623 matches
-
Augusti. În fiecare an, pe 1 august, ziua aniversării victoriei lui Augustus asupra lui Antoniu și Cleopatrei, delegații cetăților din cele Trei Galii vin aici să-și dovedească fidelitatea față de Imperiu, prezidați de sacerdot, preot la altarul din Confluența. Acest sacerdot are sarcina de a organiza jocuri în *amfiteatrul construit în apropierea altarului. Delegații formează Consiliul Galiilor și dispun de o casierie specială, arca Galliarum; ei îl aleg pe sacerdot. Trebuie să notăm că popoarele de la sud de Garona dispun de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
față de Imperiu, prezidați de sacerdot, preot la altarul din Confluența. Acest sacerdot are sarcina de a organiza jocuri în *amfiteatrul construit în apropierea altarului. Delegații formează Consiliul Galiilor și dispun de o casierie specială, arca Galliarum; ei îl aleg pe sacerdot. Trebuie să notăm că popoarele de la sud de Garona dispun de un sanctuar deosebit la Lugdunum Convenarum (Saint-Bertrand-de-Comminges). Aceasta înseamnă a recunoaște specificitatea popoarelor aquitane. Pentru Germanii, Augustus fondează altarul ubienilor, unde Claudiu întemeiază mai tîrziu, în anul 50 d.I.C.
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dominată de o anume ideologie (teocrația creștină), existenței ei sacre și profane. Această înțelegere, fie intelectuală, fie populară, teoretică sau materială, este a unei lumi care acceptă ca factor suprem de control arhetipul divin, reprezentat de autocrat și de primul sacerdot (în cazul în care cele două funcții nu sunt deținute chiar de aceeași persoană). Lectura teoretică a imaginarului medieval (pe care o propun în capitolul Speculum speculorum) vizează așadar următoarele aspecte ale acestuia: structura internă generală ("radiografiată" printr-un filtru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale religiei, ci, dimpotrivă, utilizarea lor pînă la capătul și Originea lor, menținerea lor în condiția de vector. De altfel, în orice religie autentică se vorbește, într-un fel sau altul, despre această depășire a formelor instituționale : prin tensiunea dintre sacerdot și profet, în tradiția ebraică ; prin Duhul care suflă unde voiește, în creștinism. Există, în islam, o figură aflată în afara categoriei de mesageri meniți să asigure continuitatea, lanțul instituțional al unei tradiții. Al-Khadir, al cărui echivalent iudeo-creștin este Ilie, intervine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
traiectoria viitoare. în modernitatea tîrzie, ideologiile care dau mersului istoriei un sens previzibil, unic, sigur stîrnesc o împotrivire larg, dacă nu unanim împărtășită. După un anumit (auto)portret mesianic, intelectualul cu rol public ar fi luat, în modernitatea clasică, locul sacerdotului pentru a construi sensuri ale istoriei. Tot el le va deconstrui critic în modernitatea tîrzie, teoretizînd totodată, mîhnit, dezorientarea ei. Dar fie că i se dă rolul principal în producerea și alungarea de pe scena publică a utopiilor, fie că se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dovedește că străbunii noștri adorau divinități htoniene, că balaurul din steagurile lor figura nu un „zmeu”, o reptilă înaripată, cum credea P., ci șarpele din adâncuri, frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a dacilor, „cei mai viteji și mai drepți dintre traci” după Herodot. După cum va fi neîncetat apreciată limpezimea gândirii, noblețea stilului, clasicismul structural al autorului. Adevărate creații literare sunt eseurile lui P. Volumul Idei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
În plan fizic, cât În plan spiritual; starul evoluează pe scenă, Într-o altă lume, prin definiție inaccesibilă masei de spectatori, oficiind Într-un spațiu care, ca și altarul, nu este accesibil decât prin voia, la invitația și sub protecția sacerdotului. În timpul concertului, identificarea cu idolul se realizează prin reproducerea, la scară individuală și colectivă, a liturghiei de pe scenă; dansul și cântecul contribuie la cufundarea În delirul general, la abandonarea condiției mundane și la atingerea stării de extaz, care consfințește succesul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cele ale divinităților vegetale În ceea ce Georges Dumézil (sinteze În 1968 și 1971) a numit „organizarea tripartită” a societății. Savantul amintit a dovedit, În numeroase lucrări, că societatea indo-europeană se bazează pe o diviziune Între trei categorii: a) regalitatea și sacerdoții; b) războinicii; c) agricultorii și meșteșugarii. Fiecărei categorii sociopolitice Îi corespunde un grup de zeități, de eroi și de mituri