4,482 matches
-
tot felul de amenințări, zise Tușica. Că atunci cînd îți făceai tu apariția sala se golea într o clipită de parcă în mijlocul lor și-ar fi făcut apariția un ciumat. Sînt numai invenții, zise Roja. Îmi face impresia că se cam săturaseră de voi de la o vreme și nu mai știau ce minciuni să îndruge. Părințelul de exemplu mi se plîngea în fiecare seară că de cînd începuseși tu să-l vizitezi pe Timișoara nu se mai vindeau decît maximum o duzină
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
totul de rîpă, toată economia națională o să ajungă la fier vechi, o să se aleagă praful de întreg comunismul, iar după aceea o să ne înhațe capitaliștii, de-abia aștept să se întîmple ca să-mi dați dreptate, zicea. Una peste alta, se săturase de așa o viață de plictis, asta încercase să le convingă, simțea nevoia unei schimbări, înțelegeți fetelor, începuse să le corupă, gîndiți-vă mai bine ce vreți voi cu adevărat de la viață și faceți-vă planuri cît mai îndrăznețe. În scurt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
niște săgeți otrăvite. Învățase să-i vorbească răspicat, cîștigînd tot mai multă încredere în sine la fiecare cuvînt, simțind că o să-și atingă scopul în cele din urmă. Nebună? O fi considerat-o oare Părințelul nebună în acele clipe? Se săturase să-i tot suspecteze pe fiecare în parte, de acum înainte știu ce am de făcut, și-a spus, toți bărbații sînt o apă și un pămînt, buni de nimic, a-ncercat să-și limpezeacă gîndurile. Intrase în horă și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-a acrit de cît am umblat pe jos zilele astea, nu mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta condus, zice. — înseamnă că domnul Președinte și-a luat adio de la mașinuța lui? întreabă Dendé. — De grija asta nu mai pot eu, zice Sena. — în loc să-i fii recunoscător, ți-ai găsit să-l lași baltă tocmai cînd ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am dat seama că totul nu era decît o glumă internă Între băieți, un pic de argou rimat. — Da... Jackie Trent, aud cuvintele cum Îmi răsună În cap și cum le repet papagalicește ieșindu-mi de pe buze. Oricum m-am săturat de toate astea. Ciudat Bruce, te-am apreciat greșit. Vezi tu, cineva mi-a șparlit un document personal. Din biroul meu. Ticălosul a furat și copia de pe hard-disk, a șters fișierul și discheta de rezervă. Am avut bănuielile mele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
noi ca despre niște borfași de rând și nu se cade! A trecut și Crăciunul, ca o pală călduță de vânt peste sufletele lui Antoniu și Kawabata, cei doi cloșarzi, bastarzi ai speranței, pescuitori În propriul Întuneric. Kawabata: M-am săturat de viață. Aș vrea să fiu o brazdă pe care cresc albăstrele tot timpul anului. Nu m-aș plictisi de mine și aș mirosi atât de frumos! Albastrul mă prinde de minune. Am avut cândva o cămașă albastră cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea. Doar s-au făcut multe lucruri bune. -Eu sunt Uniunea Europeană, zbiară bărbatul, lovindu-se cu pumnul În piept. Eu decid ce să fur, când să fur, pe cine să fur și pe cine să trag În piept,,.M-am săturat până peste cap, mi se rupe de tot, nu vezi În ce hal am ajuns? mai zbiară bărbatul, Încercând să-i smulgă fetei microfonul din mână. ,,Mai bine ai face trotuarul, decât să ne sâcâi cu Întrebările tale idioate,, A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
marelui scriitor. Citirea lor l-a răscolit. Și-a amintit de dispariția celui cu care a Împărțit În porții egale timp de cinci ani, existența. L-a acceptat pe bătrânul Kawabata, Își aduce bine aminte, din capul locului, când se săturase de singurătate și simțea nevoia unei prezențe. Simțea nevoia ca după o zi de cerșit, de așteptare Încordată și tensionată să-și numere bănuții În prezența cuiva, dar mai ales vroia ca poveștile lui să aibă un spectator, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mare lucru de făcut pe lumea asta. Rostul lui pământean Începe să fie inutil, de prisos: cerșitul, mâncatul, drumurile, răsfoitul unor ziare...cam asta. E prea puțin, Își