1,976 matches
-
O iubesc și asta este important, nu altceva...”. În fața treptelor de la intrarea în bloc, Iuliana avu o ușoară tresărire ce nu-i scăpă lui Eugen care, cu cel mai firesc gest, o încurajă să intre. După ce s-au eliberat de sacoșe, el o invită cu o reverență comică înapoi în hol: - Și acum, draga mea, să vedem cum ies eu la inspecția de fond a forului superior pe linie de marketing! Iuliana înaintă destul de timid în fiecare cameră, neputându-și reprima
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
puteți duce! Ș-apoi ați mai lăsat niște cioate cât voi de înalte în pădure, care se văd de la un kilometru!... - Ne iertați, dom pădurar!.. Ne-am grăbit Acum v-am adus ceva ca să vă treacă supărarea Aveți aici în sacoșă niște miere de albine, de anul ăsta, și niște brânză de putinei, de oi Da vă rog să nu ne puneți... dom pădurar... amendă Vă rog frumos! - Ei, gata, ce atâta smiorcăială!... Dă la nevasta mea sacoșa. Și să te
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
Aveți aici în sacoșă niște miere de albine, de anul ăsta, și niște brânză de putinei, de oi Da vă rog să nu ne puneți... dom pădurar... amendă Vă rog frumos! - Ei, gata, ce atâta smiorcăială!... Dă la nevasta mea sacoșa. Și să te duci să tai, jos de tot, una cu pamântul, cioatele alea din pădure lăsate de voi, să nu le găsească controlu când o veni!... - Să trăiți dom pădurar, acuș' plec să le tai!... Nu vă supărați pe
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
mari cu smântână. A pregătit și câteva bucăți de brânză dulce, de vacă. S-a mai dus în beci și-a ales niște cartofi frumoși (barabule, cum li se zice în Bucovina), netezi, unul și unul, le-a pus în sacoșă. Venise vremea despărțirii. Tata, mama au îmbrățișat pe rând pe Corina, nepoțica lor, pe Nuți și pe Simona, aproape cu lacrimi în ochi. - Să mai veniți pe la noi, la vară! O să vă ducem dorul! - Venim noi, venim, bunicuță, nu fii
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
Aparatul Cucule mă interesează, nu fotograful. Pași pe scări. Intră brancardierul nr. 1 purtând targa căreia i-a montat la cap o roată ca s-o poată căra singur. Poartă halat fără mâneci de la reformă. Urmează Cucu ținând în dinți sacoșa cu aparatul fotografului. Firică ghemuit pe targă. Apoi tânăra subofițer, doamna Cucu. Brancardierul îl răstoarnă pe Firică în mijlocul scenei iar acesta se vaită continuu în timp ce coana mare se repede la Cucu încercând să recompună din bucăți, aparatul de fotografiat. COANA
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
verde. Ne-am uitat unii la alții, apoi la copii. La rândul nostru, i-am răspuns că noi am adus doar niște pâini. No fain, vorba ardeleanului, am mâncat ceapă cu pâine. Și cu ce mai avea Geta, cumnata, prin sacoșă, de acasă. Oh, Doamne! De ce erau așa de săraci oamenii în satul acela? George a înțeles că nu era de stat un sejur întreg acolo, la taică'su, cu doi copii, care, de cum s-au văzut scoși din casă, i-
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
O ”Primăvară” coborâtă din pictura lui Tintoreto cu rochia azurie mulată pe trupu-i clasic de 90-60-90. Ochii albaștri ca două safire, părul în onduleuri de abanos săltând pe gâtul subțire de lebădă și umerii de marmură. Ducea în mâini două sacoșe care jucau în ritmul pașilor grațioși și al șoldurilor șerpuitoare. Am exclamat extaziat: -O, Fidias, tu care sculptai zeițe, turnând găleți de apă pe rochia fecioarei-model, ia sacoșile de la doamna și eternizeaz-o în marmură! Dar Fidias, de acolo, din străfund
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
de apă pe rochia fecioarei-model, ia sacoșile de la doamna și eternizeaz-o în marmură! Dar Fidias, de acolo, din străfund de timp, mi-a răspuns mânios: -Nu ți-e rușine, om de rând! Ceri geniilor să-ți facă treaba? Cară tu sacoșele, idiotule! Îndemnat de Fidias, am zâmbit mieros superbei doamne, cu gândul să-i duc sacoșele. Dar am constatat cu stupoare că ochii mei nu mai erau la locul lor. Nu mai vedeam! Închipuiți-vă că în acele clipe de admirație
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
de acolo, din străfund de timp, mi-a răspuns mânios: -Nu ți-e rușine, om de rând! Ceri geniilor să-ți facă treaba? Cară tu sacoșele, idiotule! Îndemnat de Fidias, am zâmbit mieros superbei doamne, cu gândul să-i duc sacoșele. Dar am constatat cu stupoare că ochii mei nu mai erau la locul lor. Nu mai vedeam! Închipuiți-vă că în acele clipe de admirație totală, tâlharii fugiseră din orbitele mele, aruncându-se în decolteul doamnei ca niște lupi hămesiți