specifice. Sintetizând traseul cercetărilor sale, G. Dumézil (1968, p. 15) scria: ...diviziunea socială nu este decât o aplicare, printre altele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la Sisupala (India), Heracle (spațiul greco-roman) și Starktar (mitologia scandinavă), el identifică trei Încălcări ale normelor religioase, războinice și sociale. Astfel, eroii, dominați de furia sacră sau de sentimentul invincibilității, Îi jignesc pe zei sau pe reprezentantul lor uman, regele sacerdot, fie prin cuvinte (Heracle), fie prin batjocorirea unui sacrificiu În onoarea lor (Sisupala Încearcă să-l oprească să aducă omagiul lui Brahma, iar Starktar Îl ucide pe rege În timpul unui sacrificiu). La rândul său, Remus contestă decizia haruspiciilor, iar Ahile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
erau prezenți la curtea regilor si în societate. Cei renumiți erau trimiși sau ceruți, pentru consultații și tratamente și la alte curți regale. Medicul empiric poartă cu el instrumentele și mijloacele specifice intervenției sale. E de înțeles discordia dintre medicii sacerdoți și medicii laici empirici. Dar severitatea textului juridic dovedește și mai mult decât atât, respectiv cunoștințe medicale și nivel profesional: Ea al medicinei îi supraveghea pe toți medicii și era revendicat, prioritar, ca strămoș, de medicii empirici. în zilele de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
că realitatea umană e bipolară în unitatea ei, e psiho-fizică, mai precis spirito-fizică, și că sănătatea ei depinde de grija și datoria pentru integralitatea ei. Axiologia medicală dacică, edificată pe preeminența spiritului și neignorarea trupului, nu era numai predicată de sacerdoți ci, ajunsese structurală tuturor triburilor dacice și integrativ tracice. Ceea ce la eleni și romani rosteau înțelepții, dacii aveau în simțirea lor, conectată la voința divină prin credința nelimitată că spiritul este nemuritor. Ei aveau deja în convingerea și practica vieții
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
daci, spiritualiști prin însăși religia lor, practicau dieta vegetală, apicolă, recomandând-o enoriașilor, cum scriu Clemens din Alexandria, ca si Jordanes. Amândoi istoricii vorbesc despre viața religioasă dacică, obiceiuri, abstinență în menținerea vigoarei și formarea caracterului. Decizia lui Deceneu, marele Sacerdot, de stârpire a viței de vie a intrat în legendă. Jordanes scrie că Deceneu îi învăța pe daci să trăiască după legile naturii (phisis), ale sănătății depline, cum de altfel recomandau și marii medici eleni și romani. Sugestionarea prin vorbe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în plin proces de romanizare. Un „specullum oriculariorum“ a fost descoperit și în câmpia Olteniei la Cioroiul Nou. V. L. Bologa descrie ștampilele unor oculiști din Dacia superioară. în Asklepeionul din Apulum coexistau practicile teurgice cu cele medicale propriu-zise. Printre medicii sacerdoți ai Asklepionului, istoria medicinei reține numele lui Septimius Asklepius Hermes, care fusese sclav eliberat. Spre deosebire de elenii care se ocupau prioritar de trup, dacii restabileau ierarhia valorilor, acordând întâietate spiritului așa cum remarca Herodot. Recomandările dietetice erau însușite de familie: alimentație, curățenie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la tron dreptul de a conduce ca faraoni, în temeiul atribuirii descendenței divine. Așa s-a întâmplat și cu Hatșepsut, considerată de Marele Preot fiica lui Amon Ra. Pentru a-și întări puterea, regenta-faraon și-a făcut aliați din înalții sacerdoți, le acorda funcții înalte, unii dintre ei i-au devenit favoriți. Un asemenea favorit, devenit și amantul regentei, a fost al doilea preot al lui Amon Ra și arhitectul genial, Senmut care i-a convins pe supuși de originea ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
somn pacientului. 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poețitc "6. Operatorii \: preoți, ghicitori și poeți" Poziția personalului destinat cultului lui Asclepiosxe "Asclepios", la jumătatea drumului Între rolul de preot și rolul de medic, reflectă o ambiguitate care caracterizează aproape toate celelalte sacerdoții cunoscute În lumea greacă, unde nu s-a constituit niciodată o castă sacerdotală și unde cineva este doar „preot” al unei zeități anume. Așadar sacerdotul este caracterizat de o activitate sectorială care Îl leagă de „o” zeitate, În raport cu care este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rolul de preot și rolul de medic, reflectă o ambiguitate care caracterizează aproape toate celelalte sacerdoții cunoscute În lumea