "Reismuert", în în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Apoldu de Sus și Dobârca. În anul 2004 a devenit oraș. Localitatea Miercurea Sibiului este situată pe valea râului Secaș, în
Miercurea Sibiului () [Corola-website/Science/299823_a_301152]
-
gotice bogat profilate. Deasupra portalului sudic a fost construită o capelă, iar în 1520 a fost ridicat turnulețul cu scara spiralată de pe aceeași fațadă, încheindu-se definitiv lucrările. În anul 1867 biserica a devenit catedrală, după transferarea scaunului episcopatului luteran săsesc de la Biertan la Sibiu. În exterior rețin atenția cele două ancadramente de portal plasate în interiorul pridvoarelor de sud și nord. Portalul sudic este mai vechi, fiind executat în 1457. În nord, pietrarul Nicolaus a terminat pridvorul în anul 1509, după
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
evul mediu a făcut parte din comitatul Târnava Mică, iar în perioada interbelică a făcut parte din plasa Diciosânmartin în cadrul județului Târnava Mică. Localitatea este renunumită și pentru rasa de porci care poartă numele localității. Localitatea este numită în dialectul săsesc "Bassen, Bâssn, Baussn". În maghiară este atestată și ca "Felsőbajom, Bajom". Variantele în română sunt "Boianul de Sus, Basna, Basna de Sus". La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.776 locuitori, dintre care 1.149 germani, 348 români, 238
Bazna, Sibiu () [Corola-website/Science/299828_a_301157]