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
furioasă: -Hai sictir! Stupidă curiozitate!.. Laserele doamnei mi-au pătruns prin orbitele goale până-n encefal. Am mers după ea ca o oaie capie. Miorlăiam jalnic, împiedicându-mă de toți stâlpii și copacii: -Dați-mi, vă rog, ochii!..Voiam să vă duc sacoșele, doamnă! Ochii mei...Vă rog, ochii!.. Doamna s-a oprit brusc, s-a întors și iar mi-a șuierat în orbite: -Ascultă, boșorogule! Vrei să-ți scap în țeastă o sacoșă? Te capeți cu două faruri în loc de ochi. Și își
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
copacii: -Dați-mi, vă rog, ochii!..Voiam să vă duc sacoșele, doamnă! Ochii mei...Vă rog, ochii!.. Doamna s-a oprit brusc, s-a întors și iar mi-a șuierat în orbite: -Ascultă, boșorogule! Vrei să-ți scap în țeastă o sacoșă? Te capeți cu două faruri în loc de ochi. Și își văzu liniștită de drum săltând sacoșele în ritmul șoldurilor. De data asta ochii de gorgonă ai doamnei m-au transformat într-o statuie tembelă. O trecătoare a strigat speriată: aoleu, omul
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
ochii!.. Doamna s-a oprit brusc, s-a întors și iar mi-a șuierat în orbite: -Ascultă, boșorogule! Vrei să-ți scap în țeastă o sacoșă? Te capeți cu două faruri în loc de ochi. Și își văzu liniștită de drum săltând sacoșele în ritmul șoldurilor. De data asta ochii de gorgonă ai doamnei m-au transformat într-o statuie tembelă. O trecătoare a strigat speriată: aoleu, omul ăsta a înțepenit! La îndemnul ei, un trecător solid mi-a dat doi pumni în
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
nu mă credeți? Nici eu. Eram un infractor ordinar pe care legea îl pedepsește...Care lege? Există legi pentru acarieni? Acum, dacă v-am stârnit curiozitatea, haideți să spionăm împreună! Doamna s-a descălțat și-a pus papucii, a dus sacoșele la bucătărie, geanta la cuier, a scos legumele și fructele, le-a pus în frigider și... -Și, și? -Sunteți nerăbdători? Nu mă mai sâcâiți! S-a dus la baie. Acum... vreți să știți ce-a făcut la baie. Sigur că
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
bătut multe comune; mergeam cu un microbuz condus de fiul vitreg al lui Bușilă și mai veneau cu noi Elisabeta Turcu, Costin Mărculescu, ș.a. Ne prăpădeam de râs, fiindcă Nea Beni avea o șapcă pe cap si peruca într-o sacoșă, și-o punea la sosire, explicându-ne că așa s-a obișnuit lumea, așa îl percepe. Dar iată că într-o bună zi a creat cu curaj actualul personaj cu tentă etno, colaborînd cu formația Ro-Mania și apoi cu valorosul
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
mâna pe sub pietrele de la digul plajei de la Mangalia. Era în luna august și era cu mai mulți prieteni la plajă în zona dinspre farul verde al intrării în portul Mangalia, când a văzut cum majoritatea turiștilor aflați pe plaje umpleau sacoșele cu guvizi prinzându-i cu mâna goală. Erau cu zecile sosiți la mal și amețiți din cauza lipsei de oxigen din apă. De două săptămâni temperatura apei nu a mai scăzut sub 22-24grade și din această cauză algele din larg au
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
Piața 700 și mai face cumpărături..." " Auzi tu, Doină, să nu-l mai leși la cumpărături. Că nu-i stă bine unui profesor universitar cu plasa-n mână..." "Zău, dar eu ce sunt??? Și mie cum îmi stă cu două-trei sacoșe deodată?... Or eu n-oi fi tot profesoară universitară?!" Numai ce o vedem pe Doamna Bărbat că se ridică, se trage spre colțul mesei, își prinde fusta plisată și evazată cu mâinile, pregătindu-se să își imite soacra. - Soacra mea
DE IERI... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347212_a_348541]
-
a spus și a scos din buzunar un pachețel. M-am uitat la Cartuș, care, mirat de curajul lui Matei, îl privea cu urechile ciulite ca și cum ar fi înțeles că era ceva și pentru el, nu numai pentru mine în sacoșa veche și murdară, pe care o ținea grijuliu. -Daca te mușcă? Treaba ta! i-am spus și sub privirea neliniștită a lui Cartuș ,i-am deschis poarta. Imediat i-a întins lui Cartuș o bucată destul de mare de plăcintă cu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Amestecat, cu mare mirare ascultă harabubura iscată care sună cam așa : mâine, alb, pe pământ, negru, verde, trei, sămbătă, aici, albastru, nouă, pe pajiște, zece, poimâine ... și deja îl apucă durerea de cap de atâta gălăgie. Scoate o carte din sacoșă și începe să citească cu glas tare. Pe măsură ce citi, oamenii din jur încep să tacă, apoi să asculte cuvintele. Spre marea lor surprindere, cuvintele rostite de străin se aranjează într-o ordine, au înțeles, fiind propoziții construite din diferite elemente