greacă, unde nu s-a constituit niciodată o castă sacerdotală și unde cineva este doar „preot” al unei zeități anume. Așadar sacerdotul este caracterizat de o activitate sectorială care Îl leagă de „o” zeitate, În raport cu care este doar mediator, și de „un” sanctuar În interiorul căruia Își Îndeplinește exclusiv datoriile. Dacă deja În Iliada sacerdoțiul pare să aibă trăsăturile unei Îndatoriri bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În coloniile ei și În Întreg Imperiul Roman. Ele sunt, În general, legate de cutumă (mos) și mai ales de diferitele legi cultuale (leges sacrae), ca și de dispozițiile senatului, În calitate de autoritate supremă În materie de cult, și ale diferitelor sacerdoții dedicate fiecărui cult În parte. Atunci când cetățenii romani Întemeiau colonii, În conformitate cu o lex coloniae se prevedea ca să fie Înzestrate cu instituțiile lor religioase fundamentale: ansamblul augurilor, al pontifilor și al elementelor fundamentale ale calendarului sacru 1. „Capitolia” risipite În Italia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și a altor zei și zeițe ai cetății sunt plătite pe jumătate de funcționarii care oferă spectacolele, iar cealaltă jumătate de către casieria publică, dar nu cu banii obținuți din amenzi, care sunt păstrați pentru cult În sensul strict. Dintre numeroasele sacerdoții ale Romei, pentru Urso sunt prevăzute numai două colegii mai Înalte, pontifices, pentru dreptul sacru, și augurii, pentru divinație, fiecare dintre aceste colegii fiind format din doar trei membri 1. Acești funcționari sunt aleși; durata funcției lor nu este indicată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a unei idei divine pe care artistul are misiunea de a o revela. Religiosul pe care-l invocă idealiștii este desprins de orice dogmatică, întrebuințarea sa ține de configurarea unui cult al artei pentru care artistul devine un oficiant, un sacerdot. Nu întâmplător este desemnat ca reprezentant Sar Péladan, al cărui ordin rozacrucean, benignă erezie estetică, este menit să slujească Arta cu majusculă. "Această doctrină fiindu-ne expusă recent de către unul dintre cei mai strălucitori adepți, Sar Péladan (...)". Bachelin consideră că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o ambianță vag orientală, de exotism hindus, în felul picturii lui Gauguin din etapa sa tahitiană, departe de modelul romantic, respirând prin decor dolce farniente-le voluptuos de harem. Atitudinea pictorului se apropie în cazul ei de cea a unui sacerdot care participă la misterii. "Aceste țigănci îmi păreau în timpul lucrului zeități exotice, în fața cărora oficiam. Coloritul lor brun oriental, pe fond luminos, le delimitau sculptural, sau le făceau să pară un arabesc decorativ închis, pe fond deschis. Deseori, pe neașteptate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ridică peste ridicolul sentențelor magnifice. Scriitorul întreține în spirit decadent cultul artei care eufemizează un act crud, un ritual sângeros, la care fac aluzie atât difuza lumină roșiatică sau diferitele elemente decorative cu același cromatism, cât și explicația "vitalistă" a sacerdotului. Este aici și un supralicitat efect macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat în chip total, asemeni unei divinități păgâne căreia i se aduc sacrificii. Masca lui Dante
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artei sau maisons théâtrales. Capitolul XIII XIII.1. Pictorul vieții mondene Emilian Lăzărescu Ciridim îi prevestește lui Emilian Lăzărescu (1878-1934) un rol de Mare Pontif în pictura românească, ungându-l deja "un adevărat preot al artei pure, al artei rafinate [...] sacerdot al artei"598, iar Victor Ion Popa, în "Artistele plastice și Emilian Lăzărescu"599, îi evidențiază pictura pe fundalul artei feminine reprezentată de: Delavrancea-Dona, Cuțescu-Storck, Nina Arbore, Olga Greceanu, Mina Byck, Otetelișanu, Mantu-Giurgea, Getta Holban, M. Râmniceanu, Lucia Beller, Bulyghin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
completarea moralei creștine cu etica națională. Școala, ca incubator al naționalismului, trebuie să devină "întocmaĭ ca o adoua biserică" (Melidon, 1874, p. VIII). Iar școlile normale, cele menite să formeze viitorii învățători, au rostul de a fi "pepiniere profesorale" de "sacerdoți culturali" (Michailescu, 1888, pp. 158, 157). Ei vor fi cei care vor "aprinde lumina în lanternă" și vor împrăștia cuvântul noii evanghelii naționale. Educația, chiar dacă trebuie păstrată pe fundațiile moralității ortodoxe, nu mai poate rămâne în apanajul bisericii și al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]