spune. O voce Antoniu, privești vânzoleala din jurul tău și nu te mai saturi, ai ochii larg deschiși, oamenii mișună și se Îmbulzesc disperați că cineva le-ar putea Înhăța bucățica de fericire, presupusa lor fericire. Privești, dar câteodată peste ochii tăi se așterne ceața și prin ceață ceea ce vezi pare un ținut Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plimbă, nu mi-a acordat nici un moment de relaxare, dimpotrivă, de două-trei ori, când i s-a părut că mă mișc, s-a răstit la mine, aruncându-mi o privire cruntă.,, Portretul este acum la tine, și nu te mai saturi privindu-l. Ți se pare o capodoperă. L-ai cumpărat pe nimica toată, dar poate ai salvat viața unei femei În vârstă, bolnave. Să știi, nu am fost amanta niciunui politician celebru, și nici măcar iubita de-o noapte a pictorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poftești, ai un salariu și o cămăruță curată, În care să te poți odihni. ,,Un veteran al cerșitului, a intrat În rândul lumii,,. Ar fi un titlu demn de o țară proaspăt intrată În Uniunea Europeană!,, Răspuns ,,Iar, Uniunea Europeană? M-am săturat de ea, fir-ar să fie! Bine că ne lasă În pace pe noi, cerșetorii. Nu ne deranjează, e chiar foarte discretă. Dar, cine știe, poate că nu văd eu limpede, cum stau lucrurile. Poate că mă așteptam la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dorința de a face cunoștință cu ea. Nu spune prostii, iubito, și nu începe iar, am spus. — Când m-ai dus în Hereford Square, m-ai trecut printr-o oglindă, continuă Georgie. Acum nu mai există cale întoarsă. M-am săturat să fiu înconjurată de lucruri la care mi-e frică să mă gândesc. — Bun, să-ți fie foarte clar că n-am de gând să te prezint Antoniei. * — Antonia, ți-o prezint pe Georgie Hands. Georgie, ea este soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Cine era Adolf Koch? Dar... — Din păcate, n-a mers prea strălucit. La Început Chérie a alergat Într-un arc larg, apoi, plictisindu-se de asta a Încercat să-mi ia bețele chiar din mână. După un timp m-am săturat și eu. Sergentul Vogelsang putea să-și rezolve problemele și singur. Eu aveam de gând să merg cu bicicleta până la restaurantul de lângă râu și să termin textul la care lucram. Dar când În drum am trecut pe lângă un muncitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tavan. Ne-am Îndreptat spre o a treia plăcuță care relata povestea „Berthei D.“, o artistă de origine germano-letonă, care se pare că fusese batjocorită În copilărie pentru vocea joasă. După ce Începuse să-i apară păr pe față și se săturase să se mai radă, s-a Îmbrăcat În haine bărbătești și și-a asumat o identitate de băiat. După aceea a putut să cânte și În registre mai joase. La optsprezece ani, „Bert“, cum Își spunea ea acum, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pare deloc deplasat să ia măsuri legale, având În vedere circumstanțele, șeful nostru i-a promis, netezindu-și mustățile, că va discuta problema cu vizitatorul său. Dar timpul a trecut și nu s-a mai Întâmplat nimic. Într-un final, săturându-se de atâta așteptat, Else s-a hotărât să rămână Într-o seară peste program, când Apollo era Închis pentru una din sesiunile private ale lui Stegemann. Când Hauptstein a intrat În foaier, l-a și Încolțit cu scaunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că păream nedumerit, pentru că s-a grăbit să-mi explice că se referea la un sonet citat de Karp În timpul vizitei noastre la fundație. — I-am spus francezului că poate să se ajute, În timp ce meditează la modelul imprimat. Personal, mă săturasem și nu m-am mai Întors vreo jumătate de oră. Până atunci, vroiam să termine cu reflecțiile. Și să-mi mulțumească, În stilul consacrat al porcilor. Și cum vine asta? — Tu cum crezi? mormăi Dora. Am râs. — Și chiar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că la șaisprezece ani a născut un băiat căruia i-a rămas mamă doar spiritual. Știam că... știam că s-a decis să rămână În orașul acesta nou și că a Învățat ca să devină secretară. Mai știam că s-a săturat repede de munca de birou - „dactilografiat