617 matches
-
dispunea omorârea în masă a populației băștinașe înfrânte. Cu toate acestea, Temüügin a avut și o perioadă lungă de pace ("pax mongolica"). Marele han a fost tolerant față de alte religii sau filozofii și asculta cu atenție ce aveau de spus sacerdoții și filosofii respectivi. Către sfârșitul domniei sale, Ginghis han s-a lăsat consiliat în probleme de organizare politică și administrativă de "Kitan Yelü Huța" (din Manciuria) și de ministrul său persan și musulman Mahmud Ialavaci. Politică lui Ginghis han a fost
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
ofrande, sacrificii sângeroase și aveau loc în aer liber, pe vârfuri de munți, în dumbrăvi sau poieni. Ulterior incintele sacre au fost împrejmuite și s-au construit altare. Capul familiei îndeplinea zilnic anumite ritualuri, dar cele comunitare erau dirijate de sacerdoți (preoți, preotese, magi, prezicători). Marile sărbători erau oficiate de regi. Ritualul sângelui se practica cu prilejul jurămintelor de frăție când runele sacre erau stropite cu propriul sânge. Începuturile creștinismului se leagă de misiunea călugărului benedictin Ankgar (830) și a episcopului
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
legendar, care se produce în decursul secolelor V și IV î.Hr. Extinderea zonei de influență a atenienilor pe teritoriul tracilor făcuse necesară integrarea cultelor autohtone în patrimoniul credințelor elenilor. Investirea lui Rhesus cu atribute divine și cu unele trăsături ale sacerdotului Zeiței Mamă se produce deci probabil în secolul al V-lea î.Hr. Venerarea lui Rhesus ca oracol a fost analoagă cultului eroilor, de exemplu celui dedicat lui Protesilaus, care fusese în relație cu tendințele de expansiune ateniene. Probabil prin contaminarea
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
ocupă atât de evoluția medicinei că știința, cât și de contribuțiile diverselor personalități în acest domeniu. Medicină nu a apărut ca știința așa cum este cunoscută astăzi. De la arta vracilor și șamanilor, care pretindeau că alunga duhurile rele și de la medicină sacerdoților care practicau în umbră templelor, până la medicina modernă este o cale lungă. Dacă medicul medieval și renascentist era un erudit, bun cunoscător atât al textelor clasice, cât și al astrologiei și alchimiei, medicul modern trebuie să fie atât savant, cât
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
Smith (descoperit în 1930). Alte surse de informații: Odiseea lui Homer, scrierile unor istorici că Herodot și Diodor din Sicilia. Medicină nu era practicată de vrăjitori sau vraci că în triburile primitive, ci de medici laici care totuși colaborau cu sacerdoții. Medicii erau în mare parte specializați pe domenii, fiecare ocupându-se de o grupa de boli. Aceștia posedau cunoștințe temeinice, redate printr-o impresionantă literatura medicală și aveau faima binecunoscută și peste hotare. Spre exemplu, regii persani Cyrus și Darius
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
putem trage unele concluzii privind modul de efectuare a actului medical. Însă apar unele dificultăți de interpretare și acestea datorită varietății climatice și a diferențelor dintre practicile fiecărei etnii. În preistorie, actul medical avea și conotații mistico-religioase. Tămăduitorii erau atât sacerdoți, cât și vraci sau șamani. Trepanarea este cea mai veche formă de chirurgie atestată arheologic, cele mai vechi vestigii fiind datate în neolitic și chiar în mezolitic. În anumite regiuni era destul de răspândită. Astfel, într-un sit arheologic din Franța
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
inimă sediul acelor simptome, care azi sunt denumite psihice. Nu se făcea nicio deosebire între maladii corporale și mintale. În antichitatea greco-romană, „nebunia” era considerată de origine supranaturală, o pedeapsă divină, ce se putea combate cu mijloace mistico-religioase efectuate de sacerdoți. A fost meritul lui Hippocrate de a fi introdus conceptul inovativ după care starea de sănătate și boala depind de circumstanțe specifice ale vieții omenești, în funcție de echilibrul diverselor umori (""teoria umorală""), și nu de intervenții divine. Astfel, depresia era considerată
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Solomonarul poate fi comparat cu Kadmos, casta lor ca fiind moștenire dacica, solomonarul din tradiția folclorica este rezultatul unui proces de zeificare a sacerdotului, provenind din preoți inițiați. Faptul că în zi senina de vară, fără nici un semn special, apa Văii Morilor își înzecește debitul pentru câteva ore, maturând în cale animale, căpițe de fan de pe lunci, uneori chiar oameni, nu putea avea decât
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
târziu, Eustathius afirmă că "este în obiceiul geților ca femeia să fie ucisă pentru bărbatul ei, atunci când acesta decedează". Riturile de sacrificiu aveau ca scop atragerea binefacerilor unei divinități pentru comunitate prin jertfirea unor animale, oameni sau chiar ofrande vegetale. Sacerdoții erau marii preoți dar și oamenii politici. Iordanes, în "Getica, 71", scrie, despre că în vremea lui Burebista sacerdoții erau recrutați "dintre bărbații cei mai de seamă și mai înțelepți, pe care (Deceneu) i-a învățat teologia, i-a sfătuit