ORAŞUL AMESTECAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357415_a_358744]
-
care nu sunt altceva decât niste bețe lungi cu lațuri la capete), rând pe rând - acesti meseriași ingrați - prindeau câinii vagabonzi și îi introduceau în mașina prevăzută cu două cuști din oțel. O bătrânică tocmai trecea prin preajmă, cu o sacoșă plină de verdeață, venind de la piață. ”Așa maică, așa, duceți-i că nu pot ieși cu nepotul la plimbare. Pe un vecin l-a mușcat chiar aseară”. În timpul acesta, hingherii își făceau treaba rapid și cu pricepere. Scotoceau după gardurile
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
Cine știe când se vor mai întâlni. Spera din tot sufletul ca iubita sa să poată trece de acest handicap și să-și intre în drepturile conferite de cei cinci ani de studiu absolviți, câștigându-și titlul de inginer. Cu sacoșele pline de suveniruri, s-au îndreptat spre hotel. Se apropia ora mesei protocolare și doreau să se schimbe într-o ținută mai de masă festivă. La intrarea în salonul restaurantului au fost întâmpinați de șeful de sală, care i-a
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
complice de la unul la altul, urmărindu-le cu oarecare teamă reacțiile. După colinde și urări, copiii au plecat fericiți, cu mâinile pline de covrigi, mere și dulciuri împărțite de Lucica și Ioana, învățătoarea care-i însoțise și care intrase cu sacoșele pline... - Haideți toți la masă! Uite, Ioana! Tu ai scaunul lângă mine și... - Da, de unde până unde, întâmplarea asta cu...?! a întrerupt-o, supărat și destul de lipsit de maniere, nea Petrică, privind încruntat la Lucica și arătând cu bărbia în
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului - Salut! - Salut! - Cum o duci, ce învârtești? - Păi, nu o duc, mă străduiesc... - Ai cam slăbit, drace, iubești? - Eu!? Mă faci să râd, să mă-nroșesc, De iubit îmi arde mie... Uite, vezi?, sacoșa-i goală, N-am ce pune-n farfurie Și mai am copii la școală. Poate ție! - Poate mie?! - Zic și eu, nu dau cu parul, Le-ai mâncat la cinci, coliva! Nechezai ca armăsarul Și eu îmi sugeam... saliva. - Ai
SALUTURI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358127_a_359456]
-
Ladoși! Înainte să pornesc alcătuirea acestor reflecții am cercetat vastul Internet și am aflat o întindere de spuse, dintre cele mai confuze, care în loc să ilustreze o artistă excepțională, creionează o femeie în ipostaze dintre cele mai banale, până și cu sacoșa la piață...! Or, aceste descrieri pot fi semnificative pentru conturarea portretului unei artiste? Nu, în niciun caz! Pe lângă acest tip descriptiv care alege ca teme îmbrăcămintea de ocazie pe stradă a artistei, specificarea cumpărăturilor, corporalitatea cu greutate în plus ori
SANDA LADOŞI. COROANA ŞI PIATRA RARĂ A COROANEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357635_a_358964]
-
drumul mare șoimii presei de la care ne-am aștepta să zugrăvească pe artista Sanda Ladoși, cu sufletul ei frumos, cu ochii ei calzi, cu educația ei nobilă, cu bunătatea ei omenească și duhul ei artistic, nu cu brațele încărcate de sacoșe, la piață! N-am prea găsit o astfel de Sanda Ladoși prin serpentinele din scrisurile electronice! Așa că m-am pornit la drum să o întâlnesc. Pe artista cea adevărată. adorabilă, fină, generoasă, fascinantă, un om pe care nu-l uiți
SANDA LADOŞI. COROANA ŞI PIATRA RARĂ A COROANEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357635_a_358964]
-
blocând copila în spațiul îngust dintre șine și parapetul metalic. Curentul de aer încins împins către ei, îi izbi peste fețele îngrozite. În goana nebună a trenului, în acele momente de panică, printr-o fereastră deschisă, un călător aruncă o sacoșă de plastic care îl lovi pe bărbat peste cap. Abia respirând, la nici o palmă de vârtejul vagoanelor, el găsi ciudat că mecanicul semnalizase sonor trenul abia la intrarea pe pod și că nu încetinise în momentul în care îi văzuse
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]