și dureri de cap, atâta a fost tot, să știi, dactilografiat și dureri de cap“ - și a hotărât să facă bani mai „rapizi“. Știam că avea umeri perfect drepți și poate singurele mâini din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu poți să-ți folosești imaginația Într-un scop mai nobil? Nu ca să-ți repari gafa, ci pentru a-i ajuta pe cei care nu pot s-o facă? Luă o pauză, apoi adăugă: dac-ai știi ce m-am săturat de locul ăsta, de oamenii care vin și-mi bat la ușă, cu tot felul de pretenții. Ce vor ei n-are nimic de-a face cu problema mea sexuală. Își mușcă buza de jos, dând să mai spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dat, am văzut fața blondului apropiindu-se. Zâmbind, a spus ceva ce suna a „să nu fie ridicat“. Pentru că nu l-am Înțeles, am vrut să repete ce-a spus. Dar cuvintele mi s-au transformat În vată. Până la urmă, săturându-se de eforturile mele, Își Îndesă mâna, simplu dar brutal, În gura mea. Spre surprinderea mea, a tras până când a scos de-acolo o larvă albă, zvârcolindă, lungă de câțiva metri, acoperită de păr alb, umed. În mod ciudat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu căldurile și transpirațiile mele! Așa reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să fiu tot timpul speriat, în halul ăsta, fără rost. Dăruiește-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă-mă întreg! M-am săturat să fiu un băiețel evreu cuminte care în public face pe placul părinților, iar când e singur se trage de puță! M-am săturat! Blues-ul evreiesc La un moment dat, în al nouălea an al vieții mele, unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fără rost. Dăruiește-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă-mă întreg! M-am săturat să fiu un băiețel evreu cuminte care în public face pe placul părinților, iar când e singur se trage de puță! M-am săturat! Blues-ul evreiesc La un moment dat, în al nouălea an al vieții mele, unul din testiculele mele părea să se fi săturat de traiul de jos, din scrot, și a început s-o ia la deal. Inițial l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care în public face pe placul părinților, iar când e singur se trage de puță! M-am săturat! Blues-ul evreiesc La un moment dat, în al nouălea an al vieții mele, unul din testiculele mele părea să se fi săturat de traiul de jos, din scrot, și a început s-o ia la deal. Inițial l-am simțit săltând sus-jos, nehotărât, la marginea pelvisului - și, pe urmă, de parcă i-ar fi trecut momentul de ezitare, l-am simțit intrând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o altă casă, înconjurați de alți oameni, indiferent de năzuințele mele inconștiente în această privință. La urma urmei, unde aș mai fi găsit niște spectatori ca părinții mei atunci când dădeam adevărate spectacole de mimă? La ora mesei nu se mai săturau să mă privească - o dată, maică-mea s-a scăpat pe ea, doctore, și a trebuit să fugă la closet hohotind de râs ca o isterică, după ce m-a văzut făcând pe domnul Kitzel din Jack Benny Show. Ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doi bani pe tabuuri! Doctore, dom’ doctor al meu, ce zici, HAI SĂ PUNEM ID LA LOC ÎN YID! Eliberează libidoul acestui evreiaș simpatic, hai, te rog! Dacă e cazul, poți să majorezi și prețul - plătesc oricât! Dar m-am săturat să mă fac mititel în fața plăcerilor abisale, întunecate! Mami, mami, ce-ai vrut să faci din mine, de fapt, un cadavru viu ca Ronald Nimkin? De unde ți-a venit ideea că cel mai minunat lucru ce-aș putea fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce-ți acoperi întruna mijlocul feței?“ Fiindcă mijlocul feței mi-a luat-o subit în sus! Fiindcă năsturașul din primii ani ai copilăriei, chestioara aia drăgălașă pe care o admirau toți când eram în cărucior, la care nu se mai săturau să se uite, mijlocul feței mele a început să se înalțe spre Dumnezeu. „Porte-Noir și Parson din părți, băi, puștiulică, îți stă scris E-V-R-E-U pe mijlocul mutrei - ia uite ce ditamai trompa ai, pentru Dumnezeu! Ăsta nu-i nas, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]