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Riturile de sacrificiu aveau ca scop atragerea binefacerilor unei divinități pentru comunitate prin jertfirea unor animale, oameni sau chiar ofrande vegetale. Sacerdoții erau marii preoți dar și oamenii politici. Iordanes, în "Getica, 71", scrie, despre că în vremea lui Burebista sacerdoții erau recrutați "dintre bărbații cei mai de seamă și mai înțelepți, pe care (Deceneu) i-a învățat teologia, i-a sfătuit să cinstească anumite divinități și sanctuare, făcându-i preoți și le-a dat numele de pileați." Practicile ceremoniale se
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
să fie realizate fără respectarea acestei obligații. Deci, pentru cea mai mare parte a istoriei bisericii vestice (latine), căsătoria a fost realizată (conform tradițiilor romane și iudaice) fără prezența clerului, în conformitate cu obiceiurile locale. În timp ce în Est preotul era privit drept sacerdotul sacramentului, în Vest cei care se căsătoreau erau sacerdoții, cu condiția să fie botezați, iar acordul lor reciproc era dovadă suficientă a existenței unei căsătorii sacramentale, a cărei validitate nu depindea nici de prezența martorilor, nici de respectarea legii celui
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
cea mai mare parte a istoriei bisericii vestice (latine), căsătoria a fost realizată (conform tradițiilor romane și iudaice) fără prezența clerului, în conformitate cu obiceiurile locale. În timp ce în Est preotul era privit drept sacerdotul sacramentului, în Vest cei care se căsătoreau erau sacerdoții, cu condiția să fie botezați, iar acordul lor reciproc era dovadă suficientă a existenței unei căsătorii sacramentale, a cărei validitate nu depindea nici de prezența martorilor, nici de respectarea legii celui de-al Patrulea Conciliu Lateran din 1215, care interzisese
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
dacilor - ktistai - deoarece locuiau „în locuri solitare, în păduri sau aproape de lacurile montane”. Eugen Agrigoroaiei, îi compară cu Kadmos, si definind casta lor ca fiind moștenire dacica, spune că solomonarul din tradiția folclorica este rezultatul unui „proces de zeificare a sacerdotului”. Pentru acest cercetător, solomonarii sunt „preoți inițiați”.Solomonarii, numiți și grindinări, hultani, ghețari, izgonitori de nori sau zgrabuntasi sunt inițiați (trăind și astăzi în Bucovina) la școlile de solomonărie în astrologie,prezicerea viitorului, dar mai ales in stăpânirea tuturor fenomenelor
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
Pierre Gothot (1981), Erik Jayme (1982, 1995, 2000), Bernard Audit (1984, 2003), Michel Pélichet (1987), Pierre Bourel (1989), Pierre Mayer (1989, 2007), Tito Ballarino (1990), Hélène Gaudemet-Tallon (1991, 2005), Alegría Borrás (1994, 2005), Francesco Capotorti (1995), Bertrand Ancel (1995), Giorgio Sacerdoți (1997), José Carlos Fernández Rozas (2001), Horatia Muir Watt (2004), Andrea Bonomi (2007), Dário Moura Vicente (2008), Mathias Audit (2012), Christian Kohler (2012), Étienne Pataut (2013).
Seminarul de drept european din Urbino () [Corola-website/Science/319585_a_320914]
-
al domniei lui Caligula (37-38 e.n.) - la Ierusalim, într-o familie sus-pusă, sacerdotală din Iudea, înrudită cu dinastia Hașmoneilor. În "„Autobiografia”" sa (în ) Iosephus se prezintă ca Iosephus, fiul lui Matatyahu (în ). Bunicul său, Iosephus, se trăgea din Simion Bâlbăitul Sacerdotul (Simon Psellus Hacohen), din familia sacerdotală (de "coheni") a lui Ioiariv și din Marele preot Ionaton - probabil regele hașmoneu Alexandru Ianai (Alexandru Jannæus, 103-76 e.v.) - și a apucat să servească ca preot în Templul din Ierusalim. El a fost
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
cross buns", mici brioșe făcute cu struguri și decorate cu o cruce de zahăr pentru a aminti de patimile lui Christos. În Bulgaria, Săptămâna Sfântă urmează ritualurile Bisericii Ortodoxe. În Sâmbăta Mare, ouăle colorate în roșu și decorate sunt binecuvântate, preoți sacerdoți ies și fac de trei ori înconjorul bisericii pentru a anunța că Iisus a înviat, urmați de credincioși cu lumânări aprinse. La Sofia, principalele rituri religioase sunt celebrate în catedrala neo-bizantină Aleksandr Nevski. Epitaffio în procesiune în Grecia La Kosovo
Celebrarea Săptămânii Sfinte în lume. Paștele este eternitate by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105628_a_106920]
-
din postul de diacon ce-l ocupa la Catedrala Mitropolitană din București, poate constitui motivul în plus al unor nemulțumiri la adresa clerului, amplificate mai apoi, de-a lungul vremii, și transformate deseori în virulente atacuri". Desigur, Biserica poate fi "decăzută", sacerdoții se pot dovedi "supuși dezordinii, corupției și nelegiuirilor", fără ca ideea de Dumnezeu să sufere. Însă nu suferă oare chiar această idee în opera lui Arghezi?
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]